KorAP: Find »[drukola/base=îngrijora & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...195 >

4,859 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

America, SUA, toți trei, răspunse Harry. Arătă apoi spre el, Marlena și Esmé. —San Francisco. —Ce frumos! spuse femeia. Și apoi traduse pentru echipă și cântăreți. Aceștia au dat din cap și au Început să vorbească Între ei, ceea ce o Îngrijoră pe Marlena. Ea, care fusese crescută Într-o familie shanghaineză, Înțelegea cam tot atâta mandarină ca și domnișoara Rong engleză, așa că i se părea că oamenii erau supărați fiindcă le stricaseră filmarea. Într-un final, femeia Înveșmântată În roz le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
trezi la realitate. Ar trebui să văd Întâi dacă Esmé e bine. Mai trecu un minut. —O, Doamne, ce-o să-i spun? — De ce trebuie să-i spui ceva? zise Harry mușcând-o ușor de gât. — Nu aș vrea să se Îngrijoreze dacă se trezește noaptea și nu mă găsește acolo. Atunci spune-i că te duci jos la un pahar. Pe Marlena o cam deranjă sugestia. Știe că nu beau. Nu prea sunt genul care umblă prin baruri să agațe bărbați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
zise Moff către Bennie. —Floare la ureche, Îi răspunse el vesel pocnind din degete de parcă nici un moment nu i-ar fi trecut prin minte că vor avea probleme la graniță. Le dădu Înapoi pașapoartele. În realitate, Bennie fusese atât de Îngrijorat Încât se Întorsese la autocar și stătuse lângă Walter În timp ce documentele erau examinate și copiate. De la Începutul până la sfârșitul torturii, a stat cu ochii ațintiți, cu urechile ciulite și cu mușchii sfincterului pregătiți de luptă sau de fugă. Ce mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Învechit? În fine, important era că Esmé vorbise În sfârșit cu ea. Era greu de spus dacă mai era supărată, pentru că atitudinea ei alterna, fiind când obosită și nerăbdătoare, când jucăușă și copilăroasă cu cățelul. Cu toate astea, Marlena era Îngrijorată. De fapt, ce văzuse Esmé? Oare văzuse totul? Marlena simți o picătură În vârful capului. Din cauza umidității, crengile erau Încărcate de umezeală și transpirau cam la fel de tare ca și Bennie. Își deschise umbrela de soare deasupra capului. Sus de tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
abanos și aur, cu mânerul incrustat În fildeș. Într-o zi, pe când era la picnic cu câteva dintre soțiile și fiii săi favoriți, plecase În pădure și nu se mai Întorsese să-și termine mâncarea. La Început, nimeni nu se Îngrijorase. Regele Naților avea darul invizibilității. Se făcuse nevăzut de multe ori când veniseră soldații Raj-ului britanic să-l aresteze pentru escrocherie și crimă. Le transmisese și unora dintre copiii lui acest dar. Dar de data aceasta, au trecut prea multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Birmania“ și că spera ca persoana respectivă să nu sfârșească precum ceilalți: să aibă „o soartă de nedescris“. În mod firesc, toate acestea au declanșat o isterie de presupuneri despre cine ar putea fi acest activist, iar cei interesați și Îngrijorați de acest lucru nu erau doar telespectatorii internaționali ai GNN, familiile prietenilor mei și guvernul american, dar și regimul militar din Myanmar. Cine era acest tulburător al ordinii, voiau ei să știe. Și cine se făcea vinovat că această persoană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
astfel din cauza celor zece inele pe care le poartă În jurul gâtului, le apasă pe umeri și le dau aspectul alungit - toți turiștii se minunau când le vedeau. Iar femeile În cauză, care vor fi repetat Înainte pentru a se arăta Îngrijorate de soarta prietenilor străini, Își vor clătina capetele cu grație deasupra gâturilor Împodobite În timp ce vor face cu mâna sau, și mai bine, Îi vor plânge pe cei dispăruți. Iar dacă turiștii vor fi găsiți morți - nu că era varianta cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
dispărută. Apărură patru fotografii. —Aia-s eu! strigă Esmé și apoi se bosumflă instantaneu. Urăsc poza aia. Moff lovi din picior. —Rahat! Harry, idiotul naibii! Sunt aici, la mama dracu’, nu În Mandalay. —Logodnică, șopti Marlena pentru sine. —Ce ne Îngrijorează, continuă Harry, este că erau conduși de doi bărbați... —Care nu erau Însă birmanezi, Îl Întrerupse reporterul, după cum ni s-a confirmat mai devreme. Da, așa este. Martorii au spus că erau indieni sau thailandezi sau poate chiar chinezi, oricum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Reporterul Îl Întrerupse: —Heroina este strict interzisă În Myanmar. Pedeapsa pentru consumul sau comercializarea de heroină este moartea. Da, e adevărat. Și nici unul dintre prietenii mei nu e genul, sub nici o formă, pot să garantez. Dar tocmai de aceea ne Îngrijorează oamenii care erau cu ei și i-ar fi putut droga. Oricum, faptul că au fost văzuți reprezintă pentru noi un mare, mare pas Înainte, iar În următoarele zile ne vom concentra eforturile asupra acestui loc din Mandalay, pe vârful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Când Harry se Întorcea spre cameră și rostea acele cuvinte, prietenii mei izbucneau În râs de fiecare dată. Bufoneriile lor o enervau pe Marlena. De ce râdeau pe seama lui? Datorită emisiunii lui ajunseseră ei la știrile internaționale. În seara asta era Îngrijorată de absența reluărilor. Conform reportajului, Harry ar fi trebuit să fie În Rangoon În ziua respectivă. Deși se tot Îndepărta de ea, privindu-l În fiecare oră simțea că erau apropiați emoțional. Ceilalți prieteni ai mei și-au Îndreptat atenția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
numi emisiunea: „Supraviețuitorii Domnului“. A plecat să Împrăștie vestea cea bună. Euforia prietenilor mei s-a risipit În următoarea oră. Totul a Început când au Întors spatele televizorului, simțind că nu mai aveau de ce să se păzească sau să se Îngrijoreze. Nu-și dădeau seama că În junglă un televizor nu este doar un televizor. Este un Nat. Trebuie să-l privești Încontinuu, altfel devine furios și schimbă povestea. Natul televizorului vorbise și vorbise, dar nimeni nu-l mai asculta. Slujitorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
guvernul din Myanmar a dat publicității o declarație redactată de către nou angajata agenție de consultanță de imagine cu sediul În Washington, D.C., declarație difuzată la televizor peste tot În lume. —„Consiliul de stat pentru pace și dezvoltare din Myanmar este Îngrijorat de faptul că celelalte națiuni au primit informații incorecte. Nu persecutăm alte minorități etnice. Diversitatea etnică e bine-venită și prețuită, inclusiv turiștii. Chiar și triburilor care au dat naștere la tulburări și condiții instabile, le-am oferit armistiții și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
barcagii Îi făceau să dispară pe turiști). Între Walter și nivelul solului erau vreo șase metri. Ce să facă? A strigat. Cu siguranță cineva va veni după el. Dar după ce a trecut un sfert de oră, a Început să se Îngrijoreze că turiștii vor deveni nerăbdători și furioși, așa că a hotărât să coboare fără scară. Și-a Înfipt degetele În crăpăturile dintre pietre și și-a sprijinit picioarele pe niște mici proeminențe, În timp ce-și cerea iertare Natului pagodei pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
ori pe zi. Se temea că va uita să facă ceva de maximă importanță, cum ar fi să hrănească bebelușul, să Îi schimbe scutecele sau că nu-și va da seama că are febră sau că nu mai respiră. Era Îngrijorată că va intra Într-o cameră și va uita copilul acolo, așa cum făcea cu cheile. Copilul cerea atât de multă atenție și era istovitor să ții socoteala tuturor lucrurilor de care avea nevoie - atât de multe pentru o persoană atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
ezitare sau jenă. Cu ajutorul secret al unei mostre de Balanophora pe care Moff i-o dăduse lui Harry drept cadou de despărțire, noaptea lor de pasiune fu un mare și prelungit succes. Epuizați, ea a plâns, iar el s-a Îngrijorat până când Marlena i-a explicat că erau lacrimi de bucurie pentru că se simțea Îndeajuns de liberă ca să se lase purtată de val. Ce fată Înduioșătoare! Numai câteva dintre femeile cu care fusese Îi mărturisiseră asta după ce făcuseră dragoste. Iar el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

nervos. De ce nu vine? Mă gândeam că toate ambulanțele fuseseră solicitate la Tsukiji. În depărtare se auzea sunetul unei sirene, dar nu se îndrepta spre noi. Nu cumva a greșit drumul și s-a dus în altă parte? Eram din ce în ce mai îngrijorat. „Aici!Aici!“, am strigat și am pornit-o în direcția de unde se auzea sirena. Pe când alergam, m-a luat amețeala... am simțit că mi se face rău. „Am stat treaz toată noaptea, asta trebuie să fie cauza.“ Când am ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Mi se rupea inima pentru tânărul acela care-și privea colegul de serviciu, superiorul, cum se zbate între viață și moarte chiar sub privirile lui. A fost înfiorător. „Faceți ceva, repede! Faceți ceva, repede!“, repeta disperat. Și eu eram tare îngrijorat. Am stat cam o oră în fața spitalului fără să primesc nici o veste, așa că m-am întors la metrou. De atunci n-am mai mers la Spitalul Hibiya și nici cu tânărul respectiv nu m-am mai întâlnit. Am aflat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
nimic. Fiindcă mă dureau ochii, m-am gândit că trebuia să mă duc la oftalmolog, și m-am dus. Nu știam ce am. M-am dus la o clinică obișnuită din oraș, dar acolo mi s-a zis: „Nu te îngrijora, n-ai nimic, pupilele sunt puțin contractate, atât“. „Dar mă dor!“, am spus eu. Atunci a venit un doctor mai în vârstă și mi-a zis: „E grav. Du-te la un spital mare!“. M-am urcat în taxi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ochii, mi se face rău. Atunci mă simt vulnerabilă. N-am de ales și mă îmbărbătez: „Nu e nimic grav“. La televizor am auzit un doctor spunând: „Dacă nu ați avut nici un simptom până acum, nu aveți de ce să vă îngrijorați!“, dar lucrul ăsta nu-l știe încă nimeni. Ce bine-ar fi să fie adevărat. Ce-o fi aici... ar fi bine să nu fie nici o problemă. Normal că sunt nervoasă. Îi urăsc și n-o să-i iert nici în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
producând cam aceleași manifestări. Anul acesta de festivalul Obon am fost în orașul natal, Iida, cu motocicleta. Până acolo sunt trei sute de kilometri, distanță pe care am parcurs-o dus-întors cu motorul de 150 cc. Mă durea capul, eram puțin îngrijorat, dar m-am simțit neașteptat de bine. Aerul m-a înviorat. Pe motocicletă trebuie să fii mai atent decât cu mașina. Așa că am uitat de dureri. Pe la sfârșitul verii, așa cum am spus și mai înainte, s-a hotărât să vin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
nou. Mi-am continuat munca de parcă nimic nu se întâmplase. Pe la 10:00 am primit un telefon de la soția mea. „Se pare că s-a întâmplat ceva groaznic la metrou! Tu nu ai pățit nimic, nu?“ Eu, ca să n-o îngrijorez, i-am răspuns: „Nu, nu am nimic. Sunt foarte bine“. În orice caz, ochii erau bine atunci. La prânz m-am dus la un restaurant de soba din apropiere. M-am uitat la televizor. Se întâmplase ceva grav. De dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
să joc go. În fiecare zi în pauza de prânz, joc go la serviciu. După joc, îmi aduceam aminte toate mutările pe care le făcusem, acum doar jumătate. «Am îmbătrânit», mi-am zis, dar nu numai asta e cauza. Sunt îngrijorat. ăsta este primul an, dar ce o să se întâmple peste doi, trei? O să fiu la fel, sau starea mea o să se înrăutățească? Nu sunt supărat în mod deosebit pe atacatori. Ei trebuie să joace după cum cântă șefii lor. L-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
categoric. Când în sfârșit lucrurile s-au liniștit, a apărut incidentul Sakamoto. Unul dintre avocații de la acest birou de avocatură a devenit membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Normal că erau și avocați din alte birouri, dar pe polițiști îi îngrijora faptul că acest birou devenea mai puternic. — Cu toate că avocații din Biroul de Avocatură Yokohama le-au spus polițiștilor: „Avocatul Sakamoto a fost răpit de Aum“, ei și-au văzut de problemele lor... Este foarte probabil. Cred că la mijloc a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
dureau îngrozitor. În spital nu am putut să dorm deloc. Nu prea îmi era somn și mă trezeam de multe ori în timpul nopții. Media de somn era de două-trei ore. «Poate n-o să mă mai pot duce la muncă», mă îngrijoram. Toate informațiile pe care le primeam erau de rău. Vreo trei-patru oameni muriseră. Alții erau în comă. La două zile după externare am început să mă duc din nou la muncă, dar, chiar și după ce plecam de la serviciu, mă simțeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
metroului câteva persoane au leșinat. Pentru că este vorba de un «obiect neidentificat» cu efect toxic, vă rugăm să vă adăpostiți!“ — Când ai auzit «obiect neidentificat» cu efect toxic, ce ți-ai închipuit? Nu am priceput nimic. Dar, nu m-am îngrijorat prea tare. Din fire sunt o persoană relaxată (râde). Primul lucru care mi-a venit în minte a fost: «Azi nu o să mă duc la școală.» Cam așa ceva. Chiar aveam o scuză bună, dacă se oprea garnitura. Adevărul e că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]