13,210 matches
-
iar veacul este cum este. Mi-ar face plăcere să vă mai întâlnesc o dată. Își ceru scuze, mai schimbarăm câteva cuvinte și după despărțire, îi privii mersul încet, parcă solemn al celui din 1945... Când ajunsei acasă doamna Pavel îmi înmâna o ilustrată de la Marga Popescu. Fotografia, sarcofagul în marmură roșie al lui Napoleon la Domul Invalizilor. Era pentru mine: „Iubite domnule judecător, iată Franța, esența ei...”. O altă ilustrație aparținea mătușii: turnul Eiffel. Încântată doamna Pavel îmi cerea explicații asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de multiplu de 4 fiecare grup național să fie reprezentat în mod egal, iar deciziile în grupul de comandă și rapoartele scrise ale misiunilor de teren să fie adoptate prin consens. Am scris toate aceste reguli și regulamente, le-am înmânat reprezentantului Republicii Moldova, care le-a supus analizei și aprobării membrilor Comisiei (le-a și tradus în limba rusă) și, ulterior, au fost prezentate următoarei Conferințe cvadripartite a miniștrilor de externe pentru aprobare. Și așa, am pus în mișcare mecanismul militar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
al României, Vasile Boerescu, sublinia că misiunea trimisului său special era de a prezenta Împăratului și Guvernului Braziliei "sentimentele statornice de simpatie și respect pe care le nutresc Suveranul, Guvernul și Națiunea Română față de Imperiul Braziliei". Trimisul special român a înmânat Împăratului Pedro II notificarea privind independența României, precum și Ordinul Steaua României 18. În audiența acordată trimisului special român, Împăratul Braziliei și-a manifestat întreaga simpatie față de România, subliniind că "dezvoltarea Statului Român este necesară echilibrului european și oferă o garanție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în evidență o atitudine în general favorabilă candidaturii României, chiar dacă mai erau și unele "ezitări". Unii dintre interlocutori avansau ei înșiși argumente în sprijinul unei Președinții pe care să o exercite România. Secretariatul O.S.C.E. a întocmit și ne-a înmânat chiar o notă privind atu-urile pe care le deține România în acest sens: stat democrat, ancoră de stabilitate într-o vecinătate cu tensiuni și pericole de conflicte, participant important la definirea principiilor și standardelor care stau la baza activităților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
textul propriu. Numai că a intervenit neșansa pentru sovietic. Textul pe care l-a prezentat avea niște greșeli sesizate imediat de experții negociatori. Un moment de perplexitate: "Se amână momentul semnării..." Nu este nevoie", a afirmat Mircea Malița, care a înmânat textul dactilografiat de secretariatul tehnic român. Experții negociatori l-au verificat, dar nu au găsit greșeli. În consecință, s-a procedat la semnarea lui de către șefii delegațiilor. Se poate spune că, atunci, la București, negociatorii români au adus modificări de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Cât ne dați ca să vedeți cea mai urâtă rană? A urmat o scurtă dezbatere. —Un euro. —Dați-mi-l, i-a somat Maggie. Cel mai mare - spusese că îl cheamă Hedwig, dar nu putea să fie așa - i l-a înmânat, uitându-se la ea intimidat. Maggie a mușcat moneda ca să se asigure că era autentică, apoi mi-a zis: — Zece la sută pentru mine, restul pentru tine. În regulă. Arată-le. Așa că le-am arătat - nu pentru bani, desigur, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
reușit să mă implic îndeajuns încât să negociez ferm condițiile cu dl Lămpi de Fițe și am plecat fără a ne fi pus de acord. Ieșind în stradă, mergeam agale, căutând din priviri un taxi când un tip mi-a înmânat un fluturaș. De obicei, le arunc pe loc în primul coș de gunoi deoarece întotdeauna promovează solduri la produse de firmă pentru a-i atrage pe turiști. Dar ceva m-a făcut să mă uit la acesta. TĂRÂMUL EXTRASENZORIAL Descoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-a mulțumit să mă observe cu o privire înduioșată și ocrotitoare. De îndată ce am isprăvit, s-a dus să doarmă, căci vânătoarea îl istovise; însă a doua zi dimineață, foarte devreme, m-a poftit să mănânc împreună cu el, mi-a înmânat prin secretarul său o sută de monede de aur ca să le dau unchiului meu, și mi-a mai dăruit și doi sclavi care să mă slujească în timpul călătoriei. M-a însărcinat să-i spun că acele daruri erau doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
senior atât de curtenitor și de darnic, m-am întors direct la Tabelbala, unde mă aștepta caravana. I-am anunțat unchiului meu că îmi dusesem la bun sfârșit misiunea și i-am povestit amănunțit fiecare vorbă, fiecare gest. I-am înmânat darurile lui însoțite de cuvintele cuvenite, iar ca încheiere, i-am povestit despre minunata mea surpriză. Ajuns la acest punct al istorisirii, unchiul meu s-a posomorât. — Ți s-a spus că sclava asta vorbește araba? — Desigur, și am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mea urma să fie mai mare; dacă aveam să cumpăr mai scump, aș fi fost obligat să plătesc din propriii mei bani. Fără să știu prea bine dacă făceam o afacere bună sau proastă, am acceptat cu entuziasm. Mi-a înmânat așadar suma în monezi de aur și mi-a împrumutat un cal pentru drum, doi slujitori și nouă catârce, sfătuindu-mă să fiu iute și precaut. Ca să nu plec cu animalele fără nici o povară, adunasem toți banii de care puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
te poți folosi de proprietate până la înapoierea mea. Se duse să ia din barcă hârtie, pană de scris și călimară, apoi se întoarse să se așeze lângă mine. În timp ce scria, mă întrebă de nume, porecle, calitate, păru mulțumit și îmi înmână, o dată cu documentul, o legătură de chei, arătându-mi destinația fiecăreia. În sfârșit, îmi explică în cuvinte exacte unde puteam găsi casa și cum s-o recunosc. — E o clădire albă, înconjurată de palmieri și de sicomori. Se află pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îl despărțeau de satul lui Julius Civilis, locul la care visase atât. Mersese multe zile și nopți ca să ajungă din Pannonia până în ținutul batavilor. Mersese multe mile, nu doar să-l vadă pe prietenul său Julius Civilis și să-i înmâneze cele două scrisori ascunse într-un buzunar interior al traistei. Una era din partea legatului Valerius, iar cealaltă, din partea lui Antonius. În dimineața plecării sale, pe când își lua rămas-bun de la fratele său și de la Titus, la castrul de pe malul Danubius-ului venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ție și mie. Datoria ta este să-l ucizi pe Vitellius. A mea, să-i distrug puterea și să-i alung pe romani din ținuturile mele. Mă voi alătura lui Galba, împreună cu războinicii mei. Valerius scotoci în traistă și îi înmână lui Julius două scrisori. — Ți le-am adus din castrul Legiunii Galbiana. Galba a fost ucis. — Bătrân prost! izbucni Julius. N-a fost în stare să se ferească de trădători! Cum ai aflat? — Înainte să plec din castrul lui Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
făcut ca să fug de case. În cele din urmă, hotărâră să se mulțumască deocamdată cu un pat de sfoară între crengi, pe care Sampath să se poată odihni. Ridicară patul până la nivelul la care stătea Sampath; Ammaji și Kulfi îl înmânară domnului Chawla și lui Pinky, care se cățăraseră până la Sampath. Mai puțin agitat decât ei în tentativa de a descoperi cea mai bună poziție pentru noul pat și dornic să-i vadă părăsindu-i domeniul, Sampath așteptă nerăbdător până când patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu marginile înroșite și ațintiți cu hotărâre asupra lor. Într-un acces de groază, cu inima prăbușindu-se într-un abis întunecat, Pinky urlă: — Fugi, fugi, fugi. Fugi, Ammaji. Lasă înghețata și fugi. Numai că Ammaji, căreia tocmai îi fusese înmânat un cornet zdravăn cu ciocolată de către băiatul de la Hungry Hop, alergă cu el în mână - nu că ar fi contat, pentru că Maimuța o ignoră și alergă în locul ei după Pinky, chiar dacă aceasta nu avea absolut nimic de mâncare. O apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
murmurele negocierilor pentru căsătorie care se înălțau pe scări din sufrageria de dedesubt. Timpul era pe sfârșite. Recurseseră la cea mai veche șmecherie din câte existau. Strecură în secret un bilet urgent pentru Pinky lăptarului cel credincios, care i-l înmână când se întoarse acasă cu același autobuz cu care mersese Sampath în urmă cu șase luni. „Prea puțin timp de irosit“, scrie în bilet, cu litere puțin scurse din pricina unui rest de lapte de bivoliță din bidon, unde îl pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și FĂ-ȚI CURAJ S-O SUNI PE TÂRFA DIN BAYSWATER. Nu sunt deloc curioasă aflu ce înseamnă TURCĂ, atunci când văd în ce hal e ogeacul meu. În fiecare joi mă duc să încasez chiria. Impasibil, colosul în halat îmi înmânează teancul de bani. Privirile mele trec pe lângă el spre atmosfera insondabilă de bunicuțe tăcute, neveste dărâmate rău și fiice biciuite. Înăuntru nu e decât un băiețel; nici un copil pe lumea asta n-o duce mai bine ca el. apartamentul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar fi trebuit ținut pe un soclu - dar, totodată, la distanță. Uită de gândul lui atunci când Irina se aplecă înspre el, cu ochii ei gri mai luminoși ca niciodată. Ceva de băut, domnule Vultur, i se adresă ea și îi înmână un pahar cu vin, dar abia după ce-l ținu un moment în căușul palmelor. Poftim, îi spuse ea veselă. Ți l-am încălzit deja. — Unde să găsești un loc mai bun ca să păstrezi un vin? rosti Vultur-în-Zbor, zâmbind, și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de subiect și ei or să apară aici, exact ca și imaginile din televizor. Apoi, printr-o nouă reajustare a Trandafirului, mergem noi la ei. — Jocul de-a Dumnezeu, a spus Deggle. Nu crezi că-i periculos? — Ai prefera să înmânăm autorităților toate cunoștințele noastre? s-a răstit Grimus. Vocea îi era plină de amărăciune și ură față de autorități, probabil ca urmare a unei experiențe îngrozitoare din trecutul său, de dinainte de a deveni Grimus, omul cu păsările. îNu i-am știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
jos, în parcare. Paznicul de acolo mă cunoștea destul de bine, dar, deși un simplu angajat, s-a împotrivit să las dubița acolo, până când i-am sugerat să sune la biroul lui Sir Richard Fine. Apoi, fără nici o ezitare, mi-a înmânat cheile. Aceasta era pentru el o schimbare de atitudine așa de radicală, admițând că a greșit, la fel de mare ca ideea de a coborî de pe Everest fără un ghid din Tibet. Apoi m-am întors și l-am găsit pe Joe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
făcut mică, amintindu-mi ce sumă scrisesem, dar Sir Richard nici măcar nu a clipit. M-am gândit că aș fi putut să o și dublez. A scris cecul, a făcut o semnătură înflorită, a suflat peste și mi l-a înmânat. —Mulțumesc, i-am spus cu sfială. Pentru nimic! Să sperăm că acum putem uita toate acestea. —V-a mai anunțat ceva Poliția? am îndrăznit. Chipul său luă o vagă nuanță vineție. —Ei nici nu știu cum îi cheamă. Îți vine să crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe tine de frică atunci când ai auzit că Charles este mort. Simon a dat din cap. Îngândurarea pe care o văzusem la el în urmă cu câteva zile dispăruse de pe trăsăturile lui fine; părea mult mai relaxat, de parcă a-mi înmâna dosarul mie îi luase ceva greu de pe suflet. S-a uitat puțin la bandajele mele și a continuat. Deja îl descurajasem în orice încercare de a întreba cum mă simt. Eram retrasă în atelierul meu, refăcându-mă, până când aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
simțea În suflet pentru Penélope. Apoi, venind În vizită la casa de pe bulevardul Tibidabo sub orice pretext, căuta momentul pentru a se strecurea În camera Jacintei și Îi Încredința foile pentru ca ea să i le dea fetei. Uneori, Jacinta Îi Înmîna cîte-o notă scrisă de Penélope pentru el, și atunci Își petrecea zile În șir recitind-o. Jocul acela avea să dureze mai multe luni. Trecerea timpului nu le Îmbunătățea norocul, iar Julián făcea tot ce trebuia ca să fie În preajma Penélopei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
alt sanctuar și alt refugiu decît acela. Știa deja că Penélope nu va veni la Întîlnire. Știa că va urca În tren fără altă companie decît amintirea ei. CÎnd, Îndată după ora douăsprezece, Miquel Moliner Îș făcu apariția și Îi Înmînă biletul și toți banii pe care izbutise să-i strîngă, cei doi prieteni se Îmbrățișară În tăcere. Julián nu-l văzuse niciodată plîngînd pe Miquel Moliner. Orologiul Îi lua cu asalt, numărînd minutele În goană. — Încă mai e vreme, murmura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Aldaya i-a ieșit În cale, din Întuneric, la două străzi de casă. „Ai venit să mă ucizi?“, l-a Întrebat Miquel. Jorge l-a anunțat că venea să le facă o favoare, lui și prietenului său Julián. I-a Înmînat o scrisoare și i-a sugerat să facă În așa fel Încît să-i parvină lui Julián, oriunde s-ar fi ascuns acesta. „Spre binele tuturor“, rosti el solemn. Plicul conținea o foaie scrisă de mîna Penélopei Aldaya. Dragă Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]