3,744 matches
-
acceptat‑o. Se oprește, iar eu mă uit la el, tremurând ușor, fără să spun nimic. — Becky, nu te du la Washington. Vino să lucrezi pentru mine. — Să lucrez pentru tine? spun, uimită. — Vino să lucrezi pentru Brandon Communications. — Ai înnebunit? Își dă părul de pe față și, brusc, pare tânăr și vulnerabil. Pare un om care are mare nevoie de o pauză. — N‑am înnebunit. Personalul meu a fost decimat. Am nevoie de cineva ca tine la nivelul conducerii. Tu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lucrezi pentru mine. — Să lucrez pentru tine? spun, uimită. — Vino să lucrezi pentru Brandon Communications. — Ai înnebunit? Își dă părul de pe față și, brusc, pare tânăr și vulnerabil. Pare un om care are mare nevoie de o pauză. — N‑am înnebunit. Personalul meu a fost decimat. Am nevoie de cineva ca tine la nivelul conducerii. Tu te pricepi la finanțe. Ai fost ziaristă. Te pricepi la oameni, cunoști deja compania... — Luke, vei găsi foarte ușor pe altcineva cu calitățile astea, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mă face să simt că-l deranjez. Își păstrează zâmbetul oficial. Luați loc, tovarășă Lan Ping. Un ceai? Un prosop? Mă întreabă ce poate face pentru mine. Arată ca un bărbat matur acum. Foarte sigur de sine. Siguranța lui mă înnebunește. Mă face să mă simt ca o prostituată care încearcă să se vândă. Îmi amintesc cine era. Îmi amintesc cum îi plăcea să se facă dragoste cu el. Suntem atât de aproape, așezați la câțiva inchi depărtare, și totuși ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu există adevăr mai profund. Mă simt coaptă de la esența vieții. Am ajuns să-mi fie milă de Zi-zhen. Mă identific cu tristețea ei și mă agăț de propria-mi sănătate mintală. Orașul Interzis a fost căminul multora care au înnebunit. Cutreier domeniul lui Mao și îi privesc pe bărbați și pe femei cum se poartă ca eunucii de pe vremuri. Precum câinii, adulmecă. Își petrec fiecare secundă din starea de veghe încercând să-i facă pe plac împăratului. Ei își dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de eroină. Nu a ieșit bine. Acum mi-e dor de fetița mea. De brațele ei micuțe încolăcite în jurul gâtului meu. De felul în care se strecura pe vârfuri noaptea ca să urce la mine în pat. O vreau înapoi și înnebunesc când mă gândesc ce-am făcut... Ce s-a întâmplat? Ce nu e în regulă cu mine, de refuzam să o sărut de câte ori pleca? Am învățat-o să-și omoare propriile emoții. Voiam ca, astfel, să o fac puternică, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cè m-am ajuns din urmè și cè am reintrat în viața mea cotidianè, mè speriase grozav decalajul de timp pe care-l cèpètasem, De când m-am trezit, întârziind în pat câteva clipe în plus, am avut sentimentul cè alerg înnebunit în urma unui tren care sunt eu insumi și cè, fatal, nu izbutesc sè mè ajung din urmè, trebuie sè recunosc cè acum, când îmi fumez relaxat țigară care va dura pânè la zodia vèrsètorului, lucrurile au revenit pe fègașul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
așa mi-a spus ultima oarè când și-a trecut vârfurile înmènușate ale degetelor peste buzele mele, pe Ioana n-am mai vèzut-o demult, nevasta instructorului meu e contabilè, specialistè în cifre, nu mirosuri, iar Mariana, soția lui Șerban, mè înnebunește cu însurètoarea, O colegè de birou m-a sfètuit sè consult un doctor, un orl-ist, ea considerând cè e ceva în neregulè cu simțul meu olfactiv, Poate, explicè ea, avansând o idee îndrèzneațè, ți-ai pierdut complet simțul mirosului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
problemă de budoar. Ledoulx, știa sigur, renunțase la farmecele ei în favoarea unei calfe înfăinate de brutar. Iar ea era presată de nevoia imediată de a-și găsi cât mai curând un amant. Trebuia să acționeze rapid dacă nu dorea să înnebunească. Toinette își flutură genele într-un elan cochet de disponibilitate. Prea târziu însă. Zâmbetul generalului se topise deja, pentru că în spectatorul așezat chiar în spatele lui recunoscuse trăsăturile tânărului boier revoltat din salonul croitorului. Într-adevăr, tânărul Iancu era acolo. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
printr-o ușă discretă de lângă podium. Moment teribil pentru tânărul Iancu. Scăpase cu totul din vedere limbajul discret al florilor. Și gândul că acele flori erau de acum în brațele ei, că ea le mângâia deja petalele cu buzele, îl înnebunea. Se foi pe fotoliul lui. Nu-și putea ierta că neglijase acest amănunt care l-ar fi putut propulsa în preajma ei cu mult înaintea celorlalți. Din păcate, acela nu era singurul buchet. Ca la un semnal, mai multe slugi boierești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-ul se ocupă de mine, eram... politic, nu? Drapelul românesc, cărțile românești - astea constituiau crimă de... naționalism, nu? Deci politică, acea crimă. Și când colo... Sapșa mi se uită drept În ochi și-mi zice - mă temeam să nu fi Înnebunit eu și să mă văd În oglindă - zice Sapșa: «Ești acuzat de huliganism, ți-ai bătut nevasta, ți-ai alungat copilul...» Nici n-apuc să mă mir, să protestez, să cer probe, să angajez avocat - eram gata: ras-tuns-frezat! Avocat, apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
semene cu cele ale propriilor mame. Înainte, abia dacă se întrebaseră ce i se dădea de mâncare lui Sampath, dar, pe măsură ce ambiția lui Kulfi creștea, pe măsură ce devenea mai sigură de ceea ce făcea, un singur miros era suficient cât să-i înnebunească. Departe de a o trimite la un azil de nebuni, se învârteau lacomi în jurul ei, încercând să arunce o privire în oalele care bolboroseau sau să-și bage degetele printre grămăjoarele de mirodenii din piatra de măcinat. Numai că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
picioare și să-l bată cu bățul. — Ce să fac? își întrebă fratele, care stătea sus deasupra ei, plescăind din limbă la vederea lacrimilor sale și examinându-și în același timp venele verzi de pe braț și pielea bătătorită de pe călcâie. Înnebunesc, spuse Pinky, mă simt ca un foc de artificii apris cu un chibrit. Dacă artificiile au fost aprinse, spuse Sampath, înseamnă că vor exploda, indiferent că-ți place sau nu. Asta doar dacă nu cumva știi cum să le arunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
oare unde era tricoul lui cu imprimeul cu jungla, cel pe care nu-l găsea nimeni? Când adevărul ieși la iveală, după ce una dintre surori îl zărise pe Hungry Hop aruncând pe fereastră fostei sale agresoare fustele mamei sale, familia înnebuni de grijă. Era clar că-și pierduse echilibrul. Parcă sub influența unei vrăji periculoase, teama lui de Pinky Chawla se transformase într-o afecțiune nesănătoasă. — Fii atent, îl avertizară ei. O să te trimitem la unchiul tău din Dubai, dacă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
În momentul acela, deși cerul abia începea să se lumineze, observă, cu ochii lui de vultur, dorința cea mai aprigă a inimii sale: acolo, în dudul cel bătrân de lângă poartă, porumbelul verde cel modest, care-l necăjise atâta vreme, îl înnebunise și îl sedusese cu trilurile sale fluide, cu amintirile cele dulci... sfredelitoare... legate de cântece din filme vechi, pe care mama lui le asculta pe când era copil. Ah, tristețea aceea obsedantă, vocea aceea limpede care se scurgea direct în inimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
venea să-și creadă urechilor. —Glumești, nu? Păi, nu, a răspuns el indicându-și tunsoarea ca pe o dovadă. Ai lăsat-o pe Deborah să te tundă? Pentru numele lui Dumnezeu, femeia e învățătoare! De când a devenit și frizeriță? Ai înnebunit de tot? James a adoptat o expresie rănită. —Mie mi se pare că i-a reușit destul de bine, a replicat el țâfnos. — Da, păi, tu nu poți să vezi cum te-a tuns. Eu văd și mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
leneș pielea fină, urcând până la sfârcul stâng și coborând, din nou, către zona genitală, având însă grijă să nu atingă și penisul. Aceasta era o tehnică de seducție pe care o aplica în mod deliberat, fiindcă știa că Luca era înnebunit după ea. Tensiunea sexuală se acumula progresiv, până când omul nu mai rezista și se întorcea ca s-o penetreze. Luca s-a lipit de ea și-a început acel du-te-vino al penetrării, apoi a închis ochii în extaz, iar Alison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
capturând telecomanda din mâna lui James. Apoi a apăsat pe butonul de stingere. —Ei, nu vrem să te ia cu dureri de cap, nu? a spus ea începând să tachineze urechea lui James cu limba. Știa că mișcarea asta îl înnebunea. Mai am o jumătate de oră până la tratamentul cosmetic și vreau să-ți mulțumesc pentru cadoul cel minunat. Degetele manichiurate și îndemânatice au început să descheie nasturii cămășii bărbatului. Apoi femeia și-a cufundat nasul în pieptul lui. James a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Fiona a analizat informația preț de câteva secunde. Nu era sigură ce sentimente îi trezise, dar, cu siguranță, panica sau ceva similar nu se aflau pe listă. În fond, băiatul avea șaisprezece ani, își păzea independența cu ferocitate și era înnebunit să-și piardă timpul cu grupul lui de amici monosilabici și gălbejiți, care considerau că a face cum te-au rugat părinții „nu e mișto“. Fiona era convinsă că probabil Jake dormise pe canapeaua cuiva, ca să scape de mama tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în cameră. La treizeci și șase de ani, părul șaten al bărbatului era încă bogat și strălucitor și nu dădea semne de calviție. Nick și-l purta nițel mai lung, dat pe după urechi, cu bucle ușoare pe ceafă. Susan era înnebunită după el. Întotdeauna fusese. La școală, Nick fusese un fel de Făt-Frumos - căpitanul echipei de fotbal și un dansator de excepție la balul anual al facultății. Prin contrast, Susan fusese întotdeauna complet convinsă de propria ei lipsă de importanță. Pistruiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că nu trebuie să-i fiu mamă și lui Jake, pentru că el are o mamă, așa că am putut să plâng pe umărul lui David, să mă lamentez din cauza problemelor create de Belinda. Pentru că ea trăiește, e bine mersi și ne înnebunește pe toți. Nick s-a încruntat puțin. Nu înțeleg ce vrei să spui. Susan voia să plece într-o excursie cu bicicleta fiindcă nu putea să se plângă de Caitlin? — Nu, Susan nu vrea să se plângă de Caitlin. Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
poate să rămână fetița tatii. — Exact, a confirmat încântată Susan. — Și Nick știe? a vrut să afle Julia. Nu. A zis întotdeauna că nu vrea să știe înainte de naștere, deci nu i-am spus. Dar sunt sigură c-o să fie înnebunit de fericire. — Și el tot soțul perfect a rămas? a adăugat Julia. Pentru că, așa cum bine știm, băieții ăștia zic că s-au schimbat, dar uneori revin la vechile obiceiuri. Nu, până acum totul e în regulă. Le-a dat portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe malurile mlăștinoase și noroioase ale acelor ape erau miliarde de țânțari, formând adevărați nori care, la lăsarea serii și în zori, acopereau soarele și făceau viața imposibilă oricărui om sau animal ce s-ar fi apropiat. Gacel văzuse cămile înnebunite de durere când țânțarii li se vârau grămadă în ochi și în gură, care o rupeau la fugă bezmetice, aruncându-și încărcătura sau călărețul la pământ și dispărând din fața ochilor, ca să nu se mai întoarcă niciodată. Pe malul unui sebhka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi trădat niciodată și niciodată n-ar fi consimțit ca alții să-l trădeze, pentru că atunci când cei din neamul lor jură credință unui conducător, un amenokal, supunerea lor continuă și după moarte. Dar oamenii de la mare, cei ce îl aclamaseră înnebuniți când reușise să-i expulzeze pe francezi, oferindu-le pentru prima oară o patrie și un motiv de a se simți mândri de ei înșiși, nu știuseră să-și păstreze jurământul de credință și se ascunseseră în fundul mizerabilelor lor cocioabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de ani în urmă curgeau năvalnic spre îndepărtatul Niger sau spre foarte îndepărtatul Ciad. Un bun soldat, și se presupunea că ei asta erau, avea obligația să supraviețuiască în asemenea circumstanțe, rezistând cât timp ar fi fost nevoie. Că sfârșeau înnebunind într-o asemenea singurătate și cu o asemenea vipie nu era o problemă care să intre în calculele celor ce dăduseră ordinul și care, în mod sigur, nu cunoscuseră niciodată, nici măcar de departe, Sahara. O picătură de sudoare, prima pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vechea poveste pe care o istorisea întotdeauna negrul Suilem despre cele două familii ce se războiau între ele și ajunseseră să se urască atât de mult, încât la un moment dat îngropaseră un copil într-o dună și maică-sa înnebunise. Dar asta se petrecuse o singură dată în istoria Saharei și provocase o asemenea spaimă printre locuitorii săi, că amintirea acelei întâmplări se păstrase de-a lungul anilor și se transmisese din gură în gură când oamenii se adunau seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]