2,073 matches
-
caldă. Plutesc, se gândi ea, parcă plutesc. Prin pahar și prin coniac văzu lumea exterioară, atât de plană și ternă că nu păru să se modifice câtuși de puțin - câmpuri netede, copaci și ferme mici. Ochii ei miopi și deja Înroșiți doar la aburul coniacului nu puteau prinde detaliile schimbătoare, dar observă cerul, cenușiu și fără nori, și soarele palid. Nu m-ar mira să ningă, se gândi ea și se uită să vadă dacă rozeta de la căldură era dată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dintr-o dragoste necunoscută. Dacă vrei, spuse ea. Am crezut că prezența mea te plictisește. Să vin la noapte? Ea Își puse degetele peste hârtiile de pe genunchiul lui - mâini mici, pătrate, cu pudra așezată gros În gropițe articulațiilor, cu unghiile Înroșite la vârfuri ascunzând șirul de cifre, calculele domnului Eckman, subterfugiile și viclenele lui capcane -, oferindu-se cu atrăgătoare și Înduioșătoare nesiguranță. El spuse Încet, În timp ce mintea lui mai urmărea pe jumătate debitele și creditele ascunse ale domnului Eckman: — Am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
străpung rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt; 14. mă frîng bucăți, bucăți; se aruncă asupra mea ca un războinic. 15. Mi-am cusut un sac pe piele și mi-am prăvălit capul în țărînă. 16. Plînsul mi-a înroșit fața și umbra morții este pe pleoapele mele. 17. Totuși, n-am făcut nici o nelegiuire și rugăciunea mea totdeauna a fost curată. 18. Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, și vaietele mele să n-aibă margine. 19. Chiar acum, martorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
prin alte instituții similare. Într-o luni de dimineață a sosit un mesager. Cu mai multe documente. De la o instituție de stat de mai sus de județ. Când s-au văzut, parcă a scăpărat o flacără. Au tresărit, s-au înroșit la obraz, și-au schimbat actele necesare cu mâini tremurânde și cu privirile plecate, parcă rușinate de ceva, și ziua respectivă a trecut în istorie, și s-a așezat, disciplinată, alături de celelalte zile ale lumii și ale Stareței noastre. Ceva
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
inima - dupa vorba venerabilului sau maestru Hiro Tavaeárii - „să i se umple de seninătate“. Două pirogi apărură dinspre Punta Rofau, îndreptându-se către Punta Matira, iar profilurile lor se conturară pe discul luminos al soarelui, care atingea linia orizontului și înroșea norii, si, cu toate că cei opt bărbați vâsleau din greu, o făceau într-o liniște absolută, ca și cum ceea ce urmăreau n-ar fi fost să învingă în această cursă improvizată, ci s-o ducă la capat atât de discret, încât nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a lichidului care-i prisosea ar fi fost lucrul cel mai firesc și mai logic din lume. Simți că, pentru prima dată după mulți ani, sângele îi năvălea în obraz, fără să-l poată stăpâni, și înțelese că tocmai se înroșise. — E absurd! comentă el în șoaptă. Ridicol și absurd... Zgomotul încetă, dar femeia rămânea în aceeași poziție. „Își poate petrece viața în felul ăsta, gândi el. Începe să mă enerveze...“ — Vrei să mănânci? o întrebă cu voce tare și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
oare homo? Era atrasă de "nătărăul" ăsta de Dorinel, dar dacă este așa de sperios, se rușina să fie ea care face primul pas. N-ai vrea să mă săruți? Ba da, gîfîia Dorinel. Atunci fă-o! După ce i se înroșeau urechile, după ce se foia stînga-dreapta, se izbea dinți în dinți cu fata. Aoleu, mi-ai rupt dinții, se plîngea Ramona. Ba eu mi i-am rupt! Dar ce te izbești așa, ca rinocerul? Nu știu să sărut, este prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gol care se comprimă pe sine din ce În ce mai mult. Timp al așteptării fără obiect, absurd care contrazici toate raționamentele absurde ale lumii, această gaură minusculă apărută În cauciucul balonului și balonul găsind resurse de adaptare și scofîlcindu-se și Îngroșîndu-și pielea și Înroșindu-se mai tare și fîsÎind, descoperindu-și forme noi de manifestare, parcurgînd În fond același drum vertical pentru care lusese programat, În sens invers - nu spunea cineva că desăvîrșirea există nu numai În sus, ci și În jos și infinitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
îi dispăru sub podea. Lampa cu picior se clătină dintr-o parte în alta pe baza ei rotundă, lată, întinzând cercul de lumină într-un oval galben, legănat - înainte și înapoi și din nou înainte și înapoi. Dalele albe se înroșiră o clipă, ca o baltă de sub o pojghiță de gheață. Culoarea se împrăștie în rotocoale și dispăru. Lampa își încetini mișcarea - înapoi și înainte și din nou înapoi și înainte. Cercul de lumină nu se mai mișcă. Totul era neclintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
există vreun mod de a-l opri pe ludovician. Fidorous lăsă computerul în pace și se uită drept la mine. — Există? am repetat după câteva secunde. Te întreb pentru că ești singura persoană pe care o pot întreba. Fața doctorului se înroși. — „Eu sunt singura persoană pe care o poți întreba?“ Tu chiar n-ai habar, nu-i așa? Am simțit că-mi fuge pământul de sub picioare. — Poftim? Ce înseamnă asta? Fidorous se întoarse din nou spre masă. — Nu-i treaba mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sunt epuizat, dar nu mi-e frig. Scout mă sărută pe obraz. Dădu la o parte pătura și hainele, se ridică din patul nostru încropit și rămase în picioare, goală, pe punte. Picioarele ei, pântecele, brațele și fața i se înroșiseră toate din cauza soarelui de ieri, însă umbrele fantomatice ale vestei și pantalonilor scurți făceau ca sânii și coastele, șoldurile și partea superioară a coapselor să aibă în continuare aceeași albeață marmoreană. Coborî o mână pentru a acoperi dunga de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în avantaj. Mă bucur că voi doi v-ați clarificat lucrurile. — Mda. M-am trezit că mă uit la nodurile din podeaua de lemn. — Mersi de pătură. — Păi, mi se părea că v-ar prinde bine. Am simțit că mă înroșesc la față. — Și acum, zâmbi Fidorous, probabil că vreți ceva de mâncare pentru micul dejun, nu? Scout ședea lângă laptopul lui Nimeni, pe puntea bărcii, când am urcat din cabină cu două conserve și un pachet de digestive cu ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
realitatea unui sfîrșit. De starea de infantilitate care încă mă mai lega de părinți mă rușinam, iar această rușine mă determina să mă port cu bieții mei bătrîni aproape grobian. Pe genunchii mei se așezase Nona. Intimitatea reuși s-o înroșească pînă la urechi și o infinită senzație de fericire mă făcu să-mi desfac palma pe rotunzimile ei; simțeam în vibrația acestui trup armonii ceramice. I-am șoptit la ureche ceva lipsit de importanță. Nona își lipise fruntea de tîmpla
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
astfel devin și aceștia slabi. Dar ce se întâmplă oare cu acul? Gerhard Schwaiger, un copil mediocru și făcut mai la bătrânețe, plin de coșuri pe tot corpul - cel puțin acolo unde se vede - și cu tendința de a se înroși la față, întrezărește marea lui șansă, e ceasul al doisprezecelea, și își înfige chiar acum acul sub unghia de la arătătorul stâng. Au! Sophie zâmbește albă ca lâna pudrată cu înălbitor Fewa. Rainer se miră că e vorba tocmai de Schwaiger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
așteptat, asta mai lipsea! Frica și excitația pot să‑l termine de tot pe un om neterminat. Și asta tot eu trebuie să fac, hă? În sfârșit, în sfârșit se întâmplă ceva, se urnește și se mișcă, în timp ce Gerhard se înroșește și se albește puternic. La început se mai prăbușește de câteva ori ca un castel din cărți de joc. Anna observă cu interes manevrele la care e supus membrul lui Gerhard, jucându‑se între timp cu prezervativul. Merge, nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tati și mami și găsesc aici un prieten nedorit. Intră mami și iată că tati țopăie și el în urma ei. Nu‑mi dai tu un pupic, mie, care sunt tatăl tău, îl provoacă acesta pe fiul său preferat. Fiul se înroșește și spune că nu, știi tu de ce. Ei, de ce nu? Fiindcă mătușa a spus nu de mult că numai homosexualii se pupă cu persoane de același sex. De unde scoate băiatul chestiile astea, noi pe vremea noastră nu știam așa ceva! Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
face de obicei la el acasă pe canapeaua lui extensibilă, timp în care ea vrea să privească. Hans spune că nu poate să facă asta în fața ei. Sophie spune că vrea ca el s‑o facă în fața ei. Hans se înroșește ca racul și, emoționat, subliniază motivele pentru care nu poate. Dar trebuie s‑o facă, spune Sophie, altfel poate să plece în momentul ăsta și să nu se mai întoarcă niciodată. Neîndemânatic, Hans se dezbracă, mai neîndemânatic decât la WAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se vedea, prin purtare excesivă, culoarea și forma. Atârna pe trup mototolită, răsucită anapoda. O bucată de curea uzată ieșise din pantaloni, pendulând în deschizătura hainei. Se zguduia, înăbușit. Capul îi căzuse între umeri, zvâcnind, ca și pieptul uscat. Se înroșise și dunga, tot mai lată spre creștet, a cheliei. Băgase mâinile în buzunarele hainei. Scotea, în pumni, câte o batistă, pe care o ducea, alternativ, cu câte o altă mână, la nas... strănuta ! Femeia nu-și mai putu reține zâmbetul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
avans ale rolului meu, de unde știi ? Cine îți dă dreptul să mă disprețuiești ? În timp ce urla, aprinsese, brusc, lampa de deasupra biroului, spre a-și verifica bănuielile. Se ridicase în picioare, tremura, lovind cu pumnii mici în cristalul de pe masă. Se înroșise, umerii i se bâțâiau. Ochii măriți o priveau cu furie. Dădea din mâini, agitat. Trupul convulsionat intrase într-o criză frenetică. Strănuta, da, începuse din nou să strănute iepurașul ! Cine știe ce rudă uitată, care nu apăruse decât o singură dată, revenea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Apoi, iar aduse vorba despre Vinas. - Și... te-ai Înțeles cu ea și pentru chestia cealaltă? Am simțit cum un țurțure subțire de tot Îmi urcă prin burtă. Ce mai vroia Enkim? Ce știa el? - Care chestie? Nu răspunse. Se Înroși la față precum racul, dar nu-l ținu mult. - Ți-am zis că cel mai mult Îmi place să mă uit În jurul meu, izbucni el deodată. În plus, tu te gândești prea mult, iar eu prind frânturi din cuvintele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de când a Început povestea lor și a Început, cum altfel, chiar cu Tatăl. După ce a ieșit din Ceața Adâncă Împreună cu puținii oameni pe care i-a scăpat, a dorit și el femeie. Omul, știi cum e, zise el și se Înroși cât ai bate din palme, pentru că tocmai eu n-aveam cum să știu În ce fel e omul când vine vorba de femeie. Iar Tatăl, continuă Gupal grăbit, era pe vremea aia doar om. Așa că s-a Însoțit cu prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
roditor, mi se pare că te-am mai cunoscut cîndva! Ni se pare că te-am cunoscut dintotdeauna, dar singurul lucru de care sîntem siguri este acela că am pășit odată pe acest drum azi-dimineață, iar acum sîngele nostru a Înroșit grîul și că ești al nostru acum, iar noi sîntem ai tăi pentru totdeauna... și că există aici ceva ce nu vom ține minte niciodată... că există aici ceva ce nu vom uita niciodată! Oare Garfield, Harrison și Hayes au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
libertate acest cîine turbat ca să jefuiască și să ucidă iarăși, să ia viața celor nevinovați și lipsiți de apărare. Priviți cum tremură și se chircește sub ochii voștri“ - a zis - „iar pe frunte poartă semnul lui Cain și mîinile-i sînt Înroșite de sîngele victimelor sale. Îl arată morții din mormînt cu degete acuzatoare“ - a zis - „și, dacă sîngele lor ar avea glas; ar cere cu tărie pedepsirea lui, așa cum o cer glasurile tuturor celor care-au rămas orfani sau văduve din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dau dinții, nu o face de foame, n-are colici, nu vrea să sugă - deși, slavă Domnului, e o ofertă de speriat pentru asta în depozitele de spirtoase, importate de peste ocean. Pur și simplu, după câteva cuvinte, sughițe ușor, se înroșește la față, înghite de trei-patru ori în sec (și eventual în demisec), după care i se umezesc ochii. Se vede că nimeni altcineva din țara asta nu mai este, în acest timp, la fel de impresionat de ce spune el, ca propria persoană
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Zane? încearcă să fenteze tanti Cucu. - Bă, Piratule, io nu-ș cum naiba îți veni ție în cap să ți-i bagi în casă pe bandiții ăia! Hai că te-a fraierit, recunoști? rânjește Fane cu toți trei dinții. Piratu se înroșește, își mută broboada înainte-înapoi pe cap: - Mi-a fost milă de ei, că venise cu căruța cu mobilă pe strada mare. Zicea că-mi dă două meleoane pă lună. După aia nu i-am mai putut scoate. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]