2,644 matches
-
facultate, la sfârșitul unui semestru. Aventura, a spus acesta, este singura cale.ne vorbește Alexander Țara acestuia intrase deja în cel de-al doilea război mondial, iar el, convins că va avea parte de câteva fapte de cutezanță, s-a înrolat. A fost trimis în Texas, unde a devenit, într-o ordine covârșitoare, artilerist, instrumentist de țambal într-o formație, organist în postul unei bisericuțe și om de prim ajutor. În cele din urmă a fost înscris la centrul inteligenței militare
Lloyd Alexander () [Corola-website/Science/311050_a_312379]
-
tătari de pe Volga (februarie 1943) și a Brigăzii I SS „Gil-Rodion” (2.500 de oameni, august 1943), care au trecut in corpore de partea partizanilor. În 1943, cam 7.000 de foști luptători antisovietici au schimbat tabăra și s-au înrolat în rândul partizanilor, iar aproximativ comandanți și specialiști în lupta de gherilă au fost aduși în republică. Localnicii au reprezentat majoritatea noilor recruți în rândul partizanilor. În toamna anului 1943, aproximativ 153.000 de partizani belaruși luptau în spatele liniilor germane
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
retragere pe toată lungimea frontului de răsărit, numărul partizanilor din Ucraina a început să crească semnificativ. Partizanii comunști, aplicând în practică ordinele lui Stalin, au început să oblige civilii ucrainieni să se alăture lor. Satele ai căror locuitori nu se înrolau în trupele de partizani erau supuse represaliilor dure. Pentru ucrainieinii simpli nu existau decât două opțiuni: moartea sau înrolarea într-una dintre tabere. Primele detașamente de partizani din Ucraina au apărut în regiunile Cernihiv și Sumi. Aceste detașamente, care aveau
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
conducătorii comuniști ai mișcarii de partizani s-au arătat intoleranți față de Armata Insurecțională Ucraineană (UPA), uneori comandanții locali au stabilit relații amiabile cu aceste grupuri. În general, fiecare tabără a luptat pentru anihilarea celeilalte. au atacat și ucis familiile ucrainienilor înrolați în Divizia a 14-a galițiană (ucraineană) de grenadieri. În regiunea Briansk, partizanii controlau o arie vastă în spatele liniilor germane. În vara anului 1942, ei controlau o regiune de peste 14.000 km, cu o populație de peste 200.000 de locuitori
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
și Siguranța sunt „întărite” cu muncitori într-o situație critică în care specula și crima își fac de cap. Împotriva acestora combat comisarii Roman (cu origine și exigențe morale proletare) și Miclovan, care nu acționează totdeauna cu mâinile curate. Nicolaescu înrolează școala filmului de gangsteri american „împotriva rămășițelor vechiului” punctând, în culori vii, exemplare din pitoreasca lume interlopă: Semaca (G. Constantin), Buciurligă (Mihăilescu-Brăila) și Lăscărică (Dinică). Ideea scenariului lui Titus Popovici și Petre Sălcudeanu a avut un răsunător ecou la public
Cu mîinile curate () [Corola-website/Science/311356_a_312685]
-
Elizabeth cere explicații lui Wickham, acesta i le dă imediat: cei doi au crescut împreună, Wickham fiind iubit ca un fiu de tatăl lui Darcy, la moartea căruia Darcy i-a luat moștenirea lui Wickham, acesta fiind nevoit să se înroleze. Cele auzite întăresc părerea negativă a lui Elizabeth despre Darcy. În sfârșit are loc balul de la Netherfield,iar Elizabeth îl caută în van pe domnul Wickham. Mai târziu află că reținut de afaceri, nu a putut veni. Domnul Collins, decis
Mândrie și prejudecată (film din 2005) () [Corola-website/Science/311399_a_312728]
-
joacă polo. După liceu, își ia un an de pauză, timp în care călătorește în Chile, Belize și țări din Africa. Între 2001 și 2005 studiază la Universitatea St. Andrews, obținând o diplomă în geografie. După facultate, Prințul William se înrolează în armată. În 2006 este numit locotenent în regimentul de cavalerie Blues and Royals, unde activează alături de fratele său, iar doi ani mai târziu își obține brevetul de aviator după terminarea antrenamentului la Colegiul Royal Air Force din Cranwell. În 2008
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
tineri profesori acolo, împărțind cu ei sarcinile comune ale gospodăririi, inclusiv curățarea toaletei și s-a înscris ca voluntar ca prezentator de muzică pentru o stație de radio locală. Până în 2001 William s-a întors în Marea Britanie și s-a înrolat, sub numele de William Wales, la Universitatea St Andrews din Scoția. Știrea aceasta a produs o creștere a numărului de înscrieri la St Andrews, venite mai ales din partea unor fete care doreau să îl întâlnească pe prinț. Atenția mărită a
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
urmat pe fratele său mai mic în cadrul regimentului Albaștri și Regali, fiind comandant de trupe al unei unități de recunoaștere în armură, după care a petrecut patru luni antrenându-se pentru postul de la Bovington Camp, în Dorset. După ce s-a înrolat oficial și a fost pus în funcție în forțele armate, William și-a exprimat dorința de a participa în serviciul activ; în această acțiune a fost un precedent prin serviciul strămoșului său Eduard al VIII-lea care, fiind Prinț de
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
captura unui vas care transporta o cantitate de cocaină în valoare de aproximativ £40 milioane £. și luând parte la alte raiduri militare. Datorită viitorului rol al lui William, o carieră pe termen lung în armată era imposibilă; William s-a înrolat inițial în armată pe termen scurt, timp de trei ani. Totuși, s-a anunțat în septembrie 2008 că prințul își va prelungi termenul în armată, mai întâi prin acceptarea unei alte sarcini, în toamna anului 2008 (inclusiv munca la Ministerul
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
cătunul cu același nume din satul Pătrângeni, de lângă Zlatna, cf. Ștefan Meteș , Mănăstirile românești din Transilvania și Ungaria, Sibiu, 1936, cit. p XII), pe numele lor Efrem și Teodosie. Cel din urmă a jucat un rol important. În derularea evenimentelor, înrolându-se cu trup și suflet în mișcare Cuviosului Sofronie și devenind, din călugăr unit (la mănăstirea Plosca, comitatul Hunedoara), unul din cei mai vajnici apărători ai Ortodoxiei. O vreme s-a refugiat într-o mănăstire din Țara Românească de unde s-
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
Seemannová, mamă a 5 copii. După școala generală a urmat liceul (1903-12) la Ružomberok și, după absolvire, a lucrat o vreme la Căile Ferate, împreună cu tatăl său, la atelierele centrale ale căii ferate Košice, în Vrútky. În 1913 s-a înrolat ca voluntar în armată, la Regimentul 71 din Trenčín. Apoi, a urmat școala de ofițeri de rezervă la Bratislava și Esztergom. Când a izbucnit Primul Război Mondial, a fost trimis pe frontul de Răsărit, iar din august 1916 a participat
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
ocupat funcția prestigioasă de comandant al Grenadierilor din Gardă începând cu 1804 și s-a situat printre apropiaiți împăratului Napoleon I, care îl stima pentru caracterul său drept și loial. După ce și-a făcut studiile la Douai, Mortier s-a înrolat în Gărzile Naționale, fiind ales căpitan în 1791. Participă cu distincție la Războaiele Revoluției Franceze, luptând în nordul Franței la Jemmapes, Hondschoote, Fleurus. Trece apoi la „Armata Rinului”, cu gradul de adjutant general șef de brigadă. Se distinge și aici
Adolphe Édouard Mortier () [Corola-website/Science/312352_a_313681]
-
s-a înscris la Facultatea de Medicină din Paris, obținând titlul de doctor în medicină în 1866. Unul din biografii săi recenți se îndoiește însă că ar fi absolvit facultatea. În perioada războiului franco-prusac din 1870-1871, Le Bon s-a înrolat în serviciul sanitar al armatei și, în noiembrie, a luat parte la bătălia de la Champigny pentru apărarea Parisului. În timpul asediului Parisului, Gustave Le Bon a comandat câteva brigăzi de evacuare a răniților, fiind distins pentru activitatea sa cu gradul de
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
abdicarea Împăratului se raliază Bourbonilor, fiind numit "pair" al Franței. În timpul celor „100 de zile”, MacDonald a rămas fidel regalității, l-a însoțit pe Ludovic al XVIII-lea în drumul acestuia spre exil dar a refuzat să părăsească teritoriul Franței, înrolându-se în Garda Națională ca simplu grenadier. La reîntoarcerea pe tron, Ludovic al XVIII-lea îi încredințează dizolvarea „Armatei Loarei”, vestigiu al armatei imperiale, numindu-l apoi ministru de Stat și membru al Consiliului privat. Numele său este înscris pe
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
aspirând să devină profesor pentru a se putea dedica instrucției și educației tinerilor din Bosnia, după exemplul profesorului său Ljubomir Marakovic, căruia îi era mereu recunoscător pentru că l-a ajutat să descopere bogăția credinței catolice. În martie 1916 a fost înrolat în armată, pentru a fi apoi trimis pe frontul italian, unde a petrecut o bună perioadă de timp, în anii 1917-1918. Experiența războiului a contribuit la o rapidă maturizare spirituală a tânărului care, indignat pentru ororile la care a fost
Ivan Merz () [Corola-website/Science/312392_a_313721]
-
în vreo campanie; ca și orice altă armată din această perioadă, erau prezenți în număr mare. În mod evident, batalioanele "Jäger" (ușoare) și de Linie cuprindeau soldați profesioniști, însă chiar și acestea aveau mulți oameni noi. Cei din miliție fuseseră înrolați, într-o modalitate sau alta, dar acest lucru nu înseamnă că posedau vreun fel de pregătire militară. Nu era o armată proastă, însă nici nu s-a distins foarte mult, cel puțin nu la începtul campaniei; dar și-a îndeplinit
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Sibiu, Blaj și Deva. A fost învățător în Șoroștin, Sâncel, Chinciuș și Brusturi. În primul război mondial a fost mobilizat și trimis pe front în Galiția, unde a căzut prizonier. S-a întors în țară în 1917 și s-a înrolat ca voluntar în cadrul regimentului 2 Alba Iulia. Fiind demobilizat în anul 1920 și-a defășurat activitatea profesională ca învățător-director la școala primară din Ucea de Jos de unde se transferă în 1922 în aceeași funcție la Arpașu de Jos. Pentru activitatea
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
mai alăturat nimeni cruciaților francezi. În schimb și data aceasta, femeile nu au lipsit din cruciadă: regina Margareta își urma soțul, la fel Jeanne de Poitiers și multe alte doamne de rang înalt, în anturajul lor aflându-se mulți clerici, înrolați cu asentimentul papei. Era tot ce făcuse Inocențiu al IV-lea pentru această cruciadă, propovăduită mai mult de formă, deoarece papa prefera o politică de misionarism, conștient fiind că Europa nu mai dispunea de forțele necesare organizării unei cruciade. La
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
fost finanțat și de marile puteri interesate de intrarea Italiei în razboi de partea Antantei: Franță, Anglia și Rusia. În anii care aveau să vină, acest ziar a devenit ziarul oficial al mișcării fasciste italiene. În timpul războiului, Mussolini s-a înrolat în armată și a fost rănit o dată. Există voci care afirmă că rana este datorată unui accident în timpul manevrării greșite a unei grenade, deși Mussolini a pretins că a fost rănit în luptă. După încheierea războiului și semnarea Tratatului de la
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
Octavian Mînduc. În plus de acestea existau posesiuni de pământ a cunoscutelor familii de magnați unguri ai vremii cum au fost: Bánffy, Bethlen, Bornemisa, Lázar, Toröczkai, Vaida. Din documentele istorice, precum și din tradiția orală, reiese că racovicenii nu s-au înrolat de bună voie în miliția de graniță și, ca urmare, o mare parte dintre ei au fost expulzați, în sat rămânând foarte puține familii printre care se numără Bobanga, Cîndea și Doican. Familiile expulzate, printre care Banciu, Bănceu, Cîrțău, Durdun
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
au căzut prizonieri sau au dezertat la inamic, ajungând astfel în diferite lagăre împrăștiate pe teritoriul Rusiei țariste, printre aceștia numărându-se numeroși racoviceni. Evenimentele petrecute în Rusia în primăvara anului 1917 au încurajat dorința acestor prizonieri de a se înrola ca voluntari în armata română. Dorința lor s-a realizat după ce Ministerul de război al României a aprobat înființarea „Corpului de voluntari transilvăneni și bucovineni” la Darnița, lângă Kiev, condus de șeful statului major, colonelul C.G. Pietraru. Președintele Comisiei a
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
așteptări. În timpul clor 12 zile de campanie, germanii au pierdut 558 de soldați: 151 morți, 392 răniți și 15 au fost declarați dispăruți. Germanii au caputurat un mare număr de prizonieri, din care croații, germanii, ungurii și macedonenii care fuseseră înrolați în armata iugoslavă au fost rapid eliberați. Aproximativ 30.000 de soldați iugoslavi au căzut prizonieri în mâinile italienilor..
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
fost editor executiv asociat al ziarului studenților, "Cornell Daily Sun", și a obținut o diplomă în biochimie. În timpul anilor petrecuți la Cornell, a fost membru al Fraternității Delta Upsilon, la fel ca tatăl său. Tot în acea perioadă s-a înrolat în Armata S.U.A.. Armata l-a trimis la Institul de Tehnologie Carnegie (acum Carnegie Mellon University) și la Universitatea Tennessee pentru a studia inginerie mecanică . Pe 14 mai 1944, de Ziua Mamei, mama lui Kurt, Edith Lieber Vonnegut, s-a
Kurt Vonnegut () [Corola-website/Science/310035_a_311364]
-
și cunoștea limbile poloneză și latină. Mai târziu, el a învățat și limbile turcă, tătară și franceză. Spre deosebire de alți elevi ai iezuiților, nu s-a convertit la catolicism ci a rămas ortodox. După terminarea studiilor în 1617, Bogdan s-a înrolat în serviciul militar în trupele de cazaci. În 1619, el și tatăl lui au fost trimiși în Principatul Moldovei, dat fiind faptul că Uniunea statală polono-lituaniană intrase în război cu Imperiul Otoman. Participarea lui Bogdan Hmelnițki la prima sa campanie
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]