1,969 matches
-
de inspirație, a recitat ca pentru sine poezia «Amurg antic». [...] Cadrul din parc era în perfectă consonanță cu poezia. Amurgul, într adevăr, iriza toate aceste culori peste lebede, peste statuile dimprejurul lacului, peste suprafața abia încrețită a apei. Feeria acestei înserări era copleșitoare. Timbrul vocii poetului avea o rezonanță cu totul deosebită, ca o adiere eoliană. Cred că din clipa aceea poezia ne-a logodit pentru totdeauna, deși cealaltă logodnă avea să fie tîrziu, mult mai tîrziu...” („Sunt singur și mă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la jocurile olimpice". Motivația acestui mod de a percepe lumea provine dintr-o altă certitudine a poetului Lucian Vasiliu, evidențiată de modalitatea permanentă prin care cel ce se intitulează, fără orgoliu, "(Eu sunt) inocentul, cel subțire și palid/ ca o înserare pe cerul Mamei", își construiește, ca într-un tipic Mic tractat despre omul bun și frumos (Kalokagathos), un autoportret oximoronic, structurat în esență pe o serie de antinomii atitudinale. Dacă ființa poetică datorează ceva, cuiva, nu este vorba decât de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trezirii poporului. "Ea-l duce spre propășire sau decădere, după elementul ce predomnește în dânsa, cel bun sau cel rău, în luptă totdeauna, în luptă neîmpăcată, ca lumina cu întunericul". Într-o societate bolnavă, răul se întinde "ca umbra în înserare". Când începe a se redresa, când se anunță zorii, lumina e încă amestecată, binele îngemănat până la nediferențiere cu răul. Partea cea mai activă a comunității e obligată a-și spune mereu cuvântul, a mijloci împlinirea marilor nădejdi colective. Pentru aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din oficiu. CAPITOLUL TEXTUL NARATIV Testul nr. 34 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: Peste drum, pe crucea de lemn, Hristosul de tinichea, cu fața poleită de o rază întârziată, parcă îi mângâia, zuruindu-și ușor trupul în adierea înserării de toamnă [...] Apoi șoseaua cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde iar dreaptă ca o panglică cenușie în amurgul răcorors. În stânga rămâne în urmă Cișmeaua-Mortului, pe când în dreapta, pe hotarul veșted, delnițele se urcă, se împart, se încurcă până sub pădurea
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
simțurile mele, ceea ce gândesc eu...Din mine însumi nu pot ieși. (1,5p.) TEXT B: Peste drum, pe crucea de lemn, Hristosul de tinichea, cu fața poleită de o rază întârziată, parcă îi mângâia, zuruindu-și ușor trupul în adierea înserării de toamnă. Zăgreanu rămase în mijlocul uliței urmărind cu priviri drăgăstoase trăsura ce se depărta în trapul cailor. Ghighi, șezând pe scăunelul din față îl vedea și-l găsea mai drăguț ca orice alt bărbat din lume. La Râpile-Dracului bătrânii întoarseră
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
taie realitatea de dinainte. (N. Stănescu); Singurătățile muntelui pulsau de apele primăverii; viața tainică își întindea iar punțile peste prăpăstiile morții. (M. Sadoveanu) metafora verbală (poate implica și personificarea): Cerul rămase singur și în curând din cer părea că ninge înserarea. (M. Sadoveanu); Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri (M. Eminescu); În șirul vieții noastre întreg, se face seară. (T. Arghezi); amâni și nici nu știi ce mai amâni / și înnoptează sângele în noi. (H. Bădescu); I am spus Daimonului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
întrețese cu accentul patriotic al evocării gloriei de altădată. Amploarea reflecției, nocturnul tainic, metafore concretizând abstracții („negura uitării”, „aripile vremii”, „viscol de dureri”) configurează la C. schița unui stil, nu fără retorică, dar capabil să se ridice până la viziune lirică. Înserarea este prima elegie românească în spirit lamartinian, în care tristețea, neliniștea nedefinită și gravă (se cultivă un fel de mister al stării afective) și singurătatea se reliefează prin contrast cu calmul naturii, cu liniștea câmpenească (sesizată, în ciuda unor note de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
al revoltei anticomuniste 67. Această recuperare simbolică a participării a avut o funcție eliberatoare și deculpabilizantă, revelându-se ca ritual eficace, solidarizant și productiv. Un spațiu devenit simbolic cel al "zonei libere de (neo) comunism" -, un timp anume cel al înserării, liber de obligațiile cotidiene consolidează recuperarea libertăților cetățenești libertatea cuvântului, libertatea credinței, libertatea presei, libertatea opțiunii politice și redimensionează revolta din decembrie, care a devenit astfel abia retroactiv o revoluție în sensul deplin al cuvântului. Generația adultă a recuperat atunci
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
prin tehnica, simbolistă, a sugestiei. Arlechin constituie zenitul operei lui I., versul capătă aici o mai conturată personalitate, articulat sub semnul lumii și a literaturii ca teatru. Primele poeme exersează încă maniera descriptivă în tonalitate elegiacă - un tablou dominat de înserări, păsări, șoapte, căderi -, în care eul poetic e mai mult o prezență discursivă decât lirică: „Ram de măslin purtam./ Șarg eram în amurgul/ de tamburină./ Mă-mpiedicam în cercuri - cercuri/ desprinse din siluete de cal/ galopând/ ah! în tăceri depărtându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
ultimul rând descoperirea de noi talente. În ea au semnat:Cezar Stegaru, Petru Andrieș, Simion Bogdănescu (am înțeles un pseudonim a prof. Ion Puflea), Petruța Chiriac, Corneliu Leonard. Interesantă aducerea către public a părții din Biblie și anume Cântarea Cântărilor, înserarea în revistă a unor momente din poemul istoric Posada, intervențiile cunoscutului C.D. Zeletin. * Revista Săptămânal literar, cu o apariție de doar 15‐ 20 de numere în 1896; s‐ a bucurat de colaborarea unor foști elevi ai Liceului „Codreanu”, cum ar
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ISBN 978606-24-0116-0 821.135.1-31 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA RODICA DINULESCU Portocale roșii de Sicilia INSTITUTUL EUROPEAN 2015 Cuprins Amiezile... / 7 Înserările... / 51 Diminețile... / 87 Amiezile... Șoferul încercă să-i explice de mai multe ori americanului, care se dusese în spatele autobuzului și care părea că nu înțelege absolut nimic, de fapt, parcă nici nu auzea. S-a mai străduit o vreme, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
dimineața, în timp ce privirea alunecă spre mare sau se ridică spre norul în care încă mai doarme Etna, într-o farfurie cu spaghetti și un pahar de vin la prânz, într-un Crodino 8 cu câteva măsline la amiază, iar, dincolo de înserare, într-un hârșâit de cheie care se răsucește în broască, nereușind să acopere un râset de fată tânără și pașii ei către curtea din spate. Chi se ne frega pentru că nimeni nu se grăbește. De ce s-ar grăbi? E agitație
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
o americancă sobră și taciturnă, cu o cafea... americană, evident. O clientă mai veche si statornică a lui Marco, căreia acesta se străduia să-i înveselească puținul timp liber, atunci când scăpa de corvoada zilnică din baza militară NATO de la Sigonella. Înserările... Către seară, în Catania, la Borsellino, în piață, autobuzul a venit mai repede de data asta, nu era cel care mergea la hotel, dar amabil, șoferul altei linii a decis că poate opri în apropiere, și de acolo, pe lângă vila
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
migrează în volumele următoare. Se delimitează „nordul” de „sud”, dihotomia, inculcata în peisaje, semne, simboluri, revenind și în Poeme (1977), unde intra și reminiscențe de poezie patriotică, sentimentalizata, cu tonalități imnice: „Și cerbii, o, cerbii - frați buni vulcanilor / patriei mele, înserarea vâslind / câmpia sfințită de rod primenindu-i” (Corabie în roșu în altă Donaris). Este folosit metrul popular, baladesc, exulta bucuria lăuntrica ori se instalează pacea sufletească purificata ritualic. Același discurs, transpus tot într-o structură triadică, poate fi întâlnit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]
-
Poate că Încă mai poți... Nu știu. Sunt părți neterminate. S-a Întors să privească păduricea de pini de lângă faleză. Eu am să aștept afară. Dispui de toată noaptea. Crezi că-i bine? Până În zori. - Cred că-i bine. Lumina Înserării venea muribundă dinspre pini, Învăluindu-l pe Markovic Într-un aer roșiatic, ce părea să se amestece cu lumina picturală a scenelor reprezentate pe perete. Faulques l-a văzut surâzând, cu țigara În gură, luându-și rămas-bun de la pictura murală
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
variantă poate ilustra unul din lucrurile pe care am încercat să le subliniez: cu toții spunem minciuni. Abia se topiseră ecourile-n depărtare Cînd de pe stînci toți privitorii au plecat Și-o formă a apărut din turnu-ntunecat O umbră singuratică în înserare. Privind în urmă am văzut că pe cărare Ziduri de piatră drumul l-au blocat. Străinul nu avea nici un blazon pe scut, Dar, ridicîndu-și sabia, cum am crezut Astfel veni. Precum osul ce-i rupt Viziera i se sfărîmă sub
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
devină lichide, masivitatea cedează supleței, sculpturalul face loc picturalului. Poetul preferă acum linia zveltă, unduitoare, peisajul campestru și marin. Versului clasic i se substituie adesea cel polimetric liber. Cu această - în parte - nouă tehnică, V. zugrăvește bărăgane învăluite în umbrele înserării (Bărăgan în amurg), șesuri și coline (Dobrogea-n amiază de vară, În cimitirul turcesc din Mangalia), autumnale (Plâns de toamnă, Toamna la baltă, După cules, Făurăria toamnei), marine (Haitele mării, Efigii marine), uneori în tablouri de-a dreptul memorabile, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
s-aducă lui mângâiere, Glas câteodată scotea milos. După acest cânt de Orfeu, poetul face păstorului melancolic teoria fericirii stării naive, iar păstorul, cu o mare abundență de lacrimi (tic al secolului XVIII), mărturisește că pricina jalei e o păstoriță. Înserarea e romantică și lamartiniană, dar priveliștile poetului francez sunt transcrise diminutiv și sărac. Sonoritatea corală, tunetul naturii, arhitectura grandioasă a solului, stejarii seculari, lacurile nemișcate cu ape somnoroase, amestecul de gotic și serafic, toate acestea nu sunt la Cîrlova. La
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vițeii la uger alerga. S-astîmpără ăst zgomot, și-a laptelui fântână Începe să s-auză ca șoaptă în susur, Când ugerul se lasă sub fecioreasca mână Și prunca vițelușă tot tremură-mprejur. Tot ce e convențional în poezia clasică a înserării, așa de comună în sec. XVIII, devine aci grandios sălbatic, cu priveliști agreste în pastă grea, incendiată: Încep a luci stele rând una câte una Și focuri în tot satul încep a se vedea; Târzie astă seară răsare-acum și luna
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a pururea ușor întredeschise, În mijlocul tăcerii lor depline. Ne risipim ca niște vechi dantele. Apare la N. Davidescu poezia plictisului duminical (Eternă duminecă) și a provinciei în decrepitudine, văzute prin lirismul caducității și al duioșiei grotescului: Crepusculul se stinge, și-nserarea Desfășură tăcutele-i vedenii Și-alungă, din grădină, orășenii Cu spatele boltit ca resemnarea. O babă însă și-o umbrelă veche Și pe-amîndouă cu putere-apasă Aspectul lor de veșnică pereche. Bătrână ca un lemn vechi de umbrelă Stă țanțoșe-n
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tânăr, SLAST, 1981, 5; Dan Grigorescu, Un poet, SLAST, 1983, 29; Daniel Dimitriu, „Antumele”, CL, 1985, 6; Laurențiu Ulici, Melancolia inteligenței, CNT, 1986, 10; Ion Pop, Dialoguri cu Nichita Stănescu, ST, 1986, 4; Dan C. Mihăilescu, O cu totul altă înserare, RL, 1988, 52; Eugen Simion, Biografia poetului, RL, 1989, 19; Coșovei, Pornind, 75-79; Alex. Ștefănescu, O voință ieșită din comun, RL, 1991, 48; Gheorghe Grigurcu, Înșurubare în real, VR, 1992, 10-11; Țeposu, Istoria, 90-92; Munteanu, Jurnal, V, 197-199, VII, 209-214
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
cum spune și titlul acestei cărți, poeți ai matinalului, trăiesc și scriu Într-o dimineață a spiritului: cu neliniște, cu orgoliu, cu un irepresibil sentiment că totul trebuie Început, Întemeiat, desăvîrșit În cel mai scurt timp. Ca romantici, ei iubesc Înserarea și Își dau Întîlnire la miezul” nopții În mijlocul unei naturi pline de semne premonitorii, Însă spiritul lor păstrează În toate situațiile prospețimea și fervoarea matinală. Spaima și orgoliul, neliniștea și Îndrăzneala, specifice spiritului Întemeietor, merg mereu Împreună, Într-o competiție
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sub steag este de asemenea tot dulce: „ce privire dulce mie!” Tema dulcelui cheamă, În poezia lui CÎrlova, pe aceea a plăcerii sau a plăcutului. Ea ne conduce spre al doilea spațiu securizant al poetului, acela din Păstorul Întristat și Înserare: „trista vale”, pierdută la un capăt Într-o cîmpie plină de iarbă, străjuită la celălalt de vîrful unui munte. CÎmpia este Încoronată de o „dumbravă deasă”, iar valea este străbătută de o gîrlă șerpuitoare. În peisaj intră și fîlomila ce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și fîlomila ce cîntă cu „multă Întristăciune” În stuf, zefirul care ascultă cu plăcere, luna („vremelnica stăpînă”), glasul Îndepărtat al păstoriței etc. Este spațiul romantic (preromantic) cunoscut, intimizat și, Într-o oarecare măsură, convenționalizat de imagini literare gata făcute. Poemul Înserare urmează Îndeaproape, cum s-a dovedit, un poem de Lamartine. CÎrlova particularizează prin jalea lui dulce și plăcerea pe care o pune În singurătate această vale a plîngerii literare. Poezia este o petrecere Într-o singurătate populată cu rîuri murmurătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de petrecere și de jale. GÎndul nu merge mai departe decît privirea, iar privirea, ușor Înfiorată, străbate drumul invers. Există, e drept, și cerul, ca element cosmic, Însă cerul nu tulbură În nici un fel acest peisaj. Singura lui Însușire În Înserare este aceea că „s-arată acum mai cu răcori”. Nici un gînd de evaziune, nici o dorință de a depăși ordinea normală a lucrurilor. Ceea ce s-a putut remarca la alți romantici (propensiunea spre Înălțimi, tulburarea În fața transcendentului!) nu există În poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]