7,771 matches
-
ceea ce Întâmplarea Îmi punea În mâna mai mult sau mai puțin inspirată care extrăgea din rafturi ciudatele dosare. Două detalii mi-au atras atenția. Ai observat, probabil, că am vorbit tot timpul despre texte, nu despre cărți, volume, ediții. Nu Întâmplător: nici unul nu era tipărit. Arhiva-depozit a Centrului adăpostea o imensă bibliotecă de manuscrise! Cealaltă constatare insolită am datorat-o norocului de a fi nimerit câteva lucrări ce purtau semnătura unor istorici a căror operă o cunoșteam foarte bine. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
adevărat? Nu te Întreb de ce, nu mai contează. Părerea mea este că ai greșit flagrant. Și prima este importantă, tot atât de importantă ca și cealaltă, altfel n-avea ce să caute acolo. Ambele sunt În românește, și faptul nu poate fi Întâmplător. Părerea mea este că mesajul lui Noel Corbu este ascuns În amândouă. Doar În amândouă, luate Împreună, sunt șanse de a depista veritabilul Cod al lui Alexandru, adevăratul cifru care poate conduce la descoperirea numerelor de cont bancar ocultate sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doua de la al doilea? - R... - Dar a treia, urmând aceeași schemă? - A... - Pare să se lege ceva. Deci, ERA. Să vedem ce era. Mai departe... Mai departe, pauză: nu se mai Întrevedea nimic, primele trei litere se așezaseră cu totul Întâmplător Într-un cuvânt. Urmau: MLECURDN... și tot așa, un galimatias abject, că altfel nu poți să-i zici. Nu, această metodă nu dădea rezultate, iar alta mai bună nu-mi trecea prin minte. Nu-mi trecea mie, vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
siguranță, e mai mult decât naivitate, e gândire de academician, iartă-mă că trebuie să ți-o spun. Nu-mi plăcea ceea ce auzeam; Înclinam totuși să cred că era plauzibil. Dar nu Întru totul. - Să admitem că menajera a găsit Întâmplător pistolul. Cum a ajuns el la Zoran? - Eroare: nu l-a găsit deloc Întâmplător, l-a găsit pentru că l-a căutat. Și l-a căutat fiindcă a fost convinsă s-o facă În schimbul unei recompense corespunzătoare. - De unde știi? - De la Zoran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să ți-o spun. Nu-mi plăcea ceea ce auzeam; Înclinam totuși să cred că era plauzibil. Dar nu Întru totul. - Să admitem că menajera a găsit Întâmplător pistolul. Cum a ajuns el la Zoran? - Eroare: nu l-a găsit deloc Întâmplător, l-a găsit pentru că l-a căutat. Și l-a căutat fiindcă a fost convinsă s-o facă În schimbul unei recompense corespunzătoare. - De unde știi? - De la Zoran, În nici un caz... - Atunci, de la hoață: copleșită de remușcări, a venit și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lor comeseni o anume sfială. Stăteau toți cu privirile plecate, cu mâinile în poală, ba vreo doi-trei își trecură rușinați săbiile la spate și râcâiau încetișor cu unghia paharele goale, ca și cum paharele ar fi fost niște obiecte cu totul neînsemnate, întâmplător aflate acolo, ca niște solnițe. Stânjeneala lor, rod al unei profunde credințe atât în Cel de Sus, cât și în formele particulare de manifestare ale autorității acestuia prin Cei de mai Jos nu trecu neobservată de Metodiu, care grăi: — Frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
împarte înfloritorul Przemysl în trei, ar fi zărit în capătul ei venind agale un cal. Și dacă, înainte de a intra înapoi în han, ar mai fi zăbovit două-trei clipe ca tot omul pe trepte, și-ar fi continuat să privească întâmplător calul, ar fi băgat de seamă că, treptat, pe cal stă un om. Iar dacă, în sfârșit, pradă unui nu întotdeauna îndeajuns de studiat fenomen precum e cel când nu prea ai ce face, ar fi continuat să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l extrăsese din cine știe ce specie grea la vedere, hohotind prin peșteri. Episodul 173 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIIÎ Hidosul copil crescu. Nu se juca nimeni cu el. Fetițele, găinile, caprele - ființe care fac deliciul copilăriei - îl ocoleau de departe. Dacă nimerea întâmplător într-un lan de cânepă, zeci, sute de vrăbii, de sticleți zurbagii se ridicau lărmuind și a doua oară nu se mai dădeau pe-acolo. Recoltele boierului crescură. Când urâțelul împlini nouă ani, fu adus un dascăl grecesc chior. închizându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
câine ce latră mulțumit de două-trei ori. — Iată - continuă Vulture - Măria-Sa pomenea că fugeam spre Cetatea Albă unde aveam ori niște stupi ori o ibovnică. Din câte s-a putut vedea când am ajuns, nu erau stupi. Și nu întâmplător. Ca să înțelegeți de ce aveam o ibovnică tocmai la Cetatea Albă, cale de nouă poște bune de Ieși, trebuie s-o iau mai de departe. Eu am fost spătar de tânăr. Eram de-a dreapta lui Vodă, Vodă-Mandrea era pe-atunci, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mari ce înseamnă „marș afară“. Eberhart era încă înalt și uscățiv și călca pământul cu o forță uriașă. Totuși felul în care degetele lui alunecau în trecere pe balustradă era cel mai frumos gest pe care-l văzusem până atunci. Întâmplător, într-una din ultimele săptămâni, deja după puiul de găină, am urcat și eu în galerie. În halatul lui vișiniu, părea, înfofolit într-o cortină de scenă și, în această cortină de la capătul galeriei, era o rușine foarte bătrână. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nici să-ți mai tragi sufletul n-o să ai răgaz. În orice caz, n-a fost în stare să se împotrivească nici celei mai mici speranțe de ajutor, iar asta pentru tine e rău. Crezi, bineînțeles, că nu am apărut întâmplător. N-ai decât să crezi ce vrei. Dar acum mă duc, fiindcă am treabă. Am privit o vreme pe urmele femeii. M-am gândit că era o muncă de prisos, căci nimeni nu verifica dacă frânghiile erau curate sau murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
femeii. M-am gândit că era o muncă de prisos, căci nimeni nu verifica dacă frânghiile erau curate sau murdare. Dar am comis o greșeală că am intrat în vorbă cu ea, pentru că, făcea pe nebuna. Sigur că nu apăruse întâmplător. Biserica e aproape goală. Pe tavan e o singură frescă, cu schele dedesubt și resturi de tencuială pe jos. Pictura reprezintă un compartiment de tren, în el stau două măicuțe, față în față. Între ele, o covată plină cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ca să-și pună gândurile în mișcare. În dreptul lui Hotorget, un italian l-a întrebat care e drumul care duce la gara centrală. Era din Palermo, și se prezentase într-un fel simpatic: - SEVERINO PANE VINO! Era un băiat foarte fermecător, întâmplător lefter și fără acoperiș deasupra capului! O voce șoptise în urechea lui Feifel tot timpul: - Ia-l cu tine acasă! E păcat să lași un tânăr atât de plăcut să înghețe în stradă. Severino era îmbrăcat într-un pardesiu subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
undeva de unul dintre pereți. Prea scurt, i se păru lui. Ar fi suferit nepermis de mult. Să se arunce din goana ambulanței direct în stradă, sperând că vreo mașină va avea bunăvoința de a-i lua viața, fie și întâmplător? N-ar fi ajuns la ușă, la cât de slăbit era. Să spargă geamul, apoi să aleagă cel mai mare dintre cioburi pentru a și-l introduce în aortă, oricare ar fi fost această venă? Prea nefericită moarte și deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de douăzeci de metri pătrați, înconjurând cumva un fel de tablă de șah ce se afla încrustată în pardoseala încăperii. Din când în când, în toată această goană absurdă, Clossettino holba ochii spre cer, după care scotea limba, bolborosind absolut întâmplător câteva incantații adresate soarelui. Reuși astfel să-și deranjeze costumul maro, elegant. Își smuci furios cravata verde, căci nu putea respira. Dintr-un lătrat destul de scurt și hotărât, deveni clar că în toată această luptă inutilă va fi acompaniat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
geniu... cine dorește? Absolut nimeni nu dorea să facă vreun comentariu la adresa prozei Chiuveta de oțel. Oamenii schimbau priviri timide. Victorioasă și sfidătoare, Aurora aproape că ne scuipa cu noua ei privire, din care dispăruse brusc până și ocheada aruncată întâmplător și ritmic spre tavan. - Nimeni? se miră Euripide. Ei, haideți, nu se poate, doar adineauri i-ați scandat numele... domnule Maro? Întrebarea aceasta căzu exact ca o nicovală asupra mustăciosului Maro. Amândoi făcuserăm eforturi disperate de a ocoli privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
proastă pe care o primea. Spre deosebire de alți colegi, el nu purta pică profesorilor, ba chiar făcea haz mai mult decât noi toți de propria lui situație. Ca și Stein, avea și el expresia lui preferată pe care a descoperit-o întâmplător. Într-o zi, pe când împărțea caietele corectate, profesorul de literatură, un om deștept și bun, pe nume Semionov, când a ajuns la Takadjiev, i-a comunicat șiret și sclipindu-și ochii că, deși lucrarea lui e scrisă foarte bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
poate totuși Pohoață se afla undeva în spatele lor spionându-i. Renunță repede la ideea aceasta, ar fi fost prea de tot. Ileana și cu el, plecaseră de acasă, fără să anunțe în prealabil pe nimeni. Calistrat apăruse din urmă, aparent întâmplător, deși inspectorul avea dubii mari și acum Vasilică care să-i urmă rească pe toți trei. Foarte puțin probabil, dacă nu chiar imposibil. Oricât de priceput ar fi fost olteanul la filaj, ipoteza aceasta nu stătea în picioare. Dacă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cineva ce vrea să facă, n-ar fi putut răspunde. Visa la o afacere trăsnet, una din care să scoată repede o mulțime de bani, după care să se retragă și să trăiască liniștit, până la adânci bătrâneți. Despre România aflase întâmplător, într-o după-amiază fier binte, la o ceainărie. La masa alăturată erau doi bărbați ce vorbeau despre afacerile profitabile pe care le aveau în această țară. Făceau comerț cu cherestea, concesionaseră parchete întregi în munți și exploatau lemnul. Ciulise imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aur din pământ. Mi-e teamă că și noi ne vom lovi de aceeași problemă. Și nouă ne va trebui această autorizație. Ei, vezi? Aici e tot chichirezul. Nu, nu intenționez să cer nici o autorizație. Noi exploatăm lemn dar, dacă întâmplător găsim și niște aur... În țara asta nu ești proprietar decât pe ceea ce se află deasupra terenului tău, în rest, totul aparține statului. Știu. În cazul acesta va trebui să cerem și noi autorizație. Te asigur că va dura cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Aș fi fost o altă persoană dispărută din Baia de Sus. Nu-i așa, îl contrazise Ileana. Despre Calistrat se pot spune multe, dar nu era un ucigaș și nici prost nu era. Amândoi știam că n-ai sosit aici întâmplător, înțelesesem că zeii își arătaseră voința. Avea nevoie de tine, bătrânul cred că se speriase, își dăduse seama că nu se putea descurca singur. Poate că ai dreptate, dar în amintirea mea, Calistrat nu e așa. Chiar dacă în primele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înțeles-o? Dacă era un animal, unde a stat până acum? întrebă el încet. Ei, poftim! Asta te frământă pe tine? În pădure, unde ai vrea să stea? Eu am dat peste el în peșteră. O fi intrat și el întâmplător acolo. S-a refugiat înăuntru, ca într-un bârlog, iar când ai apărut tu, s-a simțit încolțit și te-a atacat. Boris clătină din cap, pregătindu-se să îl contrazică însă, înainte ca acesta să mai apuce să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să te descurci singur cu... animalul acela, cum îi zici tu. Vlad nu răspunse, dar nici nu se băgă la loc sub așternuturi, ceva în glasul lui Boris îl făcuse să înțeleagă că acesta nu glumește. Să știi că nu întâmplător am pomenit de duhul din lampa lui Aladin. Și nu mai da din cap, izbucni Boris, văzând că șeful său îl privește zâmbind, ascultă-mă până la capăt, după care n-ai decât să faci mișto, oricât vrei! Dar vorbește dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
terase, cea dinspre curte și cealaltă dinspre stradă). Cam În aceeași perioadă, ca după o epidemie florală, s-a apucat să umple toată casa de desene cu motive florale. La această explozie a harului său pictural a ajuns cu totul Întîmplător. Nemulțumit - ca de altfel de orice lucru - de felul În care un ofițer pensionar, zugrav amator, i-a văruit baia (cîntînd tot timpul Kozarčanka și bătînd tactul cu mîna, care ajunsese numai pete de culoare, tata și-a suflecat mînecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Celionului, cu mîinile Împreunate pe piept, ca și morții, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor și cîinele său pe nume Kitmir. Zăceau ca și morții În somnul morții. Dacă ai fi dat Întîmplător peste ei și i-ai fi văzut În starea aceea, te-ai fi Îndepărtat degrabă și ai fi fugit; dacă nu ai fi Împietrit de groază. OGLINDA NECUNOSCUTULUI POVESTIREA nu va Începe in medias res, brusc, ci treptat, ca atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]