26,133 matches
-
zicem, și până la noile "Observatorul cultural" și "Dilema veche" sau "Suplimentul de cultură". Cu o formulare nu tocmai reușită aș spune că există douăzeci-treizeci de reviste literare de "importanță strategică", a căror apariție e inacceptabil să fie lăsată la voia întâmplării.
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
sunt nici de lepădat, nici de ignorat. Nici de lepădat și nici de ignorat, cum nimic din ce este omensc în greșeală și nevinovăție. De fapt, ce mi s-a întâmplat ieri, și de ce simt că și numai a relata întâmplarea, este un lucru de speriat? Pentru a-l face să înțeleagă pe bunul cititor, și nu numai pe el, ar însemna, metaforic vorbind, să fiu în stare să execut, pe hârtie, firește, o faptă de superman, un lucru de poveste
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
înțeleagă, numai invidia, nu? De ce?... O fată, cum ar veni, pe lângă a cărei casă cu niște plopi fără soț, treci zilnic, și ea, nu! nici nu te ia în seamă. Ei, și?... Asta mă intriga. Lipsa totală de logică a întâmplării. Și, la urma urmei, care să fi fost motivul? La nouă-zece ani, logica nu iartă. Mai târziu, cu anii, învățând carte, și apucându-mă și eu să compun versuri, conștient, dar și chinuit de povara de a lua măsura potrivită
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]
-
este o cronică la zi, fapt ce îl apropie, ca mod de abordare, de Jurnalul Monicăi Lovinescu. Însemnările "diaristei" (notațiile seamănă cu cele de jurnal, chiar dacă ele nu sînt datate, iar unele dintre ele au un caracter rezumativ, cvasi-memorialistic, evocînd întîmplări petrecute pe durata mai multor zile sau chiar săptămîni) urmăresc obsesiv cîteva teme: viața în București înainte de plecarea din țară a autoarei (care, la mai bine de două decenii după stabilirea în Occident continuă să îi domine visele), situația din
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
compania telefonică, să beneficiez de soldurile diferitelor magazine. Cutia de scrisori e plină: invitații la serate unde voi întîlni omul vieții mele, oferte avantajoase pentru achiziționarea unui loc în cimitir etc" (p. 188). Singurătatea, tristețea, lipsa comunicării, trimit memoria spre întîmplări dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, populat cu oameni care la un moment dat au reprezentat, pentru autoarea însemnărilor, însăși viața. De la an la an, numărul prietenilor trecuți în lumea de dincolo este tot mai mare. Cei
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
fizică. Asta mi se întîmplă și cu alți oameni de care timpul și spațiul m-au despărțit. Avea exact vîrsta mea" (p. 119). Lista morților este tot mai lungă și cu fiecare dintre cei plecați dispare amintirea dragă a unei întîmplări dintr-un moment de neștiută fericire. Pe măsură ce oamenii care au fost părtași la un eveniment dispar, aproape că începi să te întrebi dacă evenimentul respectiv a avut loc cu adevărat: "Colega mea de liceu și buna mea prietenă D., cu
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
cap" de cenaclu (a se citi, spre exemplu, cronica despre poezia Adelei Greceanu), transformă "verdictele", mai totdeauna exacte, ale lui Cistelecan, în puncte de plecare pentru cea mai de folos dintre lecturi, aceea pe cont propriu. Titlurile (am reținut, la întîmplare: Expresionismul din sertar, Întoarcerea din concediu, Flirt cu postmodernismul, Lirică de tăuraș, Marea speranță albă) nu-ți dau pace pînă nu citești cronica, și mai pe urmă ea, terminată, de obicei, într-o bine ascuțită furculiță, și nu pentru că soluția
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
împotriviri de prisos. O viață desfășurată în scris cu farmecul "ezoteric" al unei ședințe de chiromanție. E, firește, un jurnal cu oameni și povești. Un jurnal de literat care, pe cît iubește "antrenul", pe-atît prețuiește singurătatea. Nu trec, așadar, neconsemnate "întîmplările" din breaslă, decernările Nobel-ului pentru literatură, intrigile, atmosfera din țară, vizitele prietenilor și ale cunoscuților. Dar ele toate sînt, parcă, doar ledurile colorate care, de Sărbători, sclipesc într-o vitrină. Luminile se sting și se reaprind apoi, cu o
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
întrerup, din cînd în cînd, coerența specială a mărturisirilor, organizate parcă pe un "calapod" romanesc. E vorba fie de un "dicteu" fie, mai degrabă, de misterioasa putere a morților asupra celor vii. Gabriela Melinescu scrie o carte a "regăsirilor", a întîmplărilor uitate, și recuperate apoi din plasa întinsă a nervilor, a oamenilor cu care se întîlnește, ca-ntr-o rețea: prieteni vechi și noi din România și din Suedia, cu numele de familie trecute adesea între paranteze, într-un joc al
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
ei (p. 59-74). Își încheie auto-interviul cu detestarea fățișă și sarcastică a saloanelor și cercurilor literare, numindu-le "adunătură de spirite mai jos adesea decât mediocre" (p. 77) și mizând pe singurătatea și singularitatea talentului: "caută, când te rătăcești din întâmplare în așa cercuri, să te depărtezi cât mai degrabă, respingând orice solidaritate intelectuală cu ilustra companie și refuzând scurt orice diplomă de talent. Du-te, dacă ești amator de ceai foarte blond, în toate saloanele literare, dar nu fă nicăiri
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
directori de centre culturale - unul francez, celălalt italian - în orașe din România. Pe lângă faptul că erau deosebit de comunicativi - veritabili "șarmeuri" -, știau aproape totul despre cultura română, se țineau la curent cu publicațiile culturale și cu planurile editoriale, vorbind dezinhibat despre întâmplări și personaje ale vieții publice și culturale din țară. Inutil să spun că discuția în trei s-a purtat în românește. Când, din politețe, am încercat câteva fraze în franceză, și apoi, în italiană, ambii m-au rugat să vorbim
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
pună întrebări insolite sau să se tragă de șireturi cu cei cu care discută. Marta Petreu știe că întrebarea își conține răspunsul. Așa că înainte de a intervieva pe cineva, ea își cunoaște interlocutorul. Nici una dintre întrebările ei nu e pusă la întîmplare. Ea știe ce vrea să stoarcă de la interlocutorii ei. Dar face asta cu o grație care n-o transformă nici în pisăloagă și nici în proprietară a unui pat al lui Procust ca intervievatoare. Unul dintre cele mai interesante interviuri
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
oamenii vanitoși sunt vulgari, iar vulgarii sunt vanitoși, că există femei care au o frumusețe de animal de pradă și există doamne plăcute cu cățel, care au un bărbat provincial anost și care merg la băi și se culcă din întâmplare cu un bărbat aproape necunoscut, iar în pat le e mai comod decât pe canapea, dar, oricum, după, ele suferă și stau la masă cu figuri de păcătoase, iar aproape necunoscuții bărbați, postorgastic, mănâncă satisfăcuți pepene verde. Cât de adevărat
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
această scufundare inocentă în- tr-un real ce pendulează incontinent între substanță și fantasmă, transformă observația lui Capșa în viziune, iar textului denotativ îi deconspiră structuri poematice. Puse cap la cap, aceste povești camuflate cu trenuri absurde, cu oameni mărunți, cu întîmplări periferice sau cu impostori drapați în costume istorice sînt tocmai bune ca leacuri împotriva resemnării și ca început convingător pentru o epopee tragi-comică a unei tranziții eterne. ... și a lui Dumitru Ivan Pictura lui Dumitru Ivan întrunește, simultan, trei caracteristici
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
regizor de filme în mintea căruia persoanele din viața reală se confundă cu cele fictive, de pe banda de celuloid, trecutul se interferează cu prezentul, viața este privită prin obiectivul aparatului de filmat, iar filmul este ecoul transfigurat artistic al unor întîmplări trăite. Planurile se întretaie cu repeziciune (metodă cinematografică), iar cititorul este pus adesea în situația de a nu ști cu precizie dacă ceea ce citește este un vis al personajului-narator, o amintire, o întîmplare petrecută în realitatea fictivă sau un mic
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
filmul este ecoul transfigurat artistic al unor întîmplări trăite. Planurile se întretaie cu repeziciune (metodă cinematografică), iar cititorul este pus adesea în situația de a nu ști cu precizie dacă ceea ce citește este un vis al personajului-narator, o amintire, o întîmplare petrecută în realitatea fictivă sau un mic episod dintr-un scenariu cinematografic. Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, periodic intră în scenă și o voce auctorială care comentează ironic felul în care curge povestirea: "Thomas a uitat unde merge
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
epice ale prozatorului devin evidente însă la nivelul construcției (destul de bine elaborată, cu siguranță, la nivelul acestei cărți, a acordat o atenție specială acestui aspect) și, cum spuneam, la cel al imaginii, al unghiurilor diferite din care este abordată aceeași întîmplare epică. Femeia visurilor este o carte (foarte curînd va fi și un film) care demonstrează că viața poate fi mult mai interesantă dacă este privită prin obiectivul unei camere de filmat. Există, în orice împrejurare, posibilitatea unei transfigurări estetice sau
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
a II-a, 2003), sînt înregistrate expresiile a arunca jargoane și jargoane de popă de țară (cu explicații cam prea contextuale: "a folosi cuvinte potrivite pentru a convinge pe cineva sau pentru a reuși într-o acțiune", respectiv "povestiri sau întîmplări știute"; mi se pare că prima se referă la folosirea argoului specific unui mediu dat, iar a doua ironizează expresii considerate învechite). Pluralul jargoane apare în contexte dezambiguizante și chiar primește determinanți cu atît mai interesanți cu cît reflectă atitudinea
Argouri și jargoane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12006_a_13331]
-
însă, n-am încotro, trebuie să cobor în subsolurile timpului, pentru a mă opri la etajul la care se afla ziua căutată. Uneori greșesc anul, alteori luna. Ce contează?! La drept vorbind, n-ar prea avea importanță că muți o întîmplare din 1981, să zicem, doi ani mai tîrziu sau trei ani mai devreme. E pe-acolo. Iar pentru un amator de proză de ficțiune, prea multă exactitate nici nu face bine. Trecutul trebuie să aibă o anumită ceață a evocării
Scăpările de memorie cu antidoturi plicticoase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12016_a_13341]
-
prea multa exactitate - 90 de ani. Totuși, cum se întîmplă că memorialistul are amintiri perfecte despre discuțiile sale cu Gheorghiu Dej sau despre împrejurările în care a scris articolul din Scînteia împotriva lui Tudor Arghezi și nu-și mai amintește întîmplări de familie, cum ar fi ascensiunea poetului A. Toma, tatăl său. Sau ce alte articole în care erau executați cu preaviz și alții au apărut în ziarul pe care îl conducea. Același tip de memorialistică parțială au produs și Pavel
Scăpările de memorie cu antidoturi plicticoase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12016_a_13341]
-
Nici nu vreau să mă gândesc, ce se putea întâmpla! - După ce a stat o jumătate de ora în zăpadă, trecând direct de la razele solare, Camelia făcu șoc hipotermic și tremură câteva minute. La fel și Roland... probabil era și șocul întâmplării. Apoi își reveniră rapid la țipetele Mariei: - Hai să plecăm repede! Drumul de coborâre al crestei muntoase, Camelia l-a străbătut urmărind picioarele robuste ale lui Mihai, pe care le prindea tremurând, disperată, de parcă numai așa nu mai putea să
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
sau căminul cultural. Bătrâna locuia într-o cămăruță, în care intra prin ușa casei din interiorul curții principale, iar Mircea intra în camera sa prin ușa dinspre stradă. Nu putea fi auzit de gazdă decât atunci când aceasta se afla din întâmplare într-o cameră alăturată. Până la Săndica nu a mai adus femei în locuința pe care o ocupa de aproape un an. Dormitorul era confortabil, iar la baie și bucătărie se intra printr-un hol. Gazda avea doi copii, un băiat
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
cheamă la raion în calitatea de secretară pe școală a organizației de partid. Cred că așa își menține postul, că după bârfe nu ar avea nici liceul terminat. Discuția lor a fost curmată de Viorel, care a trecut „ca din întâmplare” pe la ele. Mergea spre sola de lucernă să vadă dacă bagă pentru coasa a doua. O sărută în fugă pe Ramona ca și când nu o mai văzuse de cine știe cât timp și se adresă Săndicăi: - Felicitări, Săndica, pentru noua ta titulatură de
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
ne obișnuise. Altfel spus, poeții ce și-au intuit exact globalitatea forțelor creatoare, domolindu-și avînturile exterioare în favoarea dicteului lăuntric". Căci, așa cum nu ostenește a repeta antologatorul, "lirismul e, nu de puține ori, ceva ce nu ți-ai propus, o întîmplare norocoasă". Un fruct al spontaneității, "de care uneori nici măcar autorul n-are cunoștință", materializat într-un șir de "insule de simțire-gîndire oarecum excentrice viziunii poetice predominante". Intuiția de poet a lui C. Abăluță merge fără greș (Cioran: "Orice poet adevărat
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
complete de Voltaire. Este un volum cartonat (doi) imprimat pe o hîrtie de mătase cretată, tipărit în vechea ortografie franceză, paginile avînd cotorul aurit. Nu e atît o carte, cît Timpul însuși editat. Ediția împlinește aproape două secole și jumătate. Întîmplarea face să se rupă în două, deschizînd cartea, recent, la pagina 89 - Scrisoarea IX - Sur les juifs. Chestiunea evreiască se dezbate și astăzi cu atîtea conotații politice, sociologice, mai cu seamă după cele două războaie mondiale cu izbucnirile rasiale tragice
Voltaire despre evrei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16036_a_17361]