7,767 matches
-
cu un umor sănătos. — Doresc Delia, să fii prezentă la ceremonia din Poiană. Nu mă părăsi, am nevoie de tine! Promit să fac lumină totală de această dată în acțiunea Trandafirii Deliei, așa o numesc eu. Delia îi strânse mâna întinsă, îl mângâie pe obraz, spunându-i că: — În niciun caz nu voi lipsi de la un astfel de eveniment! Ștefan, meseria de avocat, te introduce în viețile oamenilor, dacă medicul pătrunde în interior, noi, avocații, pătrundem în viața de zi cu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340094_a_341423]
-
însăși ființa statului român este în primejdie. Am căutat atunci un sprijin în altă parte [...] Lovitura cea dintâi, care a zdruncinat temelia unei asemenea Românii, chezășie de siguranță și de pace, acoperire firească și atât de folositoare a unui hotar întins și însemnat al Rusiei, a fost dată, din nenorocire de guvernul sovietic. Cele ce se întâmplă azi sunt urmările acestei nenorociri care a dus acum la un război între cele două popoare care niciodată în istorie nu au luptat unul
BASARABIA ŞI IAR BASARABIA! () [Corola-blog/BlogPost/340025_a_341354]
-
dovedindu-se mai puternic decât dragostea de frate și rațiune. CALEB ȘI AARON Plecând de la fermă, Cathy și Adam se vor stabili în California, în Valea Salinas. Cu banii pe care îi avea, Adam cumpară o suprafață de teren destul de întinsă și o casă, hotărând să transforme locul „într-o gradină a Edenului”. La sosire, Cathy descoperă că este însărcinată, încearcă să scape de copil, dar tentativa nu-i reușește. Adam nu va afla nimic despre asta. Din clipa în care
John Steinbeck: La răsărit de Eden. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339290_a_340619]
-
a împlinit ființa creatoare. Pasiunea și convingerea cu care Anca Sîrghie se dăruiește demersului științific astfel asumat fac din acest minunat documentar încă o piesă de unică valoare spirituală. Gestul domniei sale are menirea de a prinde în cuvânt sacralitatea mâinii întinse a unei vestale, cum trebuie înțeleasă Elena Daniello, spre salvarea flăcării poeziei românești și universale. Ascultând mărturisirea autoarei, am înțeles că “Lucian Blaga și ultima lui muză” a avut între cărțile, deloc puține, ale Ancăi Sîrghie o geneză neobișnuită, documentarea
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
am apropiat de ea, cu pași grăbiți, dar când am atins apa cu vârfurile picioarelor, am resimțit-o foarte rece, din reflex m-am dat în spate și am căzut pe mal... Ofensat din cauza loviturii, am mai rămas puțin timp întins, când, deodată, am simțit o mușcătură la degetul mare, ridicând capul, am observat că era un mic crab roșu, parcă scos din desenele animate. Mi-a spus să stau liniștit, mi-a dat câteva sfaturi în legătură cu locurile pe care le
Crabul cel roșu, de Teodor Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339386_a_340715]
-
și Eva din Grădina Edenului, omul a fost supus hazardului morții. Salvarea sufletului, care se face în ceruri, la vamă, în conformitate cu mărturia celui din dreapta lui Dumnezeu, este pe Terra, echivalentă artei, Vita brevis, ars longa: „primește / această felie de viață, / întinsă / pe această felie de pâine / unsă cu moarte”. Adresarea este făcută unui cititor ipotetic, precum Miron Costin, ascendent spiritual, de la care poeții au luat dragostea de a-și chema din textul pe care l-au scris, cu o voce deșteptătoare
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
spulberătoare de afecte încâlcite»; de undrea fiind, pătrunde «într-un univers azuriu, nemărginit», cu «întinderi de pietriș vălurit» pe care Ea și El se plimbă «în hainele Raiului», pentru că «sub privirea stelelor, doar iubiților li se îngăduie visarea pe omătul întins al iernii»; de gerar fiind, își cheamă iubirea «pe acorduri medievale», dintr-o teamă «de a nu rămâne în acele vremi ancorată [...] sub dojana cerului»; de făurar fiind, Ea și El „îmbrățișează pământul“, în ultimă eros-instanță, Ea invocând nu vreo
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
fiu nelegitim al lui Ștefan cel Mare, a pierdut tronul celei dintâi domnii din pricina unui complot al boierilor. Pentru a fi drepți, trebuie să recunoaștem că Petru Rareș însuși, extrem de ambițios, măcinat de dorința de a cuceri posesiuni cât mai întinse (printre altele, a încercat să cucerească Ardealul), a trecut de mai multe ori dintr-o tabăra în alta, în chipul cel mai nestatornic, aliindu-se cu cine i se părea lui mai prielnic în acel moment. În 1538, Petru Rareș
Liviu Florian Jianu: Zece trădări din istoria României () [Corola-blog/BlogPost/339457_a_340786]
-
la Universitatea din Chambéry; Louis Delorme, poet, critic, eseist, editor; Daniel Aranjo, profesor universitar, poet și critic literar, traducător, laureat al Academiei Franceze ), Canada (Jacques Bouchard, Universitatea din Montréal), Italia (Gio Ferri, directorul revistei ,,Textuale”). Să spunem că cel mai întins spațiu este rezervat lui Eminescu (47 de poeme, între care nu și Luceafărul-tradus și publicat separat -sau Memento Mori, Glossă, în schimb, multe postume): capitolul Eminescu - Le génie tutélaire. Selecția este una subiectivă și obiectivă, alături de Vasile Alecsandri, Nicolae Iorga
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
în acest volum. Eugen Lovinescu aprecia: „nu se află dovadă mai strălucită de neexistența pornografiei în artă, decât aceste minunate poezii: Tinca, Ion Ion, Ucigă-l toaca!“. Avea dreptate Garabet Ibrăileanu: „Arghezi se mișcă cu succes estetic pe cel mai întins registru al limbii române“. Dobândesc valori estetice nebănuite nu numai cuvinte din limbajul popular, precum: „săcure“, „căși“, „dește“, dar și cuvinte luate din periferia orașului, din limbajul hoților, prostituatelor, cuvinte argotice. Apropierea acestor poezii de tablourile lui Goya nu este
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
României, Partea I, nr. 932 din 21 decembrie 2014, paragraful 26, și Decizia nr. 682 din 30 septembrie 2020, precitată, paragraful 29). Astfel, Curtea a recunoscut că, în acest domeniu, legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află într-o poziție care îi permite să aprecieze, în funcție de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale. ... 98. Totodată, în ceea ce privește regimul sancționator al faptelor incriminate, Curtea reține
DECIZIA nr. 355 din 10 iulie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/300004]
-
A dat din umeri înțelegător și spre surprinderea mea, a adăugat: - Ești tare slab de înger. De data asta ai scăpat pentru că ești la fel de uscat ca și mine. Am închis ochii fericit și i-am întins mâna... Rămânând cu ea întinsă, am redeschis ochii și am constatat că el dispăruse iar pe locul unde stătuse câteva clipe mai înainte, se afla un cerc de apă care nu se scurgea nicăieri și în care se refleca un curcubeu. M-am încruntat și
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
este aceasta grădină? - Unde să fie, bre?!... E grădină publică a botoșenenilor. - Aaa... - Și cum îți spuneam, se oprea din loc în loc și asculta cântecul pasarelelor. Apoi, se aplecă și culegea cărăbuși, îi punea pe palmă și, stând cu mâna întinsă aștepta să-și ia zborul bietele gângănii. Altădată, l-am văzut în fața Casei de Economii. Era nehotărât... Să intre sau să nu intre... Afară ploua și el, îmbrăcat într-un palton terfelit și cu o pălărie pe cap, se învârtea
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME, PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340765_a_342094]
-
altuia... - Da, ai dreptate și dumneata, ce să mai zic... Accept propunerea. E mai bine, cred. Au traversat strada pe spațiul destinat pietonilor. El s-a asigurat că nu sunt pericole din cele două sensuri de circulație, ținând o mână întinsă protector până la cotul Adrianei, fără să o atingă. A arătat cu un gest larg mașina aflată în apropiere, staționată lângă bordură, schițând un zâmbet ușor de încurajare. Nu era sigur dacă fata a observat și o privea îngrijorat când a
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
Credem că suntem identități definite... De fapt suntem: „nimic” ! Suntem doar trăiri efemere, „gâște maiestoase”- doar în momentul plecării spre alte zări albastre... Ați privit vreodată un stol de gâște în anotimpul socotelilor finale? Toamna? Este ceva superb! Gâtul lung, întins perfect, liderul (lidera) lor în vârful triunghiului... Țipetele de dor deasupra celor trecute spre reîntoarcerea de la început.... Este ceva diferit de grația și îngânfarea lebedelor... Lebedele sunt deosebite, adevărate balerine ale creației dar sunt singure în propriul stol... Valsează destinul
AZI, DUMINICA... (5) GÂȘTELE DIN STOLUL LEBEDELOR... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340918_a_342247]
-
Janto Publicat în: Ediția nr. 1545 din 25 martie 2015 Toate Articolele Autorului Când mă cuprinde gândul la tine, Rătăcesc în cuvinte, necuprinse-n cuvânt. Neputința blestemată, amare suspine, Mă umilesc, privindu-mă râzând. În cugetul meu stau cu mâna întinsă, Cerșind doar o singură clipă în dar. Caut fericirea ce soarta o păzește, O rog să mi-o împrumute, dar în zadar... Speranțele rămas-au flori de păpădie, Eu le resfir doar dintr-un singur gând, Ele î-mi rămân
ACEST VEȘNIC AMAR… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341012_a_342341]
-
Tristețea coborî peste cei ai casei. Băieții lui Noam clipeau din ochi, dar nu aveau vreo părere. Doar Estera, mezina casei, își tot ștergea cu mâneca hainei ochii ei mari, care lăcrimau. Când îl găsi singur într-o odaie a întinsei case, se apropie de tatăl ei, cuprinzându-l cu brațele ei fine. - Tată! Oare să fie adevărat că ar putea să-l omoare pe Dagan, dacă nu plătește toată datoria? - E foarte posibil, fata mea! Ce să facem noi, să
NEGUSTORUL DIN NINIVE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341004_a_342333]
-
sufletească, generoasă și îngăduitoare cu cei care au un fir de talent, artista Ștefania Rareș își cunoaște și împlinește rostul slujirii cântecului. Cum altfel? Cântând! Nu războindu-se cu cineva, ci cântând cântecul cel mai pur, cu rădăcină și teren întins. În vremuri ca acestea în care arta întreagă a fost prinsă în vârtelnița afacerilor, manipulării, lăcomiei, prostiei și politicii, maestra Ștefania Rareș nu e spada ce taie, e îngerul care ocrotește folclorul. Ce pasaje lirice au cântecele în glasul Ștefaniei
ŞTEFANIA RAREŞ, FOLCLORUL PUR DE LA LĂUTAR ŞI PLUGAR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341063_a_342392]
-
matase cât mă copleșesc!.. C-ai ochii atât de mari cât o lună la patrat, Borangindu-ma-s în ei cu un suflet lin-curat, Luminoși surâzând, așa veșnicii n-am aflat, Puritatea zâmbind, parcă niciunde n-am umblat! Amândoi ștrengari printr-un întins paradis, Hoinari prin imense locuri de dragoste abis, Tu sufletul de mult cu gingășie mi l-ai atins, Iar de ochii-ti din mine nicicând nu i-ai desprins! Pe nisipul moale urmele ce ni le lăsăm, Martore la simțirile
VROIAM SA-TI SPUN... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341384_a_342713]
-
toate părțile și subțiat ca o suveică. Durerea piciorului imobilizat amenința să devină insuportabilă. Neptunul meu se agita undeva către țărm. Atunci, în timp ce mulțimea de pe mal începea să se adune în grupuri, care mai de care arătându-mă cu mâinile întinse, profitând de altă acalmie, într-o pornire de entuziasm și sfidare, începusem să recit cât mă ținea gura, fragmentul meu preferat din Cicero: Quousque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? Quamdiu etiam furor iste tuus nos eludet? Quem ad finem sese
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
gheață ale dragostei gândul lor este acolo sus pe podișurile nesfârșite ale preafericitelor culmi unde efebii se întrec cu zeii unde orașele albe strălucesc deasupra codrilor de uraniu de unde muzici electrice maiestuoase se prăval și cum stau așa cu gâturile întinse ca girafele înspre luminoasele înălțimi deodată o emoție cumplită le transformă în stane de sticlă TE VOI CĂUTA Te voi căuta mereu, iubita mea Eu fiind în firul ierbii tu într-o stea, Simți-voi cum ochiu-mi devine privire, Cum
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
te sărut și aveți grijă de voi și dacă este nevoie de ceva sună-ne! - Ai fost destul de generoasă la plecare, sper să nu fie nevoie. - Bine, atunci vorbește și cu tatăl tău că stă nerăbdător lângă mine cu mâna întinsă să-mi ia receptorul de parcă nu azi-dimineață ai părăsit casa. - Bine mami, te sărut și ai grijă de sănătatea ta! - La revedere dragule, și imediat se auzi vocea sonoră de tenor a tatălui său: - Bună Mircea, am înțeles că ești
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
STELELE 'N CER” Autor: Dalelina John Publicat în: Ediția nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Stelele ’n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor Până ce pier. După un semn Clătind catargele, Tremură largile Vase de lemn. Niște cetăți Veghind întinsele Și necuprinsele Singurătăți. Orice noroc Și ’ntinde-aripele Gonit de clipele Stării pe loc. Până ce mor, Pleacă-te îngere La trista-mi plângere Plină de-amor. Nu e păcat Ca să se lepede Clipa cea repede Ce ni s-a dat?” Poezia
„ STELELE 'N CER” de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342093_a_343422]
-
inimii în desfrunzire),/ iau de o toartă trâmbița Visului și dau de știre ... ” Universul creației este marcat de elementele în fața cărora salutul converge către „fluviul ce curge spre cer” și în care identificăm: cele șapte împărății lirice, trandafirul albastru, capcana întinsă urzicilor, lacrima plânsă de somnul cel veșnic și mut, duhovnicia, epifaniile și pietrele de râu, apusul și răsăritul, stindardele devenirii și versul sublim, Daimonul și gândul inocent, primăvara din inima Depărtării, repetabila Deșertăciune, Măria Sa, Cuvântul și tropotul stelelor, cele ce
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
până la Cotu’ Pisicii. Ca pe chica zmeului, amintirile zboară, împinse de vântul primăvăratic, într-o temerară întrecere de-a alergatul, cu picioarele goale, peste pământul lânced de la ploile din ajun: „...și...un, doi, trei...gata, fugim mâncând pământul, ținem brațele întinse și...zburăm pur și simplu, cel puțin asta credem în timp ce țipăm cât ne țin plămânii. Nu ne pasă de toate acestea pentru că nu le înțelegem. Nici nu vrem să le înțelegem. Ne trăim copilăria. Noi acum levităm. Privim de sus
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]