104,540 matches
-
asta e!... Vrei să știi ceva despre ea?, citește pe cei ce mă-njură, citește pe cei ce mă laudă..." A urmat o mică pauză, în care amândoi am lăsat pentru o clipă gândul să zboare. După care m-a întrebat: - "Dar în ce clasă ești tinere?" Aveam 19 ani dar nu-mi trădam vârsta, datorită mai ales feței mele copilăroase. I-am răspuns cu oarecare emfază, apăsând pe cuvinte: - în anul III de arhitectură. Crisparea claunului suferind se prefăcu într-
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
-ți spun?... Ce-am eu din faptul că stau de vorbă cu dumneata? Am vreun interes, câștig ceva? Eu la vârsta dumitale nu stăteam de vorbă cu nimeni, pe vremea mea bătrânii nu stăteau de vorbă cu tinerii... N-am întrebat pe nimeni, n-am ascultat pe nimeni... Dacă scrii, scrie ce te taie capul și cum vrei, să nu-ntrebi pe nimeni și să nu-ți pese de ce spun alții... Pentru ce-aș sta eu de vorbă cu dumneata?!" Totul
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
vârsta dumitale nu stăteam de vorbă cu nimeni, pe vremea mea bătrânii nu stăteau de vorbă cu tinerii... N-am întrebat pe nimeni, n-am ascultat pe nimeni... Dacă scrii, scrie ce te taie capul și cum vrei, să nu-ntrebi pe nimeni și să nu-ți pese de ce spun alții... Pentru ce-aș sta eu de vorbă cu dumneata?!" Totul mi se părea grotesc, Minulescu se dovedea un umoral, un personaj cu toane, capabil să treacă fără tranziție de la o
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
de Fundația pentru literatură și artă "Regele Carol II", cu rugămintea de a-mi așterne un autograf. Nu-mi doream o dedicație personală și de altfel nici nu-mi rostisem numele, iar Minulescu, luat de șuvoiul vorbelor, nu m-a întrebat cum mă cheamă. I-am declarat că mi-ar face plăcere să-mi transcrie o simplă strofă. Revenit la o atitudine binevoitoare, chiar amicală, a vrut să știe ce prefer. Uitându-mă instinctiv spre fereastră, privirea mi se opri pe
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
-ne setea, izvoarele "ne cunosc" instantaneu, ființa noastră le-a devenit perfect lizibilă. Aflăm de la poet că ele ne-ar putea revela lucruri importante, dar că... vorbesc ori tac. Este o comportare de oracole antice ; tac pentru că noi nu am întrebat nimic, sau pentru că n-am pus întrebarea cuvenită, sau după bunul lor plac. Alternativa exprimării este însă prima pomenită, izvoarele vorbesc, unii oameni le înțeleg, alții nu cunosc limbajul lor strict... Ermetic îmi pare (aidoma unui răspuns oracular) versul final
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
mai scotoci o dată în debara, luă un pulovăr vechi și frecă bine geamul. Dar clădirea băncii tot acolo era. Atunci se îmbrăcă în liniște și coborî să vadă minunea. (Bineînțeles că ușa scârțâi și nevastă-sa simți nevoia să-l întrebe unde a pornit-o în miez de noapte. Dar el se ținu tare și nu răspunse nimic, răgazul de două zile, cât și-a impus să nu-i mai vorbească, era încă în plină desfășurare.) în stradă nici vorbă de
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
concrescență de-a mea, un gheb luminos, un halou căruia îi dădusem viață ca o adevărată născătoare. Îl făcusem să fie insomniac, mai exact să arate ca o făptură de umbră, care nu are niciodată nevoie de somn. Când îl întrebam ce face noaptea, îmi răspundea că are un magnet de vreo trei kilograme, cu care capturează visele celor care dorm, așa încât toată noaptea vizionează ca la cinematograf acele vise și se inspiră pentru poveștile pe care mi le spune peste
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
să adorm cu lampa aprinsă. Cel mai tare mi-era frică de lupi. Nu aveam de unde să știu că lupii argintii, de pildă, aveau să-mi devină animale totem peste douăzeci de ani. În plus eram și somnambulă. L-am întrebat pe Maharajah dacă a vizionat visele mele vreodată, iar el mi-a spus că eu sunt una dintre cei care îl alungau cu furie din somn. Am râs în barbă: va să zică eram și făcătoarea și pedepsitoarea Maharajahului meu! Tot pe
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
am zis: Nu-i așa, mamă, că m-am născut să râd? Ea s-a apropiat de mine cu drag și mi-a zis cu blândețe: Mi-era dor să te văd, dragul meu! Ea, uitându-se la mine, mă întrebă: ŤCrezi în păsări?ť Eu crezusem că râde de mine și m-am îmbufnat: De ce Mamă mi-e dor de tata? Eu mă uit la ea drăgăstos și-i spun: când vor trece sitarii ai să-ți aduci aminte de
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
aduce, nu-i așa, straturi mereu noi de aluviuni, muzica țărilor, devenite Triunghi, putem citi, apoi, marea cu verzi răsfoiri sărate , geometria eliberată-n larguri, păstrând totuși o amintire de linii drepte, o rază din marele Ochi. Și tot răspunzând, întrebând, lunecam spre mare, în jur era numai apă și stuf, în noi literatura, câte-o egretă albă, un cormoran cenușiu și libelula prinsă-n rășina peliculei, - și sângele nostru tăcut, tresărind o clipă, când, din nebăgare de seamă, cartea mi-
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
pare că a murit... nu, lu" Negru nu-i convenea să fac tărăboi și, nu"ș cum mă-sa a aflat el, de parcă era "Convorbiri literare" mare sculă, oricum, asta-i realitatea, a apărut în ușă, brusc, și m-a întrebat... așa... jovial... și care-i problema?... păi, cum care-i problema?, m-am șucărit eu și mai al dracului... că devenise cazul de aveam și cu cine să mă cert direct, nu la fantomă!, intram la amănunt adik... problema e
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
scriitoarea. Pentru mine, care am trăit în România și totodată am citit și marii scriitori ruși, farmecul și măreția puternicii țări vecine din răsărit rămîn noțiuni în parte tulburi și contestabile. Situația geografică și experiența istorică mă fac să mă întreb cum ar gîndi francezii dacă ar fi fost în locul nostru, dacă potrivirea dintre introducerea autoarei și sensibilitatea franceză nu e cumva decît un gest de politețe cam ipocrit pentru cea din urmă. (Ianuarie 1995) Longevitate Vizitam la Paris, de cîteva
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
moartea fizică, uitînd că există come lungi și come prelungite. Pe măsură ce unchiul s-a transformat într-un cadavru, tot mai cadavru, dar încă viu, relația mea cu el a devenit relație a mea cu mine însămi. Am început să mă întreb dacă și cît merită să-l vizitez; datoria pe care mi-o impusesem își tot pierdea rostul. Degeaba încercam să iau exemplu de la îngrijitoarele pe care se nimerea să le întîlnesc și care - am înțeles - doar fiindcă sunt strîns încadrate
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
părere a occidentalului despre ruși, "popor mare", datorită, în bună parte, literaturii ruse. Mi-ar place și mie să rămîn româncă, cum rămîn rușii ruși, dar nu izbutesc să-mi descopăr o origine și o vitalitate în cultura românească. Mă întreb dacă lucrurile ar sta altfel în caz că eram țărancă, în loc să fiu burgheză orășeancă. Nu știu. Dacă aș avea un asemenea reper afectiv, cum zice-se au alți români, sau pretind că-l au, m-aș constitui în grup cu ei, în loc să
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
1996) Forme de ateism O caznă - pe lîngă cea de a merge la ședințe - erau cursurile politice. Cel intitulat "ateism științific", pur și simplu, mă revolta. Eram obligată să-l ascult și, în naivitatea mea de om tînăr, m-am întrebat îndelung cum e posibil să vrei să intri cu forța în conștiința omului și să-i dictezi ce să creadă și ce să nu creadă. Acest unic fapt era pentru mine o dovadă suficientă de diabolism. Nu simțeam nici o legătură
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
suspine. Către ceasul prânzului, Sfântul Petru coborî din Porțile împărătești, veni lângă ea și o mângâie pe cap: "Ridică-te, roaba Domnului - îi zise cu vocea lui baritonală. Ruga îți este primită. A fost iertat!" Revederea Ce mai faci? - a întrebat-o și-a luat-o brusc de mână. - Aaa!, tu erai, dragă? - Da, eu eram - a răspuns el, descumpănit, și-a privit-o mai atent. Aproape blondă, bluză și fustă, sandale fără toc. Cam neglijentă, poate. - Nu te-am mai
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
întuneric, deja, și cald. Pe lac, câteva felinare rare. Probabil, ultimele bărci. - Tot acolo lucrezi? - făcu ea. - Tot acolo. Mergeau pe marginea lacului, încet, mână în mână. Ea aștepta. Seara era sfârșite. - Nu cumva te-ai căsătorit între timp? - îl întrebă. - Nu, n-am făcut-o - și râse. Dar tu? Parcă erai măritată - începu el, amuzat. - N-am fost măritată niciodată. își desprinse mâna din mâna lui și-și aruncă părul pe spate. Au mers o vreme, așa, în tăcere. Era
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
întredeschise și avea sânii proeminenți, rezemați de masă. - Dacă tu ai fi vrut să păstrăm copilul... Se făcuse târziu. Era douăsprezece și ceva. El se uită la ceas a doua oară. A treia oară ea înțelese. - Tot acolo stai? - îl întrebă, cu acea voce tărăgănată de la început. - Tot acolo. ... S-a trezit târziu, încă puțin amețit. Soarele era sus. își aminti că îl sculase dimineața, pe la șase, poate. Era îmbrăcată și se pieptăna în oglinda cutiei de pudră. I-a cerut
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
dacă nu le-ar fi transformat în "joc", cum zicea Elena, nu le-ar mai fi făcut deloc. Era singura modalitate de a iubi - cum zicea Mr Muscle - treburile pe care le ura. De ce, oare, nu putea iubi scrisul? - se întrebă, luând din cui ștergarul, după ce vasele, rânduite pe grătarul de sârmă, se scurseseră de apă. Toate încercările de până acum sfârșiseră în lehamite, în neîncredere, în dezamăgire înainte de a pune punctul final. Toate începuturile erau anevoioase, primele fraze i se
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
Iași, mi-a învățat fetița, la întrebarea, "Care-s cei mai mari poeți", să răspundă: "Eminescu și Dinescu"? Oricum, tot așa o ține. Ieri mi-a cerut să-i arăt poza lui Eminescu, i-a plăcut foarte mult, m-a întrebat unde-i. ! Așa că a cam feștelit-o Dinescu! Ciudate cele 5(cinci) pagini de literatură din ultimul "C"! Nu-mi dau seama ce se întîmplă, dar dacă se mărește spațiul pentru literatură e bine. Din 16 pag., 5 de beletristică
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
de fenomene economice și sociale ale timpului, determinate în modul cel mai strîns de acestea." Succesul rapid al noilor dogme asupra minților necoapte a izvorît, în largă măsură, din caracterul lor reductiv și confortabil. Marxismul oferise toate răspunsurile și a întreba ceva în plus ar fi sunat ca o indiscreție. O publicație edificatoare pentru spiritul timpului, tradus în modul de a se exprima al elevilor, este Școala nouă - Buletinul liceului de băieți nr. 1 (Piatra Neamț), imprimat la șapirograf în mai 1949
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
fii persan?". Descifrând resorturile adânci ale disperării cioraniene, iscată și de relația conflictuală între identitatea personală și identitatea etnică, Matei Călinescu atrăgea cândva atenția că, la vremea sa, Montesquieu nu luase în considerare cazul în care un persan s-ar întreba el însuși pe sine, autoflagelant, cum poate fi nimic mai mult decât ceea ce este. Recentul eseu masiv al Ruxandrei Cesereanu, Imaginarul violent al românilor (București, Humanitas, 2003), repune, în termenii unui incitant excurs imagologic, mult disputata chestiune a identității comunitare
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
ce "nu e în perspectiva marxistă": "tragedia pe motiv că e deprimant", "capodopera în care nu se exaltă spiritul colectivist". Când lumea se desparte "în două fronturi, cel sovietic și cel anglo-american" și se instalează "cortina de fier", Comarnescu se întreabă dacă să mai rămână în țară, întrucât România "e în frontul comunist sovietic". Nu are un spirit de aventurier și afirmă iarăși contradictoriu că el "nu e partizanul capitalismului, nici al burgheziei, nici al imperialismului", dar, în același timp, știe
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
pe care l-au preluat și editorii. Se simțea totuși nevoia unor note, ca în cazul scrisorii lui Emil Cioran adresată lui Petru Comarnescu la 30. I. 1933, care trebuia să figureze în subsol și nu în corpul jurnalului. Ne întrebăm de ce nu se explică mai clar natura parantezelor, la pagină: pasaj ilizibil, anulat de autor, sau inexistent. Mi se par curioase întreruperile de text în scrisorile trimise Otiliei Cazimir și lui Traian Filip, mai toate reproduse fragmentar. Semnalez paginile 122-126
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
-ntâlnesc în drum Și râsul tău mă doare, ca și cum Mi-ar face pe obraz o zgârietură. Că, nevoind să-mi agrăiești nicicum, îți faci din râs a doua ta natură, De mi se pune stavilă la gură, Nu pot să-ntreb nici ce, nici cât, nici cum. Și-nțelegând puțin câte puțin Că limba mea de-un farmec e legată, încerc să te înduplec c-un suspin Care mă strânge rău de beregată Și îmi sfâșie carnea din senin, Ieșind din piept
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]