1,988 matches
-
anului 1857 într-o călătorie prin Principatul Moldovei. El a descris această călătorie în volumul de memorialistică ""Călătorii în Moldova"" (1859). Din orașul Târgu Neamț, poetul vede ruinele Cetățuii Neamțului pe un pinten dintr-un șir de munți cu coastele întunecoase și cu vârfurile verzi. Urcă la cetate și este impresionat de priveliștea asupra văii și munților din față, părându-i-se pentru un moment că este ""mai pesus de ființele omenești"". Poetul descrie ruinele astfel: ""Cetatea, despre munte, este înconjurată
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
din Bratca. Beznea este așezat pe podișul cu același nume și este străbătut de la Nord la Sud de Răul Beznea (lungime 9 km), afluent al Crișului Repede. Satul Beznea își trage numele din limba protoromâna și înseamnă "umbră", "genune", "codrii întunecoși". În perioada comunistă, sătul este denumit Delureni, urmând ca în anul 1996 să revină la numele său inițial (Legea 35 / 18.05.1996). Primele atestări documentare apar în anul 1406 și sunt nominalizate că "possessio Walachalis", Beznea fiind, așadar, un
Beznea, Bihor () [Corola-website/Science/300845_a_302174]
-
schelet de lemn și bulgărite cu pământ amestecat cu pleava. Dar vremurile grele au trecut, cedând locul altor vremuri noi care au deschis porțile spre civilizație și bobohalmenilor. De la an la an, sătul și-a schimbat înfățișarea. În locul caselor scunde, întunecoase, neîncăpătoare, au apărut construcții noi pe ulițele care coboară de pe dealuri spre drumul principal. Orașul cel mai apropiat de sat, Târnăveni, a devenit un punct de atracție culturală, economică și administrativă și pentru locuitorii Bobohalmei, ceea ce a influențat benefic modul
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
în anul 2012 , datorită începerii reparațiilor capitale la podul de peste Jiu de la Bucovăț șoseaua de legătură între Cetate, Plenița și Craiova să fie deviată prin Palilula în loc de Bucovăț și să fie continuată până la Podari. Toponime originale din jurul Palilulei : Grejdana (pădure întunecoasă și umbroasă, preferata craiovenilor pentru petrecerile de Paște și pentru picnicuri în sfârșitul de săptămână), Vârtoasa (deal cu teren arabil) , Giangalia ( pădure și fântână), Grosu (deal cu teren arabil), Pandurești (locație în pădurea Oborului), Drumul Roșu (drum forestier antic, de
Palilula, Dolj () [Corola-website/Science/300410_a_301739]
-
acest "gen de teatru" ar fi apărut pentru prima dată în India, fiind importat de chinezi și dezvoltat din punct de vedere tehnic. A apărut ca o necesitate de a face apariția unor zei budiști în temple, în locuri mai întunecoase pentru impresionarea credincioșilor. De asemeni, mai apoi în diferite spectacole teatrale cu marionete. Primele apariții al acestui gen au apărut în secolul VI e.n.. Era, la acea vreme o preluare a ceace egiptenii deja folosiseră la "apariția" zeului Ra pe
Teatru de umbre () [Corola-website/Science/299663_a_300992]
-
a cinci generații. Unii membri ai acestei familii vor atinge vârfuri ale societății Imperiului, în timp ce alții se vor scufunda, victime ale eșecurilor sociale și ale eredității. Este un demers de a examina societatea, dar și omul, în unghiurile cele mai întunecoase. Zola a vrut să arate cum se transmite și se transformă în cadrul unei familii o tară genetică. Această întreprindere a implicat și elaborarea unei genealogii pe care autorul nu a încetat să o perfecționeze de-a lungul publicării operei sale
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
și bolțile au fost repictate în frescă, pe fond albastru, de către francezii Boris Bernard, Emile Picot și P. Mauretal. André Lecomte du Noüy a afirmat că pictura nouă a păstrat fondul albastru de la pictura veche, din cauza căruia biserica este destul de întunecoasă în interior, lucru amplificat și de ferestrele înguste. Armonia severă a acestei decorațiuni religioase este estompată de nimburile aurite ale sfinților. Pe peretele vestic al bisericii este reprezentată familia lui Ștefan cel Mare (în stânga intrării) și familia regelui Carol I
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
serbata printr-un triumf organizat la Romă. O altă expediție a avut loc în 75-73 i.en. spre estul Banatului, condusă de Scribonius Curio Caius , proconsulul Macedoniei, dar care nu a avut curajul de a traversa Dunărea, înspăimântat de pădurile întunecoase de pe malul celălalt. De-a lungul timpului, unii cronicari, voit sau întâmplător, i-au confundat pe geți cu goții. Primul care a utilizat etnonimul “got” că sinonim pentru “get” a fost împăratul filosof Iulian Apostatul (361-363 e.n.). În secolul al
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
șase luni, timp în care acuzații sunt încarcerați în Fortăreața Petru și Pavel din Sankt Petersburg, cunoscută și ca « Bastilia Rusiei » pentru faptul că era rezervată în special deținuților politici. Forțați să doarmă pe saltele umplute cu paie, în camere întunecoase, în tăcere și izolare, prizonierii simțeau mereu că erau ținuți sub observație. Ancheta constă în special în interogarea separată a deținuților pe baza informațiilor culese de P.D.Antonelli, agent al poliției secrete care a reușit să se infiltreze în Cercul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
două fete, Elena, (viitoarea Elena Perticari), Zoe și încă un băiat, Pia. Ana a devenit colaboratoarea de nădejde a soțului ei, o adevărată parteneră de muncă și sacrificii. Are, încă de la sosire, mari probleme de sănătate. Din cauza primei lui locuințe întunecoase și umede, de pe cheiul gârlei, Dâmbovița, tânărul face reumatism și, cu timpul, acesta duce la pareza unui braț pe care-l va ține adesea îndoit la spate. În 1865, după ce inspectează închisoarea de la Telega și consultă deopotrivă soldați și pușcăriași
Carol Davila () [Corola-website/Science/298869_a_300198]
-
copilărit în mijlocul oamenilor nevoiași din mahalaua Popa Soare, el a găsit în această lume umilă în mijlocul căreia a viețuit un sprijin la necaz. Tot alături de aceasta și-a trăit nădejdile în locuința modestă din strada Povernei și mai apoi în întunecoasa casă din Filantropia. Portretele pe care artistul le-a realizat de-a lungul carierei sale plastice au înfățișat florărese, lucrători, cerșetori și lăutari, oameni sărmani dar plini de demnitate și omenie, exemplu stând în acest sens "Safta florăreasa" pe care
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
numai în spațiul catolic, este o artă religioasă. Apare în Franța și Italia și se răspândește până în Transilvania. Construcțiile sunt masive cu ziduri groase fiind susținute de coloane în interior și contraforți în exterior. Ferestrele sunt mici, iar interiorul este întunecos. Bolta semicirculară este specifică stilului romanic. Picturile se inspiră din viața religioasă și sunt înfricoșătoare. La subsolul se află moaștele și mormintele ctitorilor sau a regilor. Monumente în stil romanic Biserica Mânăstirii Clunis din Franța, Domul din Pisa in Italia
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
de formă paralelipipedică ("cotețe", ”buduroi” în zona Brașov), având dimensiuni de circa 80x80x100 cm. Fețele cutiilor sunt realizate din scânduri late de aprox. 10 cm cu interspații de 1-2 mm (pentru ventilare). Aceste cutii sunt depozitate într-o cameră mai întunecoasă. Într-o cutie intră până la 6-7 roti de caș. Se acoperă cutia și se lasă la dospit între 7 și 14 zile, în funcție de temperatură; apoi cașul dospit se taie felii și se trece prin mașina de tocat carne, având o
Brânză de burduf () [Corola-website/Science/307014_a_308343]
-
si gardienii închisorii "The Pit". Legendarii Țoa Nuva ajung în masivă peșteră Karda Nui, în mijlocul unui conflict al cerului, dat între Matorani și niște creaturi asemănătoare cu liliecii, servind Frăția Makuta. Lipitorile umbrei au transformat majoritatea Matoranilor în niște creaturi întunecoase, forțând astfel Matoranii să se lupte între ei pentru putere.
Bionicle () [Corola-website/Science/307028_a_308357]
-
distingi elementele lor comune : "Tierra vasca" („"Pământ basc"”), "La lucha por la vida" („"Lupta pentru viață"”), "El pasado" („"Trecutul"”), "El mar" („"Marea"”), "La raza" („"Rasa"”), "Las ciudades" („"Orașele"”), "Agonías de nuestro tiempo" („"Agonii ale timpului nostru"”), "La selva oscura" („"Pădurea întunecoasă"”), "La juventud perdida" („"Tinerețea pierdută"”) și "La vida fantástica" („"Viața fantastică"”). Romanele pe care Baroja nu le-a grupat în nici o trilogie sunt : "Susana y los cazadores de moscas" („"Susana și vânătorii de muște"”) (1938), "Laura o la soledad sin
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
stea de magnitudine cinci. Aceasta are o magnitudine vizuală aparentă de 11, deci este necesar un telescop cu o deschidere de cel puțin 8 cm pentru a o vedea, chiar într-o noapte cu condiții vizuale ideale (cer senin și întunecos, cu steaua aflată sensibil deasupra orizontului). Proxima Centauri este clasificată ca o pitică roșie datorită faptului că aparține unui stadiu principal pe diagrama lui Hertzprung-Russell și aparține clasei spectrale M5.5. Ar trebui să fie, mai degrabă, clasificată ca o
Proxima Centauri () [Corola-website/Science/307559_a_308888]
-
din Iași. Pictorului Băncilă i-a plăcut în acea perioadă să se plimbe prin târgul Cucului unde mizeria oamenilor se întretăia cu pitorescul naturii. Acest târg era o adunătură de dughene ponosite și sărace în care locuiau evreii în camerele întunecoase din spatele prăvăliilor. Erau pe alocuri case insalubre, aflate pe pantele străzilor unde atunci când ploua se inundau și când arșița verii le ardea erau înecate de praf. Târgul Cucului se afla la poalele dealului Sărăriei în apropierea intersecțiilor străzii Sărăriei cu
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
schița „Mănăstirea Tomnatica (Varatic)”, diplomatul german descrie o călătorie făcută în zilele de 11 și 12 iulie 1853 la Mănăstirea Văratec. El este încântat de priveliștea maiestuoasă, cu munți care "„se înălțau în fața noastră, acoperiți cu păduri tufoase de brazi întunecoși”". Pe atunci, în mănăstire viețuiau vreo 800 de călugărițe. În jurul bisericii se aflau case călugărești risipite pe un vast teritoriu, despre care Kotzebue scria: "„Casele și căsuțele umbrite de copaci bătrâni erau împrăștiete fără nici-o regulă; câte unele se rătăciseră
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
nu, dar povestiri despre el au existat în toate colțurile lumii. Unele povești vorbesc despre unicorn ca despre o ființă cu puteri miraculoase, invizibilă și cu posibilitatea de a se ascunde de privirea oamenilor, dispărând ca prin minune în pădurile întunecoase. În epoca medievală, inorogul este reprezentarea puterii, dar și a purității. Prin cornul său unic, inorogul reprezintă săgeata dreptății, raza solară, sabia lui Dumnezeu. Unicornul este în general o ființă singuratică, deși unele basme vorbesc despre grupuri de inorogi care
Inorog () [Corola-website/Science/306570_a_307899]
-
se întinde la uscat, în locuri bine ventilate și lipsite de umiditate. Cand rădăcinile devin casante și se rup cu un pocnet sec, procesul de uscare s-a încheiat și plantă se depozitează în săculeți de hârtie, în locuri uscate, întunecoase și reci. Pentru terapie nu sunt nici pe departe suficiente cantitățile din floră spontană, unde crește izolat, fiind destul de rară, motiv pentru care se cultivă pe suprafețe mari, inclusiv la noi în țară, unde valeriana se gaseste sub formă de
Valeriană () [Corola-website/Science/306712_a_308041]
-
ori pe zi câte 10 picături diluate în puțină apă. Se obține prin măcinare cât mai fină a plantei, cu râșnita electrică de cafea. Depozitarea pulberii de rădăcina de valeriana se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, pe o perioadă de maximum 2 săptămâni (deoarece uleiurile sale volatile se evaporă rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi, câte o jumatate de linguriță rasă, de pulbere de valeriana, pe stomacul gol. Se pun
Valeriană () [Corola-website/Science/306712_a_308041]
-
se pot auzi de către om. Aripile liliacului sunt de fapt „mâini”. Aripile sunt formate prin unirea degetelor cu o membrană. Liliacul are un zbor iute și în zigzag. Este un animal nocturn care trăiește în peșteri și poduri (de preferabil întunecoase). Noaptea este foarte activ iar ziua doarme atârnat cu capul în jos. Membrele anterioare sunt aripi. Dinții sunt ca la cârtiță. Femela naște un pui care are ochii închiși și nu are păr. El este hrănit cu lapte iar iarna
Liliac (animal) () [Corola-website/Science/307389_a_308718]
-
cu legea lui Graham. Proprietatea emisiei actiniului a fost ilustrată de Giesel printr-un experiment. Un preparat actinic foarte activ, atașat de o coală subțire de hârtie, este plasat pe un ecran fosforescent de sulfurat de zinc. Într-o cameră întunecoasă, preparatul activ eliberează pe o anumită distanță emisii fosforescente, marcate de scintilațiile caracteristice. Direcționarea unui curent de aer asupra ecranului face ca fosforescența să fie deplasată în direcția curentului, devenind mai slabă. O mare parte a fosforescenței observate inițial era
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
văzută din exterior de către martorii la execuție, în timp ce moartea lui Apostol Bologa este privită din interior prin senzațiile trăite chiar de condamnat. Cele două execuții au loc în mod simbolic în momente diferite ale zilei: Svoboda moare într-o zi întunecoasă și umedă de noiembrie, cauzând primele frământări sufletești ale protagonistului, în timp ce Apostol Bologa moare simbolic în zorii unei zile de primăvară „cu ochii însetați de lumina răsăritului”. Stilul literar al lui Liviu Rebreanu este anticalofil, lipsit de podoabe. Partizan al
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
cel puțin șase ipostaze diferite: speranță, disperare, iubire, credință, rațiune umană și moarte. De asemenea, există o obsesie cromatică pentru culoarea albă ce ar putea sugera greutatea confesiunii, dificultatea exprimării necunoscutului. În roman, o serie de epitete ("„câmpul mohorât”", "„văgăuna întunecoasă”"), comparații ("„cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită”") și metafore (mormântul este considerat a fi "„o rană urâtă, gălbuie”") creează o atmosferă tragică premonitorie. Folosirea frecventă a repetiției ("„omul... omul... omul”", "„iubirea... iubirea...”", "„nu se poate
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]