7,848 matches
-
ce să vă dăm? întrebară femeiuștile. — Dați-ne niște pixuri, așa, de amintire. — Pixuri n-avem noi voie, c-am mai dat și ne-ați luat secretul la pastă, răspunseră femeiuștile. Atunci, rămâneți cu bine! zise Felix S 23. Tot învârtindu-vă! le urară femeiuștile. Roboții pământeni le îmbrățișară, strânseră îndelung una din mâinile marțianului, apoi, însoțiți de Getta 2, ieșiră din barul „Supernova” și se îndreptară spre navă. În curând, „Bourul” își ambală motoarele valide și, lăsându-se ușor pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
prin hublouri. Priveliștea nu era prea atractivă: rar de tot, pe lângă navă treceau plutind bucățele de asteroizi și căpăcele de „Coca-Cola” pe care le lansase cine știe ce navetă spațială publicitară. Comandantul Felix S 23 își puse căștile radio la urechi și învârti butonul aparatului „Mamaia”, montat în bord. — E muzică, tovarășe comandant? întrebă robotul Stejeran 1. — E buletin de știri, răspunse Felix 23. — Ce se mai aude? vreu să știe Dromiket 4. — Ceață mare pe Saturn,anunță comandantul. — Vai de navele de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
poate și din cauza globului de sticlă care-i acoperea scăfârlia în întregime, cu corpul slăbuț, îmbrăcat numai într-o flaneluță de platină argintie și cu niște pantalonași scurți de aluminiu, din care ieșeau două piciorușe ce se căzneau amarnic să învârtă pedalele tricicletei. Cu tot efortul vădit, datorită condițiilor specifice vieții în imponderabilitate, băiețelul mai mult sta decât înainta, așa că „Bourul” îl ajunse curând și se înscrise frânând pe o orbită paralelă cu tricicleta. Comandantul Felix S 23 trase hubloul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
căruia erau strânși vreo treizeci de elevi uitându-se în sus. Priviră și roboții tereștri într-acolo și văzură trei indivizi stând atârnați într-un fel de hamuri de trei brațe metalice ce se roteau în vârful catargului. În timp ce se învârteau cu viteză mică, încercau să păstreze cât mai mult în aer o minge de volei, pasând-o unul la altul. — Sunt profesorii noștri de sport, explică pedagogul, observând nedumerirea roboților tereștri. Le arată copiilor cum se pot juca în imponderabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a îmbătat criță. 3) Pe ecranul televizorului, unde în mod normal apar imagini ale spațiului din jur transmise de camerele din exteriorul navei, se distinge invariabil, cu claritate - cosmonauții o jură -, imaginea mamei cu un băț în mână. Oricât au învârtit ei butoanele, au plesnit aparatul, imaginea severă, mustrătoare a mamei cu bățul în mână nu dispărea. Normal, au fost cuprinși de o mare spaimă. 4) După ce, în sfârșit, imaginea mamei dispare, locul fricii este luat fără nici o tranziție de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Asta mă-ntreb și eu, spuse tot mai tulburat pilotul. Poftim, am oprit și motoarele și viteza nu scade. — Ia legătura cu baza! ordonă Aciobăniței. Spune-le să dea instrucțiuni. Și să trimită depanarea. Amărășteanu își puse căștile pe urechi, învârti butoanele, chemă baza: nimic. Numai pocnituri, paraziți și, din când în când, un post cu muzică turcească. — Tovarășe comandant - spuse el palid -, nu reușesc... Ia dă la mine! zise comandantul cu un ton rău prevestitor și-i smulse căștile pilotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mai privi o dată bănuitor, apoi spuse: — Sincer să fiu, tovarășe comandant, există anumite fenomene, gravitația, de pildă, cu justețe adusă de dumneavoastră în discuție, sau învârtitul în neștire pe aceeași orbită, care, analizate băbește, până la capăt, sunt inexplicabile. Cum se-nvârt sateliții, știu. De ce, cu ce scop, cui folosește asta, mie-mi scapă. Plus că mai există cazul acela ciudat din Galaxia Gutenberg, unde, în jurul unui satelit pitic, nenorocit, se-nvârte o întreagă planetă. Da, dom’le - se-nsufleți comandantul -, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
orbită, care, analizate băbește, până la capăt, sunt inexplicabile. Cum se-nvârt sateliții, știu. De ce, cu ce scop, cui folosește asta, mie-mi scapă. Plus că mai există cazul acela ciudat din Galaxia Gutenberg, unde, în jurul unui satelit pitic, nenorocit, se-nvârte o întreagă planetă. Da, dom’le - se-nsufleți comandantul -, sunt atâtea probleme nesoluționate, că dacă stai să cauți mereu la ele, te apucă damblaua! Drept să-ți spun, nu știam că gândești atât de bine. Ai făcut la zi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
condusă, poate contribui la sporirea prestigiului stației în cosmos, nemaivorbind de eventualele avantaje materiale ce pot apărea dacă se ajunge la ideea unor schimburi. Așa că, învingându-și teama viscerală, își drese glasul și spuse tare salutul cosmonauților de pretutindeni: — Tot învârtindu-vă! — Să trăiți! răspunse tractoristul. „Hait!” gândi Aciobăniței. „Ăsta n-a fost în spațiu, nu știe saluta. Sau poate nu vrea.” — Suntem de pe Terra - spuse el mai departe - și milităm ca orice planetă, fie ea mai mare sau mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cișmea. — Salut, măi PQ paișpe! zise tractoristul. Unde-i responsabilul? Cred că la ciorbe, răspunse blondul. Da’ ce-ai cu el? — Am găsit în orz doi extramediocri, zise vesel tractoristul. — Prost să fii, noroc să ai, zise blondul. Te-ai învârtit de-o zi liberă. Ai putea astăzi să-mi dai mie prăjitura. Da’ ce, tu mi-ai dat-o atunci când i-ai găsit p’ăia trei în porumb? făcu tractoristul, apoi se-ntoarse spre cei doi pământeni care așteptau stânjeniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Ciorba nr. 3, răspunse tânăra mediocră de vizavi, înfulecând deja cu poftă. — Și - spuse comandantul răscolind cu atenție prin farfurie - pe ce bază e făcută? — Cum pe ce bază? spuse ușor contrariată tânăra. Pe bază de rețetă. Comandantul Aciobăniței mai învârti de vreo două-trei ori prin farfurie, căutând un semn caracteristic, vreun morcov, o legumă recognoscibilă, ceva. — Dar rețeta propriu-zisă - întrebă el - pe ce se bazează în principiu? La auzul acestor cuvinte, lingurile câtorva mediocri care erau așezați în apropierea pământenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și umbre de nuc sub pălărie; boi înceți cu coarne zvelte și divergente, ca veritabilii căpriori ai văzduhului; jidovi împietriți în giubele, rumegând interminabile algoritmuri în seri, pe praguri, sub un cer de Golgotă; armeni cafenii, armence în doliu încărbunat, învîrtind cărți de joc și răsucind țigări fără rușine: lume prea felurită, împrumutînd de la oglinda unei tristeți comune singura ei unitate. Dar lunca de aur și pădurea eminesciană mă ajutau să uit lugubrul multor sindrofii armenești. Râul mai ales, sticlos, egal
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fără aer. Seara debutase atât de frumos iar acum totul se îndrepta vertiginos spre dezastru. Avea sentimentul ca pământul îi fuge de sub picioare. Casa era plină de musafiri și toți erau oameni importanți din lumea în care tatăl ei se învârtea. Ziua de naștere a tatălui său și plecarea ei la facultate erau două motive care trebuiau sărbătorite iar când era vorba de petrecere totul era aranjat până la cel mai mic detaliu. Ura când ceva nu mergea cum trebuie iar venirea
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364313_a_365642]
-
țara-n primire Lasată de vechii, trecuți în nefire. Hoția e-n floare, totu-i distrus Speranță,morală, totul s-a dus. Doar, în mine, Poetul mai crede Într-o minune, ce nu se prea vede. N.B. Demisul se tot învârte în jurul cozii. Scoate fumuri din pieptu-i de aramă. Pe Marea Neagră, pe la stâni și alte văgăuni! Știe, foarte bine, de ce pisicul-prim e în concediu de lucru (sic !) la Miami și nu proaspăt divorțata, fost doctorand, Udrea! Parcă, tot pe acolo, a
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
a nu se uita și a nu se pierde un anumit șir de valori. Am fost atrasă de enigmele și starea de frumusețe a arhaicității satului românesc, fără să viețuiesc acolo ca un om abstras din timp. Atâta vreme cât pământul se învârte, n-am putut rămâne înțepenită doar în contemplație restrospectivă. Am reintrat în vremurile în care trăiesc cu temperanța și cu firescul necesar, pentru a nu fi privită de către semenii mei ca picată din stele într-o contemporaneitate în care, parcă
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
care-i batjocorise onoarea. „Ce se întâmplă cu mine!... nu pot să-mi mișc mâinile, iar el moare în fața mea?” Lumina devenise atât de intensă, pur și simplu îl orbea, că abia a zărit corlata de deasupra capului cum se învârtea cu viteza unui vârtej de vânt, care ridică frunzele într-un fuior înfricoșător ce se pierdea peste crestele copacilor cuprinși de tristeța unei toamne potrivnice. * * * Când a deschis ochii, l-a văzut pe țârcovnicul Predoiu Traian lângă patul de la sobă
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
trecutul îndepărtat grădina Același cântec se apropie, se depărtează Sporindu-ne lumina! Codrul e veșnic, dominant, magnific Ascunzând mistere ce umplu de spaime, În labirintul lui neegalat, mirific, E stăpânul pe taine! Timpul etern în curgerea ineluctabilă Face să se învîrtă în jur același soare Astrele, perpetua trecere implacabilă A esenței în floare. Poate și eu prin fii și fiii fiilor mei Curg paralel cu torentul timpului Dar acum vreau clipa mea de temei Zâmbetul destinului! Gândul meu bun străbată nemărginirea
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
se împrăștie în hăul din viața ei. Într-o zi când era singură acasă și Isac a venit de la spital, a găsit-o jos lângă pat și ea nu reușea să se ridice. Băuse atât de mult, încât totul se învârtea în jur și repeta mereu că îi este rău. El a dus-o în baie și a băgat-o sub duși, apoi a îmbrăcat-o ca pe un copil și i-a dat un calmant. Sofia s-a trezit a
FRAGMENT DE MANUSCRIS (2) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364431_a_365760]
-
ai neveste-sii, se urcă în tren și făcu un blat până la Constanța, portul speranțelor sale. Aici soarta i-l scoase în cale pe Sile, un oltean care părea că-i este frate de cruce în ceea ce privește aspirațiile dar care se învârtea de vreo săptămână prin port. Desigur, acesta nu era pictor, ci poet. Eiusdem farine, deci! Intrară amândoi în crâșma unde aflaseră că se fac angajările de personal pentru servicii navale și nici nu apucară să dea peste cap o drojdie
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
mi-o încălzești puțin.. totuși, simțeam umezeală sub mine și te-am dat la o parte, apoi te-am ridicat și pe tine, te,am scuturat și tot la fel de repede te-am luat în brațe și te ce ne mai învârteam, tu ușoară că un fulg... Printre ale tale valuri de frumusețe, Înspre ale tale mărimi de drăgustețe, Între a cuvintelor părimi înțelepțite, Sunt între ale lor înțelesuri răsucite.. Între atingerile îngerești ale sufletului, Printre alungările diavolești ale trupului, Înspre plantările
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
Printre alungările diavolești ale trupului, Înspre plantările miraculoase dintre idei, Între inspirările-mi sufletului compuneai.. \ Valuri de nea în mustață mea, Cu Tine în brațe, desprins de a destinului ațe, te mângâiam cu privirea, te adulam cu inima.. Te tot învârteam de amețisem, dar tu mai vroiai, de dor mă pârjolisem, da tu tot mai vroiai, cu privirea mă străpungeai ca să nu mă opresc.. dar, până la urmă ajunsesem și într-o baltă semi-înghețată..normal că m-am oprit, dar uimit și
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
închiși. Păreai că într-o meditație prelunga, ca într-o tranșă, Doamne..alți mii de fiori... că într-un spasm contracții aproape necontrolate ale mușchilor au făcut ca să te sctrâng mai tare la piept, să te ridic și să mă învârt.. Tu care ma contrariai.. Da, uite nici mult nu gândisem că te-ai dat jos din brațe că m-ai și înpins zicând ștregărește:”ia uite ce vrea el” și m-ai luat de mână trăgându-mă după tine. Viața
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
duceam..)) Până m-am înzdrăvenit și-am căpătat mobilitate, la scurt timp și tu.. dar, tendința ta spre artistic mai mare, deja parcă erai de acum o baleniră și tot explorai mișcări noi. Las”Că la un moment dat te învârteai..eu ținându-te de mijlocel..fain..! Zâmbește Ea vieții cu seninătate, N-ar plăcea lucruri complicate, Ca gingasie-i să nu-i facă cute, Da nici toate lucrurile mărunte.. Chip luminat și atât de fraged, Este o ispita, Ea e
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
îmi doream să fiu privit, îmi doream să privesc, îmi plăcea să flirtez. Nu trebuia că păcatul să se consume neapărat, dar totul era îmbrăcat într-o aură de sexualitate, de lascivitate, de senzualitate.” “Toată lumea și tot ceea ce făceam se învârtea în jurul meu. Eu eram centrul atenției mele, eram un tip foarte încrezut.” “Totdeauna aveam tendința de a-i pune pe ceilalti într-o lumină mai nefavorabilă, de a ma ridică pe mine.” “Pentru mine fetele reprezentau o modalitate de a
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]
-
a VI-a, a VII-a când începeai să te uiți mai mult în oglindă și să fii mai preocupat de aspectul exterior. Râul Cionca: - Exact, de imaginea de sine și așa mai departe. Toată lumea și tot ceea ce făceam se învârtea în jurul meu. Eu eram centrul atenției mele, eram un tip foarte încrezut. Dar totuși de fiecare dată când făceam lucruri neplăcute era ceva mult mai adânc, care-mi atrăgea atenția, care mă făcea să nu mă simt bine, care mă
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364504_a_365833]