3,639 matches
-
crească gloata?” Se oprește special, acuzator asupra unei figuri a satului care ar fi putut servi ca model, dar care prin caracter și comportament atipic este opusul a ceea ce ar fi putut să fie. În poemul Doamna zugrăvește portretul fostei învățătoare care, din „mamă învățătoare” pentru copiii pe care trebuia să-i învețe, se transformă în opusul educatorului, iar prin atitudine, gestică și mai ales prin faptul că „ne bătea ca pe hoți” uitând nobila misiune pe care o avea „Făcea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
special, acuzator asupra unei figuri a satului care ar fi putut servi ca model, dar care prin caracter și comportament atipic este opusul a ceea ce ar fi putut să fie. În poemul Doamna zugrăvește portretul fostei învățătoare care, din „mamă învățătoare” pentru copiii pe care trebuia să-i învețe, se transformă în opusul educatorului, iar prin atitudine, gestică și mai ales prin faptul că „ne bătea ca pe hoți” uitând nobila misiune pe care o avea „Făcea spume la gură și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dura.” Celebrul Domnul Vucea, ca portret pălește pe lângă această creatură care... nimerise întâmplător la școala satului cu oameni cuminți și demni și copii dornici să descopere lumina cărții, dar și lumina sufletului. Ce nenoroc să ai o asemenea scorpie de învățătoare care nu putea trezi decât lehamitea și dezgustul față de carte... Ce noroc nemaipomenit am avut eu cu învățătoarea mea, care ne era prietenă, soră și mamă învățătoare - al cărui chip nu mă pot opri să-l evoc nici după trecerea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cuminți și demni și copii dornici să descopere lumina cărții, dar și lumina sufletului. Ce nenoroc să ai o asemenea scorpie de învățătoare care nu putea trezi decât lehamitea și dezgustul față de carte... Ce noroc nemaipomenit am avut eu cu învățătoarea mea, care ne era prietenă, soră și mamă învățătoare - al cărui chip nu mă pot opri să-l evoc nici după trecerea anilor. Evocând grav și responsabil Colectiva, autorul amintește acuzator pe oamenii de nimic care, în vremurile amăgirii trudeau
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cărții, dar și lumina sufletului. Ce nenoroc să ai o asemenea scorpie de învățătoare care nu putea trezi decât lehamitea și dezgustul față de carte... Ce noroc nemaipomenit am avut eu cu învățătoarea mea, care ne era prietenă, soră și mamă învățătoare - al cărui chip nu mă pot opri să-l evoc nici după trecerea anilor. Evocând grav și responsabil Colectiva, autorul amintește acuzator pe oamenii de nimic care, în vremurile amăgirii trudeau ca să propage și la noi mirajul raiului Colhoznic din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu mult gust îmbrăcată, cu vocea moale de moldoveancă, cu niște ochi albaștri și expresivi, în care se vedea oglindit albastrul cel mai curat al cerului. Am simțit din primul moment o imensă bucurie că am o asemenea ființă ca învățătoare, am constatat că își iubea profesia de învățătoare și mai ales am constatat că-și iubea primii ei învățăcei. Cu ascendentul ce-l aveam asupra colegilor (grație străduinței tatei) m-am apropiat cu toată încrederea de ea, care m-a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
moldoveancă, cu niște ochi albaștri și expresivi, în care se vedea oglindit albastrul cel mai curat al cerului. Am simțit din primul moment o imensă bucurie că am o asemenea ființă ca învățătoare, am constatat că își iubea profesia de învățătoare și mai ales am constatat că-și iubea primii ei învățăcei. Cu ascendentul ce-l aveam asupra colegilor (grație străduinței tatei) m-am apropiat cu toată încrederea de ea, care m-a învățat metodic să scriu pe tăblița de ardezie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la prăvălia domnului Tachi Gheorghiu și mă înarmez cu ustensile necesare școlarilor mai mari: toc de scris cu penițe strălucitoare, gumă de șters (radieră) și o zdravănă călimară cu cerneală violet, mai ochioasă, să tot am la scriere. La școală învățătoarea ne-a spus că va mai trece timp până vom ajunge la scrierea pe caiet cu cerneală și mi-a recomandat s-o păstrez pentru vremea respectivă. Vrând să-mi recuperez banii, mă prezint la prăvălia domnului Tachi, tocmai când
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de 8 februarie 2011. Nu știu de ce, în ultimul timp mi-e tot mai dor de părinți și de satul natal. Acum două zile am telefonat lui Culiță Matei, fostul meu elev în anul 1937 pe când suplineam pe fosta mea învățătoare Cezarina Ioan, fostă Turtureanu, înainte de a pleca la Școala Militară de ofițeri de rezervă de la Bacău. Am vorbit la telefon aproape o oră despre satul de odinioară și mai ales despre oamenii care au fost și au trecut de mult
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dezinvolt, am o atmosferă similară aproape cu cea școlară și pentru că îmi mai rămăsese un mic covor de lăcrămioare necules, am invitat un grup de copii care au cules câte 51 de fire spre a le oferi cu drag colegelor învățătoare, așa cum făceam eu pe când eram copil - oferind învățătoarei mele lăcrămioare din pădurea de la Ghidigeni - unde mergeam de Armindeni cu școala. Pentru grupul de colege al fiicei mele am făcut o altă invitație la cules majestuoșii Crini Imperiali - cărora le va
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
școlară și pentru că îmi mai rămăsese un mic covor de lăcrămioare necules, am invitat un grup de copii care au cules câte 51 de fire spre a le oferi cu drag colegelor învățătoare, așa cum făceam eu pe când eram copil - oferind învățătoarei mele lăcrămioare din pădurea de la Ghidigeni - unde mergeam de Armindeni cu școala. Pentru grupul de colege al fiicei mele am făcut o altă invitație la cules majestuoșii Crini Imperiali - cărora le va veni rândul peste 3 săptămâni - și aceștia rodind
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
geantă lucitoare făcută de mână și-i dădu Lanei un teanc de bancnote. — A mers totu’ bine, George? întrebă ea. Le-a plăcut orfanilor? — Le-a plăcut cea de la pupitru, cu ochelarii. Credeau că-i vorba de un fel de-nvățătoare sau așa ceva. O vreau numai p-aia acuma. Crezi că mai vor alta asemănătoare? întrebă Lana interesată. — Aha! De ce nu? Poate una c-o tablă ș-o carte, înțelegi? Care să facă ceva c-o bucată de cretă. Băiatul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
comercializat sub numele de GloFish, după doi ani în care a fost supus analizelor de către agenții federale și de stat, care au ajuns la concluzia că peștii nu prezentau nici un pericol, atâta timp cât nu erau mâncați. Capitolul 32 — Madame Bond, spuse învățătoarea de la clasa întâi, fiul dumneavoastră este un copil încântător, dar are probleme cu matematica. Înțelege greu adunarea. Scăderea este și mai dificilă. Cu toate acestea, franceza lui s-a îmbunătățit mult. — Mă bucur să aflu asta, zise Gail Bond. Mutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Da, cred că da. Eu lucrez la Institutul Național, aici, în Paris, iar tatăl lui Evan este bancher de investiții. Lucrează toată ziua cu numere. — Ei bine, cum sunteți genetician, sunt sigură că știți că genele nu sunt totul, spuse învățătoarea. Uneori, copilul unui mare pictor nu știe să deseneze. Dar trebuie să vă spun că nu îl ajutați cu nimic pe fiul dumneavoastră, dacă faceți temele în locul lui. — Poftim? întrebă Gail Bond. Să-i facem temele? — Sunt sigură că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mare pictor nu știe să deseneze. Dar trebuie să vă spun că nu îl ajutați cu nimic pe fiul dumneavoastră, dacă faceți temele în locul lui. — Poftim? întrebă Gail Bond. Să-i facem temele? — Sunt sigură că asta se întâmplă, zise învățătoarea. Dumneavoastră sau altcineva din casă. — Nu înțeleg. — Temele lui Evan sunt întotdeauna perfecte. Dar când este vorba de un test în clasă, nu se descurcă deloc. Este clar că altcineva îi face temele. Gail Bond clătină din cap. — Nu știu cine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
franceză. Eu mă întorc la cinci, iar până la acea oră temele sunt deja terminate. Sau, cel puțin, așa îmi spune el. — Nu i le corectați? Nu. Niciodată. El spune că nu este nevoie. — Ei bine, primește ajutor de undeva, spuse învățătoarea. Luă foile cu teme și le împrăștie pe birou. — Vedeți. Fiecare problemă, de pe fiecare pagină. Perfecte. — Văd, spuse Gail, uitându-se lung la hârtii. Și aceste pete ... Pe foaie se vedeau niște pete mici, verzi și albe, niște picături. — Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Alex Burnet sări din taxi și alergă spre școală. Când văzu ambulanța, inima începu să-i bată cu putere. Cu câteva minute înainte era cu o clientă, care plângea, când recepționista o apelase pe interfon, ca să-i spună că sunase învățătoarea lui Jamie. Ceva despre o vizită a fiului ei la doctor. Povestea era neclară, dar Alex nu mai așteptase. Îi întinsese clientei o cutie de batiste din hârtie și o luase la fugă. Sărise într-un taxi și îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe lângă ambulanță și intră în curtea școlii. Mămica de serviciu de la recepție spuse: — Pot să vă ajut ... Dar Alex știa unde era clasa lui Jamie, la parter, în curtea din spate. Se îndreptă direct spre ea. Îi sună telefonul. Era învățătoarea lui Jamie, domnișoara Holloway. — Femeia aceea așteaptă în fața clasei, șopti ea. Mi-a dat o scrisoare cu numărul dumneavoastră de telefon pe ea, dar nu am avut încredere. Am folosit numărul pe care-l aveam în dosarul școlar și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În spatele tejghelei unde se servește mâncarea condimentată - știi tu, omlete și quesadillas. Sigur, e o slujbă cu jumătate de normă; nu se plătește cine știe ce, dar ce să-i faci? E doar temporar. Ce Îmi doresc de fapt e să devin Învățătoare. Tânătul studia acum Întrebător chipul lui Rose ca pentru a memora fiecare detaliu pentru a și-l aminti mai târziu. — Oricum, probabil că acolo te-am mai văzut, trase Rose concluzia. Își miji ochii și Își umezi buza de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În Austria cu o altă femeie decît maică-sa - Zoé refuzase s-o Întîlnească, spunîndu-mi: „Femeia asta o supără pe mama“ - eu Îi trimisesem În chip de scrisoare o poveste pentru copii născocită de mine, pe care ea o dusese Învățătoarei care o citise În fața clasei. E unul din momentele preferate din viața mea de scriitor. Am o tendință exagerată să mă simt mîndru de o sumedenie de lucruri care mi se Întîmplă și care nu merită atîta interes, dar, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tendință exagerată să mă simt mîndru de o sumedenie de lucruri care mi se Întîmplă și care nu merită atîta interes, dar, atunci, chiar am avut motive. SÎnt mîndru că fiica mea mai mare a avut ideea să-i arate Învățătoarei mica mea poveste și că aceasta a considerat-o demnă să trezească interesul unei Întregi clase de copii de opt ani. Cesionarea editurii Cedrului nu a Împiedicat, ba chiar dimpotrivă, ca lucrările tatei să se vîndă În continuare, iubirea conjugală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
șef ce te afli. Tu una, desigur, a trebuit să-ți câștigi recunoașterea prin muncă grea, nu-i așa? — Haideți, copii, îi dojeni Stevie. O rivalitate onestă nu strică, dar să nu ne lăsăm duși de val. — Ne scuzați, doamna învățătoare, îi răspunse Jack, făcându-i cu ochiul. Stevie era unul di oamenii lui preferați și i-ar fi oferit un salariu dublu ca s-o smulgă de lângă Fran. Dar lui Stevie, știa și el, nici nu-i trecea prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
uniformă când ea făcea practică Într-o școală elementară, iar seara o aștepta să iasă de la cursurile de canto pe care le frecventa fără știrea părinților. Antonio era singurul pe lume care știa că ea nu avea să devină niciodată Învățătoare, studiase doar ca să satisfacă ambiția mamei care Își dorea să facă din fiica ei o mică burgheză respectabilă, așa cum ea nu reușise să fie. Emma Însă, Încă de la cincisprezece ani, când fusese aleasă Miss Ladispoli, știuse că fusese născută pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
La tine mă voi gândi. Școala Școala este locul în care Își petrece fiecare Cea mai mare parte a vieții Și o creangă a-tinereții. Harnică și încăpătoare, Ea-nvață pe fiecare Ce e o socotitoare, Și ce e o-nvățătoare. Aceasta este școala mea, Și mă bucur că-i așa Că ne-ndeamnă și ne-învață Cum să trecem noi prin viață. Primăvara Primăvara iată vine! Iată vine și la mine. Toată iarna eu am stat, Am stat și te-am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dragi care mi-au fost alături la bine și la greu, de când am deschis ochii. Într-o zi cu miresme de struguri, de toamnă timpurie, am pășit sfios pe poarta școlii. Am privit-o cu interes și curiozitate pe doamna învățătoare. Privirea ei învăluită în căldură ascundea grijă și dragoste față de copii. S-a scurs toamnă după toamnă, și anotimpurile s-au scurs, ca lungi cârduri de păsări grăbite, iar eu am ajuns în clasa a IV-a. Timpul a trecut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]