7,108 matches
-
case cu scuze, Se cântă colinde,cânt de ler foșnitor, Intonând glas de munte, rugă-n bradul cel verde, Semeții îl admiră, duhul nopții-n pridvor, Tivuiți în costume cu beteală, de veghe, Marea doarme-n suspine, e cutremur de șoapte, Țarmul arde în valuri cu amoru-i nestins, Prin tăcerea din unde nostalgi-s resemnate, În nisipul lui cosmic vânt de stele a nins. Luna-n seară respiră gheața-n gerul grotesc, Iar sudoarea-i de sticlă între lumi ancestrale, Lentă ceața
AN DE AN UN COLIND de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349924_a_351253]
-
2016 Toate Articolele Autorului CREAȚIE de Nicolaie Dincă Cu dalta minții îți sculptez lumina, Cu palme oarbe te remodelez, Cu roua sufletului îți spăl vina, Te gust cu dor flămând și te pictez. Din magma visurilor te scot pură, Cu șoapte vii privirile-ți mângâi, Te-nveșmântez în soare și natură Și de declar iubirea mea dintâi. Dau să te pipăi neîndemânatic, Temându-mă să nu te risipesc... Mă ceartă inima că sunt zănatic Și că mai simplu e să te
CREAȚIE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349940_a_351269]
-
dorințe, se zbat prin trupu-ți pictat în negru decor, buze flămânde nu vor să renunțe, când jertfe din beznă, te cheamă în cor. Haina-ți smulsă, obosită de noapte, îmbracă un suflet, care se îneacă, degete lungi te mângâie-n șoapte, patima beției în cuget îți joacă. Licoarea plăcerii se scaldă-n privire, ochii îți sticlesc și înghit adevărul, ce mâine te doare, văzând iar lumina, ca viciul s-o stingă, să-ți toarne eterul. Părul albit îl mângâie asfințitul, plânge
UMBRA ȘI VICIUL… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349942_a_351271]
-
nu țipă și nu doare Privirea ta, rază de soare. De-i rău, de-i bine, eu îndur Mă risipesc și mă adun, Sunt prins în haina de copac Sunt scoarța roasă de abac. Aplaud umbra ce se roagă La șoapta unui drag de fată, Iar mă întorc și iar colind În strop de vorbe și mă mint. Referință Bibliografică: Și mă mint / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1481, Anul V, 20 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
ȘI MĂ MINT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349985_a_351314]
-
ninse, Uscați sunt de ger, au lacrimi de rouă, De o ploaie măruntă, despicându-se-n două- Și cerul e roșu, desface pământul- Tristețea de-aici îmi fuge cu gândul, La tine e noapte, oi fi dezgolit... Te -acopăr cu șoapte, de te-aș fi găsit. În cuvinte și fapte... Mă lupt, iar, cu vini- Voi rupe, trecutul, de spini, mărăcini; Se ține de mine, mi -aține și drumul Din bruma de soartă-mi rămâne doar fumul! foto: internet Referință Bibliografică
DOAR FUMUL de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349993_a_351322]
-
este totuși infinită Și stă Brâncuși alăturea de ea, La masa tăcerilor asculta Vorbele ce’s spuse, în nopți fără de stea. Și’n stihuri au pulsat emoții, De la leagăn, până la mormânt, La țărm de mare însuși Eminescu, Ascultă marea’n șoapte suspinând. E’atâta dor aici, iubire, dar și jale, Pământul sfânt să îl păstrăm ! Credință sfeșnic de nădejde să ne fie Români, uniți în jurul gliei să ne adunăm ! La mulți ani România ! Camelia Cristea Referință Bibliografica: Aici e ... România / Camelia
AICI E ... ROMANIA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344447_a_345776]
-
adulmecătoare, Și întrebări la care nu pot să răspund. Cad stelele prelungi boabe de lumină Par strigăte uitate de blânzii cocori Luna plutitoare-i singura regină A unui cer caustic căptușit cu nori. Și îmbătrânim ca dintr-o azvârlire, Candíde șoapte se pierd într-un nins décor... Misterul e răscopt fără dovedire, Sărută-mă pe frunte astăzi am să mor. Hai, întinde mâna dragostea-i de vină, Numai ea mă doare sub umărul meu stâng, Iar viața a decis să-mi
MAI VIN de STELIAN PLATON în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344467_a_345796]
-
îl simt mai rece. Cu fiecare zi mai sper Că juventutea n-o să-mi sece. Încep, din ce în ce mai des, S-aud în fiecare noapte Cum pică fire de păr coapte, Cum cercuri noi la unghii ies, Cum lucrurile-n jur, cu șoapte, Se pregătesc pentru deces. Ferestrele se-nchid încet Și ușile se bat în cuie. Tot universul meu se-ncuie : Nu pot solii să mai trimet... Un soare negru-n cer îmi suie- Sigil pe ultimul decret. În pat e pururea
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
particulară a închisorii Pitești, în timpul cutremurătorului experiment al reeducării, ajutorarea și mila pentru semen capătă alte forme de manifestare decât cele obișnuite. Acolo faptă creștină putea deveni și o lovitură de ciomag care era dată mai ușor, mai simulat. O șoaptă de încurajare sau o scuză spusă celui pe care trebuia să-l bați erau în Pitești fapte de sacrificiu căci, odată descoperite, ele ar fi declanșat o serie de torturi inimaginabile. O singură privire plină de compasiune și prietenie, care
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
trebuia să-l bați erau în Pitești fapte de sacrificiu căci, odată descoperite, ele ar fi declanșat o serie de torturi inimaginabile. O singură privire plină de compasiune și prietenie, care nu durează mai mult de o clipă și o șoaptă strecurată este, în reeducarea de la Pitești, echivalent cu a-și risca viața pentru aproapele: „În acele clipe, de mari frământări de conștiință, am avut lângă mine pe Gelu Gheorghiu, căruia nu i se putea reproșa nimic. Într-un moment de
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună, să o ajute la o adică. Provenea dintr-un sat îndepărtat
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
un document de viață, unul care confirmă că în fiecare dintre noi există poezie, dar nu toți o descătușăm, nu toți o eliberăm, mai degrabă o sufocăm între atâtea tentații cotidiene"... În atelierul unde „singurătatea umple/ căușul palmei/ cu rămășițele șoaptelor” poeta șlefuiește cuvinte din roca dură a imaginarului - fiind într-o continuă căutare a nuanțelor și formelor poetice: „Ieri/ ne plângeam/ de prea mult alb/ Azi/ frunzele arse/ de lacrimi/ sărută pământul/ pe unde a trecut/ ca un vis/ umbra
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
rănind mai departe cenușiul ulciorului.../ Copacul bătrân îmi era străjer/ de când eram de-o șchioapă,/ acum e doar o amintire pe care o port în buzunar,/ să-mi aline somnul.../ Gândul se frânge.../ Cu tine,/ împărțeam aceeași potecă/ nu atingeam șoapta,/ doar firul ierbii,/ îl înclinam alene,/ eram liberi în clipe de tăceri.../ Acesta era momentul care urca pe treptele sufletului/ pentru a-mi fi mai aproape,/ mi-era frică să-l ating,/ nu erau cioburi.../ Dragostea/ ar trebui sculptată sub
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
care ne știm prin cuvântul rostit tăcerea, din dans și din port - e roșul mac dintre spicul de grâu valsând sub lumină zâmbind. e lumina codrilor verzi și apele ce spală imensele doruri; sunt rugile de la pământ la cer prin șoaptele mele, spuse-n fioruri Referință Bibliografică: Țara mea / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1066, Anul III, 01 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ŢARA MEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344506_a_345835]
-
La timpul cel potrivnic ruga mi se-nchină Clipa să n-o rupă acum din rădăcină. Te-am născut din versuri de taină și lumină Sărutul tău în noapte durerea mi-o alină... Mi-aprinzi în vene flăcări cu fiecare șoaptă A fericirii undă spre ceruri mă îndreaptă. Ușor îmi este trupul pe brațele-ți întinse. Iti simt dogoarea vie din dorurile-aprinse Ce se ridică-n valuri ca un vulcan ce crește. Infometat de tine, sufletu-mi zâmbește... Am întâlnit norocul
VULCANUL...DIN MINE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344521_a_345850]
-
căutarea demnității ce-am pierdut În țara mea, călcată în picioare De cei ce avuția țării au vândut! Te rog, Doamne! Sunt plin de-atâtea întrebări Ce-mi risipesc somnul de noapte Născând doar neplăcute stări În loc de-ale iubirii șoapte. Sunt tracasat și obosit De circul bine pus în scenă De-aleșii noștri ce-au dosit Tot adevărul într-o ghenă. Sunt nevoit cu cap plecat S-ascult de legea lor meschină Să nu văd rodul cel secat Și-n
TE CÂNT, ŢARA MEA DE DOR ŞI JALE ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344509_a_345838]
-
s-aleg neghină. Sunt cetățean manipulat De vorba lor cea mincinoasă Pusă-n scenarii ce-au intrat Prin toate-antenele în casă. Sunt scârbit de stenograma Ce-i măsluită peste noapte Acut să adâncească drama Și să vorbim pe-ascuns în șoapte. Sunt obligat la telefon Să neg cuvântul de iubire Și-n dialog să fiu bufon Să nu-mi dea vorba ca pe-o știre. Sunt observat și când sunt gol Primit în brațele iubitei Când traversez din baie-n hol
TE CÂNT, ŢARA MEA DE DOR ŞI JALE ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344509_a_345838]
-
fidelă iubirii, constantă a intimei trăiri, a dăruirii născută din inimi și niciodată lăsând goluri... A umplut și umple visteria inimii în orice anotimp, în zi și noapte, în spațiu și timp, sub cerul larg, în vorbe dulci scăpate-n șoapte... Așa ar trebui să fie poezia patriotică adevărată! Să intre în conștiința Neamului! Să țină aprinsă flacăra iubirii de Neam, flacăra iubirii de Țară! Nu cereți abundență de metafore și stil! Cereți doar sinceritate, sentimentul și iubirea celui ce-și
TE CÂNT, ŢARA MEA DE DOR ŞI JALE ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344509_a_345838]
-
Râsete și plângeri,răcnete de fiară... Mă așteaptă văd și-o prietenă veche : Zeea Libitina cea fără pereche În Olymp și-n Tartar și chiar pe pământ, Între ce-i demonic,între ce e sfânt. Luându-mă de mână,în șoaptă îmi spune: -Nu-ncerca de viață să mai fugi,nebune! Până-n clipa-n care vei fi iar eon, Îți va plange locul Sema Kenerion. Dar te du-nainte, vezi ce-i pregătit Celor care vălul nu l-au dezvelit. Și-n
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
lui Morfeu, așa cum eram întins comod pe pătură. Nu aceeași părere o avea și partenera mea, care sorbea tacticos dintr-un pahar de pepsi din lada frigorifică. Ce zici, nu vrei să ne mutăm sub pini, o aud vorbind în șoaptă la urechea mea, în timp ce-și plimba alene degetele răsfirate prin părul meu. Poate este mai răcoare acolo... - Și cine pescuiește în locul nostru? - Lasă-i ca să ia și ei o pauză! Nu simți cum te toropește căldura și te
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
Tu, străină călătoare, mi-au spus clipele vecine C-ai bătut la poarta noastră și ai întrebat de mine...” Spuse lacrima uimită, întorcându-se deodată La castel unde privirea aștepta îngenuncheată. După niciun strop de vreme, în tăcerile ucise Glăsui șoapta privirii care-nfrigurată zise: „Am trecut pe-aici, odată... într-un ceas de rătăcire... Și-am lăsat în grija voastră o sărmană fericire...” Coborând ca o zvâcnire, lacrima, într-o clipită Se-agăță de geana nopții și oftă nedumerită. Chiar atât
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]
-
majusculă - Marele Sculptor - în mine, eu reverberez. Astfel, am pus chiar într-un poem această realitate care ține de actul meu de creație: „Ecouri ale propriei mele dăltuiri, îmi sunt dăltuirile, Sărmane întruchipări, galbene, albe. Eu nu sculptez, eu reverberez, Șoaptele iubirii se împiedică și în mine, sărmanul. Ți dacă astfel e dat, ce alta pot face sub soare, A face mai bun decât marelui flutur și alb, Cutie de rezonanta, eu sunt.” Dacă actul de creație ar fi o expresie
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348058_a_349387]
-
meu. Sunt ucenicul, în acel atelier, El e maestrul și, rugându-mă, îl întreb: „Maestre, ce planuri ai Tu astăzi de lucru? Ce vrei să realizam? Ce vrei să facem?” Îmi deschid, inima, îmi deschid urechea și încerc să aud șoapta Lui și în ziua respectivă mă ocup de lucruri care simt că vin de la El, că El vrea să le realizeze. Reporter: Cum se face că operele tale tind mereu în sus, spre înalt? Liviu Mocan: Esența Evangheliei este verticalitatea
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348058_a_349387]
-
meu și... Gabi l-a tras repede de mână pe Dănuț în speranța că nu va continua, dar băiețelul era hotărât să spună cu voce tare ceea ce gândea. I-a pus repede mâna pe gură și i-a vorbit în șoaptă: - Te rog, nu-i frumos să vorbești cu voce tare. Și să știi că nu sunt proaste. Știu și ele să joace... - Ba suuuunt, ba suuuunt, ba suuuuuunt..., a început să fredoneze Monica, sărind într-un picior în jurul lui Cezar
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
clipească, cu gurile ușor întredeschise. Nu mi-a venit să cred ce am văzut acolo!". Anca l-a privit contrariată și l-a întrebat: "Dar ce ați văzut acolo, doctore, de v-a marcat așa mult?" El a răspuns în șoaptă, parcă temându-se să nu-l audă cineva: "Nimic! Tot capul era gol. Doar un fir de ață trecea de la un perete la altul. Și am stat vreo trei ceasuri să gândesc ce am de făcut...". Anca l-a privit
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]