1,948 matches
-
întreprindere (sunt orientate pe subiect); datele sunt integrate și redefinite pentru a putea fi exploatate; informațiile sunt conservate mai mulți ani, acesta reprezentând un atu al depozitelor de date (se asigură continuitatea și comparabilitatea); datele nu pot fi modificate sau șterse. Datele organizate în depozite provin din datele preluate din sistemul operațional, din datele de arhivă (în perioada de constituire a depozitului), precum și din surse externe (baze de date publice, date din recensăminte, date de prognoză economică etc.). Utilizarea depozitelor de
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
trece neobservată. În Moartea cotidiană (1946) autorul face un salt spre o mai mare detașare și luciditate în descrierea vieții cotidiene a unei familii de mici intelectuali burghezi, ale căror existențe cenușii sunt surprinse pe fundalul unui peisaj urban la fel de șters și dezolant. „Moartea cotidiană - scria N. Steinhardt - s-a vrut o rapidă căutătură asupra unui mediu sfâșietor de banal și sordid, de natură a incita la deznădejde și a da senzația nereușitei.” Din nou fără ecou în critica vremii, romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
fotografie colorată din albumele noastre. Căsătorită cu un diplomat, ea vorbea fără să-și descleșteze dinții și ofta de plictiseală deja înainte de a te asculta. Dar în fotografie deslușeam imediat efectul „petite pomme”. Îi vedeam nimbul pe chipul unei provinciale șterse, vreo mătușă anonimă, căreia nu i se pomenea numele decât când se vorbea despre femeile rămase fără soț după măcelul din ultimul război. Chiar și Glașa, singura țărancă din familia noastră, arbora, în puținele poze care ne rămăseseră de la ea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ambițios, un întreg bulevard purtând amprenta stilului modern. Da, clădirea era o replică îndepărtată a modei de la începutul secolului. Ai fi zis că toate sinuozitățile, reliefurile și curbele acelei arhitecturi șiroiseră pornind de la izvorul lor european și, atenuate, pe jumătate șterse, ajunseseră până în străfundurile Rusiei. Iar în vântul înghețat al stepei, șiroirea aceea încremenise într-o clădire cu stranii ferestruici ovale, cu lujeri de trandafiri decorativi care înconjurau intrările... Planul guvernatorului luminat eșuase. Revoluția din Octombrie a curmat toate acele tendințe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cuprins subit de o bucurie confuză. Mi s-a părut că am înțeles calmul acelui ostaș bătrân în fața înfrângerii iminente, în fața suferinței și a morții. Nici stoic, nici suflet naiv, mergea cu fruntea sus, prin ținutul acela plat, rece și șters, pe care-l iubea totuși, numindu-l „patrie”. Părea invulnerabil. O fracțiune de secundă, inima mea a bătut parcă în același ritm cu a lui, învingând frica, fatalitatea, singurătatea. În bravada aceea am simțit un fel de coardă nouă a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îmi părea obscur. Am încercat atunci să-i convertesc în ceea ce oamenii consideră valori ale vieții lor: amintirile unor dezrădăcinări intense („De atunci, am văzut lumea întreagă!”, îmi spuneam eu cu o mândrie puerilă), trupurile femeilor iubite... Dar amintirile rămâneau șterse, trupurile, ciudat de inerte. Sau, uneori, răzbăteau prin penumbra memoriei cu insistența rătăcită a ochilor unui manechin. Nu, anii aceia nu erau decât o lungă călătorie căreia reușeam, din când în când, să-i găsesc un țel. Îl inventam în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Templul Borisa, cel mai mare din zonă, cu un frumos Buddha din piatră, În interior. 726 Vezi Marea Enciclopedie a statelor lumii, p.22-23. 569 ca o rețea alburie și subțire de ață de păianjen, Împânzeau imensitatea nemărginitelor deșerte... Albastrul șters al văzduhului topit apăsa greu peste pământ, iar sub arșița covârșitoare a miezului zilei, vântul adormise obosit; frunzele arborilor nu se clătinau și tăcerea netulburată Își Întinsese pretutindeni nețărmurita ei stăpânire... Inima lucrurilor Încetase să mai bată și o sincopă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de arhitectul Laurențiu, pe care îl părăsește, fără motiv explicit, pentru a se căsători cu inginerul Andrei Petringenaru, căsătorie eșuată curând. Un eșec sentimental înfățișa, de asemenea, Calypso, „jurnalul” adolescenței autorului, dar și Desen după natură, „roman cu cheie”, destul de șters, și galerie de portrete ale colegilor de la Școala de Literatură. O înnoire aduce romanul Subconștientul Veneției, acțiunea îmbrățișând aici și relațiile dintre generații, pe fundalul bogat, constituit din evocarea ambianței, a elementelor de artă din vechiul port adriatic. Experiența autorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
vedere că această evoluție variază puțin de la un continent la altul 1. Dacă am putea "călători în timp", am vedea orașe dispărute, înghițite de ape, de nisipuri, orașe acoperite de cenușă sau sufocate de junglă; am vedea orașe martirizate, orașe "șterse" de pe fața pământului, orașe bombardate, în ruină... Cu toate acestea, "sistemul urban" rezistă, cu orașe care se nasc, cresc, prosperă, dar și cu orașe care se îneacă în marasm pe zi ce trece... Orașul este ca ființa vie: trăiește, crește
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în crearea unor chipuri de moși hâtri și glumeți, și în conturarea unora din personajele negative, eforturile sale au eșuat acolo unde reușita lor era mai necesară: în prezentarea chipurilor de comuniști și oameni înaintați. Artimon e o figură palidă, ștearsă, ce nu poate capta. De unde vine acest defect al personajului după părerea noastră? Din timiditatea și ideile preconcepute cu care autorul s-a apropiat de el. Artimon nu e un tip zugrăvit dinlăuntru, din mijlocul pescarilor, de unde Vladimir Colin și-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Stoian, unul dintre eroii centrali, nu trăiește ca un om viu în paginile poemului, este mai mult o schemă creată de autor (...). În romanul Ogoare noi de Aurel Mihale, Sandu Alexe, secretarul organizației de partid din comună, este un personaj șters, estompat. El nu acționează suficient în cuprinsul romanului și de aceea problemele în sat se rezolvă adeseori fără participarea sa. Dar pentru a-l apropia de cititor, pentru a-l face mai uman, autorul descrie viața de familie: nevasta lui
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
opere, mi-au revenit în minte într-o clipă dorințele, aspirațiile artistice și greutățile, piedicile, într-un cuvânt întreaga frământare a noastră, scriitori și artiști, în ultimii ani (...). Raportul tov. Malenkov ne atrage atenția asupra necesității luptei împotriva lucrărilor «mediocre, șterse, iar uneori chiar lucrări făcute de mântuială, care denaturează realitatea» (...). Textul citat din raportul lui G.M. Malenkov ne va întări în lupta pe care o dăm împotriva unor asemenea opere în care viața e zugrăvită în «culori șterse și monotone
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lucrărilor «mediocre, șterse, iar uneori chiar lucrări făcute de mântuială, care denaturează realitatea» (...). Textul citat din raportul lui G.M. Malenkov ne va întări în lupta pe care o dăm împotriva unor asemenea opere în care viața e zugrăvită în «culori șterse și monotone». Viața e mai bogată, mai plină de situații interesante, neprevăzute, originale, decât multe din operele noastre. Trebuie să luptăm cu curaj împotriva acelor critici (mai ales dintre criticii anonimi din redacții) care se sperie de viață și o
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de situații interesante, neprevăzute, originale, decât multe din operele noastre. Trebuie să luptăm cu curaj împotriva acelor critici (mai ales dintre criticii anonimi din redacții) care se sperie de viață și o vor oglindită într-o oglindă de un trandafiriu șters, ca și cum ar fi fost unsă cu sirop. Cred că mulți dintre noi, scriitori și artiști, n-am luptat destul de curajos pentru poziția realistă în arta noastră. De ce? Pentru că, printre altele, dacă știam poate mai bine să înfățișăm «tot ceea ce e
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ca și pentru regimul care i-a adus, lui, muncitorului, eliberarea de exploatare (...). O altă lipsă a piesei este felul în care este prezentat partidul (...). În piesă apariția adjunctului pare «lipită», adăugată abia după ce autorul a terminat piesa. Același rol șters îl au conducerea administrativă a fabricii și sindicatul - acesta nu reușește nici o clipă să fie o curea de transmisiune între partid și mase”. Pe marginea discuțiilor despre „Cetatea de foc”48, la Uniunea Scriitorilor: „(...) De aceea și sunt eroii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
întotdeauna să-i înfățișeze într-o lumină puternică, fie că actorii n-au găsit cele mai bune forme de a-i reda, activiști de frunte ai organizației de partid și ai mișcării sindicale de la Reșița au apărut pe scenă mai șterși decât sunt în realitate, mai șterși decât personajele negative. Dar muncitorii care vin la spectacol îi cunosc din viața de toate zilele pe acești oameni și deci trebuie - credem - să-i recunoască și pe scenă, așa cum sunt de fapt. xxx
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lumină puternică, fie că actorii n-au găsit cele mai bune forme de a-i reda, activiști de frunte ai organizației de partid și ai mișcării sindicale de la Reșița au apărut pe scenă mai șterși decât sunt în realitate, mai șterși decât personajele negative. Dar muncitorii care vin la spectacol îi cunosc din viața de toate zilele pe acești oameni și deci trebuie - credem - să-i recunoască și pe scenă, așa cum sunt de fapt. xxx Dezbateri în jurul piesei „Cetatea de foc
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
realistă îi cere scriitorului oameni vii, complecși, multilaterali, cu caractere puternic individualizate. Să luăm de pildă exemplul personajului Muntean din piesa Cetatea de foc. Se poate recunoaște oare vreun secretar de partid dintr-o mare întreprindere socialistă în acest personaj șters, lipsit de viață? În loc ca Muntean, secretarul de partid, să fie motorul acțiunii, așa cum sunt comuniștii în viață, el nu depășește rolul de figurant. Asemănător stau lucrurile și cu alte figuri de comuniști, ca de exemplu secretarul de partid din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
insuficientei însușiri de către scriitori a învățăturii marxism-leninismului (...)”. Să reținem un termen care va face oarecare carieră, tinzând să devină o categorie estetică sui-generis: „cenușiul”; căci după acest semnal va începe o adevărată campanie de scotocire după aspecte cenușii, fade, monotone, șterse și altele ejusdem farinae, în operele literare. În ultima parte, se dau două liste cu exemple negative ale celor care încă nu sunt „înarmați” cu știința marxism-leninistă: Cicerone Theodorescu, Radu Boureanu, Aurel Baranga, N. Jianu și ale acelora care deviază
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lui Eugen Frunză, care folosesc în mare măsură satira, au marele merit de a fi contribuit la mobilizarea vigilenței oamenilor muncii față de uneltirile dușmanului (...). Focul nimicitor al satirei trebuie îndreptat în primul rând împotriva dușmanului de clasă (...). O imagine falsă, ștearsă, inofensivă a dușmanului este demobilizatoare (...). Pentru spirit de partid, împotriva influențelor ideologiei burgheze: S-a vădit o dată mai mult că imensa majoritate a scriitorilor noștri formați mai demult, ca Mihail Sadoveanu, A. Toma, Cezar Petrescu, Geo Bogza, Mihai Beniuc, Demostene
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la o problemă de atitudine în fața vieții (...) înseamnă de a face de asemenea o greșală gravă (...). O însemnătate capitală pentru reliefarea figurii eroilor o are conflictul în care aceștia sunt antrenați. Ideea operelor lipsite de conflict generează în serie literatura ștearsă, cenușie (...). Zdrobind asemenea concepții, indicațiile tovarășului Malencov ne explică de ce personalități puternice, viguros conturate, se definesc mai ales într-un conflict dramatic, oglindesc în adâncime contradicțiile vieții (...). Numeroase figuri expresive din noua noastră literatură se definesc în modul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
celor tipice, adică aspectelor vii, dramatice, veridice, eficient-formative din sfera artisticului. Așa cum, prin 1950 toate neajunsurile poeziei au primit un nume: proletcultism, în acest an „cenușiul” înglobează toate slăbiciunile de care s-a făcut vorbire până acum: erou șovăielnic, palid, șters, fad; schematism, naturalism, formalism, manierism, scris de mântuială, monoton, neconvingător ș.a. O primă panoramă a aspectelor cenușii, recte netipice, face Scânteia în redacționalul 26 citat în primul capitol al acestei părți, reprodus și în Viața românească 27. În același număr
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
se poate declara convins de asta (...). Deoarece în caracterul lui Mladin nu sunt reliefate trăsături ale omului înaintat, eroul nu reușește să se afirme ca o personalitate puternică, bine conturată, care să trezească admirație și simpatie, ci rămâne o figură ștearsă (...). În general, trebuie spus că adesea la rădăcina acestor păreri stă neîncrederea în bogăția morală a omului nou, neîncrederea în frumusețea realității, în forțele creatoare ale poporului (...). Lipsește, în general, din roman o intrigă clară, solidă, după a cărei dezlegare
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Palide și neconvingătoare sunt și unele figuri de dușmani de clasă. Alături de personaje ca Kesze (Brazdă peste haturi), Ghioceoaia ( Desfășurarea), care, fiecare în felul său, exprimă cu putere esența forței sociale respective, mai întâlnim în literatura noastră și persoane negative șterse, tipice. Mai întâlnim încă chipuri de sabotori relativ nepericuloși, care acționează cu metode simpliste și mereu aceleași (La cea mai înaltă tensiune de Nagy Istvan), chiaburii care nu fac altceva decât răspândesc zvonuri, dau foc la o arie, sau ucid
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
monseniorii, Act de acuzare, Lecția de istorie și altele. Ele au un efect nefast pentru că bagatelizează, prezintă ca lipsite de poezie tocmai acele aspecte nenumărate ale vieții care sunt adevărate izvoare ale poeziei noastre. Prezentate însă în acest fel, plat, șters, lipsite de cea mai elementară preocupare poetică, aspectele în aparență mărunte ale vieții noastre, nu pot transmite cititorului marea poezie. Tovarășul Malencov în raportul său de la cel de al XIX-lea Congres al P.C.U.S. spunea: în literatură și artă apar
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]