3,072 matches
-
împrumutați de la sala de sport de pe Main Street, iar stilul lui de luptă era de a se arunca tot timpul în atac. Se ghemuia când înainta, eschivând de fiecare dată din trunchi, iar directele lui erau surprinzător de puternice. Nu țintea la cap și nici nu se ferea, așa cum m-aș fi așteptat, iar când trimitea croșee la stomac, îi simțeam loviturile de la douăzeci de metri. Nu era totuși tipul pe care să-ți mizezi liniștit banii, iar acum erau bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Am auzit: — Bucky, ferește! Am căzut și am prins o imagine întoarsă cu fundu-n sus: Lee și ultimul negrotei îndreptând arma unul către celălalt de la câțiva pași. Cele trei împușcături ale lui Lee îl opriră chiar când era pe cale să țintească cu un pistol de buzunar. Se prăbuși, mort, cu creierii împrăștiați. M-am ridicat, m-am uitat la cele patru cadavre și la trotuarul plin de sânge, m-am împleticit până la bordură și am vomitat în șanț până m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă scuipe și să mă lovescă cu pumnii în piept. I-am prins pumnii mici, i-am dus mâinile la spate și i le-am prins în cătușe. Apoi Lorna a încercat să-mi tragă șuturi: niște lovituri scurte, bine țintite spre gambele mele. Mi-a tras una în fluierul piciorului, dar și-a pierdut echilibrul din cauza cătușelor și căzut cu fundul pe trotuar. Am ajutat-o să se ridice, iar drept mulțumire m-am ales cu un scuipat pe cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de dolares. Militarul bolborosi: Auzi, asta-i cumva o glumă? Mi-am scos pistolul de 38 și l-am armat. Madeleine se transfigură în „mexicanca bogată“ a lui Milt Dolphine. O dădu pe spaniolă și începu să profereze obscenități. Am țintit prin crăpătura geamului. Înăuntru se aprinse lumina. Futangiul se chinuia să intre în uniformă și o acoperea pe ucigașă. Înaintea ochilor mi-a reapărut Lee într-o groapă de nisip, cu viermii colcăindu-i în orbite. Pe jumătate îmbrăcat, militarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Șuierând printre dinți, Logan se rostogoli pe o parte și izbi din nou cu piciorul, nimerindu-l pe bătrân În lateralul capului, deschizând o rană de vreo 10 cm. Doug se strâmbă, acoperindu-și cu mâinile scalpul sângerând, În timp ce Logan ținti o altă lovitură spre capul omului. Două dintre degetele sale trozniră sub gheta lui Logan. — Nenorocitul naibii! Poate că era bătrân și ros de cancer, dar Doug MacDuff Își câștigase reputația de om tare În cele mai dure Închisori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Franciscovich se îndreptă cu repeziciune spre ușa de după colț, cea despre care le vorbise paznicul, folosindu-și în același timp stația pentru a chema întăriri. Brusc, zări o siluetă nemișcată în capătul coridorului și se opri. Dintr-o singură mișcare, ținti cu arma și lumină cu lanterna locul unde zărise arătarea. - Sfântă Fecioară! îngăimă bătrânul îngrijitor, scăpând mătura din mână. Franciscovich mulțumi lui Dumnezeu în gând că își menținuse calmul și nu apăsase pe trăgaci. - Ai văzut pe cineva ieșind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cineva s-ar fi putut ascunde: în spatele tomberonului. - Om înarmat, țipă ea. Toată lumea ce încă se afla acolo îl putu vedea pe cel de-al patrulea individ din mașină alergând spre stradă înarmat cu o pușcă de mare calibru. Sachs ținti înspre pieptul lui și strigă: - Aruncă arma! Acesta se opri pentru un moment, după care începu să își agite arma spre polițiști. Sachs continuă, cu o voce neașteptat de blândă: - Bang, bang... Te-am împușcat! Omul cu arma se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Bell. Nu văd nimic. Unde este? - Nu pot... Fu întreruptă de o serie rapidă de focuri de armă, provenite din locul ocupat cu câteva zeci de secunde în urmă de Magician. Privitorii alergau în toate părțile urlând panicați, în timp ce Sachs țintea locul din care se auziseră focurile de armă. Bell făcea același lucru. Când își recăpătară vederea, criminalul dispăruse - bineînțeles; de fapt, unde țintea ea cu pistolul, se putea vedea doar un nor de fum ridicându-se dintr-o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
câteva zeci de secunde în urmă de Magician. Privitorii alergau în toate părțile urlând panicați, în timp ce Sachs țintea locul din care se auziseră focurile de armă. Bell făcea același lucru. Când își recăpătară vederea, criminalul dispăruse - bineînțeles; de fapt, unde țintea ea cu pistolul, se putea vedea doar un nor de fum ridicându-se dintr-o grămadă de petarde explodate. Apoi, la dreapta, îl văzu pe Magician la o distanță considerabilă. Încercase să traverseze strada, dar fusese nevoit să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
caz ca acesta, în care agentul Larry Burke avea mai multe aptitudini decât alergatul viteză. De pildă, placatul adversarului. De unde se afla, adică la mai puțin de un metru de motociclist, se aruncă în aer spre motociclist, amintindu-și să țintească sus și să folosească corpul celuilalt pentru aterizare. - Iisuse, icni motociclistul în timp ce se rostogoliră pe pavaj și acroșară în plin un container de gunoi. - La naiba, murmură Burke, simțind cum pielea de la cot îi este jupuită. Nenorocitul dracului! - Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la criminal, încercând să se concentreze asupra feței sale. Ai o armă pe care o poți folosi și ai și voie să faci asta. Auzi cuvintele detectivului Mary Shanley în minte. Trase aer în piept și își ținu arma pregătită, țintind puțin mai sus și puțin mai la stânga pentru a compensa gravitația și vântul slab și plăcut de aprilie. Când tragi, nimic nu există în afara de tine și de ținta aleasă, conectați printr-un fir invizibil și ușor, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vie, era asemănătoare cu cea a autobuzului care îi salvase viața Magicianului. Capitolul XX Văzând cum Mazda se îndreaptă în plină viteză spre ea, Sachs alergă spre trotuar cu gândul să încerce să tragă din lateral. Trase piedica Glockului și ținti forma întunecată ce se profila în mașină, urmărindu-l cu o mișcare a mâinii pe o distanță de câțiva metri. Zări însă în spatele lui zeci de vitrine de magazine și de ferestre de apartamente, plus mulțimea de oameni de pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de ea cu spatele, după ce lovise năprasnic și un container de gunoi. Mayda execută o întoarcere la dreaptă și porni în trombă spre nord. Sachs se ridică iute în picioare, dar nu se mai obosi să ridice arma pentru a ținti; din nou, era prea periculos să deschidă focul. Privi către Camaro. Portiera era făcută praf, la fel și spatele, dar cauciucurile și motorul nu păreau afectate. Da, ar putea să-l ajungă din urmă. Sări în mașină și porni motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ascundă în umbră doar cu o bucată neagră de material deasupra lui. Mai privi o dată prin cameră, de data asta mai încet, insistând cu lanterna în toate colțurile. Simți o atingere ușoară pe gât. Gemu și se întoarse în grabă, țintind cu arma în centrul unei pânze de păianjen care îi atinsese gâtul. Înapoi pe coridor. Mai multe uși, mai multe fundături. Auzi pași. Un bărbat trecu prin fața ei; era chel, purta o uniformă de gardian și avea atârnată la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
crede că e un pistol și îi vor deschide ușa. Probabil că Weir era aproape - eventual chiar dincolo de ușile de siguranță. Haide, draga mea. Puțin mai aproape. E posibil să aibă vestă anti-glonț, își aminti el; e mai bine să țintească fețișoara-i drăgălașă. - Și avocatul tău? întrebă ea, aplecându-se asupra lui Roth. A fost și el înjunghiat? - Da! A fost un deținut negru. A spus că sunt rasist și că vrea să îmi dea o lecție, răspunse el, stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
când se află în dificultate, aceea cu care se preface că mă înțelege, în timp ce mă abandonează mie însumi. Se ridică, se îndreaptă spre bucătărie, a ajuns aproape de ușă. Cu spatele ei drept și părul minunat care tresaltă la fiecare pas. Țintesc centrul corpului ei și lansez cuțitul... Vrei să știi dacă mă culc cu alta? Se întoarce: — Ai spus ceva? Ceaikovski acoperă vorbele. Nu m-a auzit. Sau poate că da, de asta se clatină puțin. În seara aceea facem dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
celelalte lucruri bune pe care ni le doream atât: jazzul, zgârie-norii, cabrioletele și highway-urile, congelatoarele și milkshake-ul - o împletire de cuvinte noi care ne lăsa, prin magia ei, să privim spre Vest, prinși în fulgerul proiectilului unei societăți de consum țintind foarte sus. Întorceam tot mai mult spatele Estului, care dispărea treptat în dosul unei cortine, intra într-un con de umbră unde se stingeau culorile și abia de mai distingeai contururile. Iar tinerețea mamei a ajuns pe neobservate în spatele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
accesorii de întreținere și instrucțiuni de folosire; tata deschisese, cu o uimire de copil pe față, toate acele minuni, murmură ceva în legătură cu utilitatea profesională și consideră prețul mai mult decât accesibil, ceea ce o făcu pe mama să privească pe fereastră, țintind un punct îndepărtat, fără să scoată o vorbă. HASSELBLATT - era numele unui continent unde tata ar fi vrut să emigreze cu toate angaralele, având în mână prospectul, și pe masa ovală din Cöln zăceau cele două aparate de fotografiat, cilindrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și cuget la covârșitoarea importanță a existenței. Numai când zilele se arată cenușii, stau acasă, să-mi măsor singurătatea. Pornesc, apoi, fără destinație hotărâtă și discut, pe drum, cu ghetele stropite de noroi. Mă opresc la vreo răspântie, cu ochii țintiți pe caimacul noroios, împroșcat de un vehicul pe manșeta pantalonului. Azvârl printre dinți apa adunată sub limbă în chipul hâd al unei dezolări catastrofale: în craniul bine conturat de rumegușul cenușiu al gândurilor mele. E o hârcă pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se părea oferta lui. „Eu, conțopist? E ridicol! După trei săptămâni m-am topit, probabil luând cu mine toate timbrele din proprietatea întreprinderii. Vrei să faci din mine un infractor?“ Iar după aceea fiul nerecunoscător a spus la ce anume țintea voința lui personală. Dar ce anume voiam eu, exact? Se poate oare ca abia ucenicia în munca de birou, cu care mă amenința, plin de afecțiune, tata, să le fi conferit dorințelor mele o direcție precisă? Cu un teanc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de zeflemea. Mi-era rușine și, de aceea, abia ce limbile ascuțite ieșeau din raza mea vizuală, începeam să-i car șuturi caprei Genoveva. Cine crede că se află la stâlpul infamiei, acela se gândește la răzbunare, care de regulă țintește totuși în gol sau - în cazul meu - face flori de hârtie: ocări înghițite, înjurături care de fapt ar fi vrut să fie chemări ispititoare. Astfel, expunerea căreia îi eram supus la orele prânzului a avut urmări pe măsură: dacă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
câteva fraze înălțătoare. Ea îi explica necredinciosului, folosindu-se de paharul de vin încă gol, care era lovit de o rază de soare ce cădea dintr-o parte, într-o manieră foarte ușor de înțeles, miracolul imaculatei concepțiuni. Arătătorul ei țintea demonstrativ spre raza de lumină ce străbătea sticla și spre paharul care rămânea neatins. Astfel, razei de soare a asfințitului îi era atribuită calitatea de arhanghel, și asta în timp ce cu clare inflexiuni din Westfalia exprima atâta credință. În timp ce, aflată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de popor se adunase acolo. Se purtau costume populare și pălării vânătorești. Tarabele te invitau să arunci la țintă în turnuri de cutii de tablă sau să tragi cu pușca, dar și să câștigi flori artificiale sau alte premii. Să țintesc oameni învățasem de timpuriu, dar cu toate astea nu ajunsesem niciodată să trag. Iată că acum se ofereau ținte inofensive, în plus puști cu aer comprimat, încărcate cu muniție de calibru minim. La început am ezitat să apuc patul, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pereche de frați ce animase „vârsta ingrată“. Nici cu o trimitere la locul de naștere al lui Jean Paul, orășelul Wunsidele, aflat în apropiere, nu am izbutit să ironizez urmările fatalei mele împușcături. Niciodată nu am mai avut voie să țintesc trandafiri pentru Anna. În anul dinainte, însă, Bayreuth nu fusese decât o promisiune vagă. Curând după revolta muncitorilor din partea estică a orașului și puțin înainte ca primarul Berlinului, Ernst Reuter, să moară, a început vacanța dintre semestre. Anna a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ne aflăm la cafeneaua Procope. Sub basca studențească, unul vântură o notă ascunsă În ultimul fascicul al publicației; altul, numai fumuri și mustață, repetă fără Întrerupere că nu va avea somn până nu va ști cine-i autorul; al treilea țintește cu pipa de spumă de mare spre un personaj care, cu surâsul timid și țeasta cheală, tace Într-un colțișor, cufundat În barba-i blondă. Să developăm acest incognito: omul spre care converg priviri, degete și chipuri stupefiate e flamandul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]