6,958 matches
-
gânduri le-așez cu migală-n retorte de suflet și le dau ne’ncetat strălucire... presar printre rânduri iubire născută-n tăceri ancestrale și-ascut în tăișul durerilor mele săbii de foc cu care tai pânze de neguri ce se-aștern uneori peste noi rătăciri abisale... cuprind cu speranțe văzduhul pe care stă scris cu seve-nroșite „destin” pierdute sunt clipele-n taine... menirii de-a fi lângă tine mă închin și genunchii-mi sunt grei mă aplec peste timp și privesc
DESTIN de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367243_a_368572]
-
ireparabilă a timpului. Este interesantă evocarea timpului pământesc, finit, în care autoarea înregistrează pasiv anumite stări de conștiință predominate de afect. Poemul se detașează tocmai prin talentul cu care poeta reușește să comunice emoția. “Frunzele plouă/ în cadența timpului/ se aștern/ pe mantia pământului/ și mor/ uitând de zbor.../ Sufletu-mi plouă/ în tic-tac-ul vremii/ se aștearnă/ fără teamă/ cu-n zâmbet de mirare/ pe palmele Tale...” „Numai Tu ești” Vorbind despre cheia succesului spiritual, Adina Sas-Simoniak declară: „Îmi amintesc acum
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
de conștiință predominate de afect. Poemul se detașează tocmai prin talentul cu care poeta reușește să comunice emoția. “Frunzele plouă/ în cadența timpului/ se aștern/ pe mantia pământului/ și mor/ uitând de zbor.../ Sufletu-mi plouă/ în tic-tac-ul vremii/ se aștearnă/ fără teamă/ cu-n zâmbet de mirare/ pe palmele Tale...” „Numai Tu ești” Vorbind despre cheia succesului spiritual, Adina Sas-Simoniak declară: „Îmi amintesc acum o rugaciune a lui Oswald J. Smith și care sună astfel: “Doamne, iată mâinile mele. Ți
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
contempla locul unde a văzut lumina zilei, de a pătrunde în intimele structuri ale lucrurilor și ale naturii. „Miroase-n mine-a satul meu/ Cu fân uscat și eleșteu,/ Cu șezători în seri de iarnă,/ Când fulgi mirajul vor s-aștearnă./ Cu ulițe ce duc în cer/ Și când e soare sau e ger,/ Și când în ușă crivaț bate./ De satul meu sunt azi departe!/ Îl simt în schimb pulsând în mine/ Cu fiecare spic sau pâine,/ Cu struguri cuprinzându
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
care solemnitatea versurilor are rolul de a defini o secvență lirică în care poeta își realizează autoportretul: « ca niște aripi/ de înger/ secundele își lasă/ zborul/ pe umbra mea/ creată de/ peniță/în scris.” Fie ca penița Adinei Sas-Simoniak să aștearnă pe hârtie și de acum înainte, „cuvinte calde, dulci, miezoase” (“Cu Tine”). Fie ca arta ei poetica să exprime întotdeauna același gând: “Te laud intrând în dulci veșnicii!” (“Din ce îmi dai”). Octavian Curpaș Surprise, Arizona Referință Bibliografică: Perpendiculara pe
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
ce era sublim, se zvârcolește-n agonie, o, Doamne sfinte, ce destin! Cu șerpi de foc se-ncinge cerul și clocotește-n spume marea, în tunet hohotește zarea, doar muntele-i nebiruit. Lacrimi calde cerul cerne și în liniște le așterne-n noapte, pe fereastră-n lungi șuvoaie se preling lacrimi de ploaie. În culori de smalț pestrițe se trezesc poienele, mândrul Soare le surâde, mijind ușor genele. Referință Bibliografică: LANUL DE GRÂU / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LANUL DE GRÂU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367249_a_368578]
-
fără a lăsa însă loc, teatralității sau ludicului. Autoarea ne transmite o stare afectivă pură, în care lacrima devine cel dintâi simbol al tristeții, fără a cădea în dramatism. „Din umbra-ntunecată-a lumii,/ Din acest colț uitat de zile,/ Aștern pe florile Iubirii/ Doar rugăciuni și lacrimi grele.” (Cunună Iubirii) Nemulțumită de propria stare spirituală, poeta dorește să se apropie tot mai mult de Dumnezeu. Înțelegând lupta care se dă între bine și rău, între Duh și fire, aceasta vrea
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
Donosă Publicat în: Ediția nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Astăzi, simțind că iubirea mea se învârtește între sori și stele, m-am dus pe malul Dunării să-mi potolesc sufletul de căldura nepotrivită, care s-a așternut deja spre acest sfârșit de luna mai . Și pe malul Dunării, este același soare însă inima curentului dintre cele două maluri, parcă-ți dă o anume detașare simțindu-te mai bine în propia piele. Am desenat de pe mal, pașii iubitului
MESTEACĂNUL, ESTE SIMBOLUL MEU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367273_a_368602]
-
realități. Și, nu suntem îndreptățiți să visăm visuri mărețe când avem un Dumnezeu atât de mare? » Dincolo de elementele zguduitoare care predomina, cartea are un deznodământ apoteotic. Biruința binelui asupra râului aduce cu sine regasirea sensului inițial, primordial al vieții. Se așterne pacea și asistăm în sfârșit, la triumf, ca la un element ce ține de prezent și de viitor. Cu toate că în carte are întietate tragismul, răsturnarea de situație căreia îi suntem martori la final, definește și contrabalansează întâmplările zguduitoare ce marchează
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
un mod deosebit. M-a umplut de pace, m-a umplut de siguranță. De astă dată nu mă mai certam cu Dumnezeu, ci, dimpotrivă, I-am cerut iertare pentru nesăbuința mea, pentru starea mea. În acel moment, și-mprejurul meu se așternuse pacea. Reporter: Care este mentalitatea unui om singur, care și-a produs singur singurătatea? Gili Indrie, pastor: Având în vedere că tot și-au sacrificat relațiile, unii gândesc așa: „Dacă tot le-am sacrificat, măcar să trăiesc bine!”. Și-atunci, parte
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > TRECUTUL CA...PREZENT! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului TRECUTUL CA...PREZENT! Când călătorești prin gânduri, Te întorci la început, Amintiri așterni în rânduri, Să nu uiți ce ai făcut. Azi când încă ești în viață, Ar vrea unii ca să mori, Tu le mai arunci în față, Cu buchetele de flori. Pe mulți nu îi bagi în seamă, Pe acei ce îți
TRECUTUL CA...PREZENT! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367286_a_368615]
-
mână te caută, o mână ți-e strânsă, o mână ți-e sărutată cu patimă de un neștiut îndrăgostit ce te invită acum în dansul iubirii nemuritoare! Din timpuri, din sentimente făcute odată cenușă apoi flacără-rug, pe umbra ta se așterne căldura vremurilor netrăite. Un arc de cerc, un curcubeu pornește din tine, un curcubeu vine spre tine, întâlnindu-vă. Un feedback, o dublă ascendență te învie-ntr-o carte aducându-te feminitate, aducându-te femeie, o, Anne, și-n ce
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
bucuriei de a fi Iubire tăcută iubire simplă iubire curată iubire mereu răbdătoare în toată această nebunie fără seamăn a acestui acum Ca o sabie tăcută visul devine realitate armăsarul celui viteaz și drept înserează sub cupola zilei Noaptea își așterne aripile peste cuvântul dintâi pentru o nouă zi în ruga mireanului bucuros să creadă adevărul cerului Anne Marie Bejliu, 23 aprilie 2017 Referință Bibliografică: Ca o sabie tăcută visul devine realitate / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CA O SABIE TĂCUTĂ VISUL DEVINE REALITATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368591_a_369920]
-
Florea Burtan care a deschis paginile pentru creatorii din Teleorman, dar și pentru numeroși colaboratori din București, din alte zone ale țării și de peste hotare și în același timp urmărește reflectarea diverselor proiecte editoriale. M-am aplecat cu drag să aștern câteva rânduri despre ei. Ei merită reverența noastră pentru nobila muncă de a așterne frumoase pagini, sălaj bucuriei sufletului, pagini prin care se confirmă profundă și valoroasă spiritualitate a poporului român. Elena BUICĂ Pickering, Toronto, Canada octombrie 2013 Referință Bibliografică
O VARĂ CULTURALĂ PE MELEAGURILE DELIORMANULUI STRĂBUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368577_a_369906]
-
colaboratori din București, din alte zone ale țării și de peste hotare și în același timp urmărește reflectarea diverselor proiecte editoriale. M-am aplecat cu drag să aștern câteva rânduri despre ei. Ei merită reverența noastră pentru nobila muncă de a așterne frumoase pagini, sălaj bucuriei sufletului, pagini prin care se confirmă profundă și valoroasă spiritualitate a poporului român. Elena BUICĂ Pickering, Toronto, Canada octombrie 2013 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - O VARĂ CULTURALĂ PE MELEAGURILE DELIORMANULUI STRĂBUN / Elena Buică : Confluențe Literare, ISSN
O VARĂ CULTURALĂ PE MELEAGURILE DELIORMANULUI STRĂBUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368577_a_369906]
-
Acasa > Poezie > Amprente > RENAȘTERE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Nu vreau, versule, să mă închizi-n poeme! Simt viața reală chiar de am gânduri boeme, Te voi așterne viu și nu închipuire, Trăiesc poezie și nu dezamăgire. Cu aripi de vis sufletu-mi ridici din lanțuri Ce viața le-a infășurat-n false jocuri Și de ispita mă-mbie ca-n slovă să mint, Tu să invoci al iubirii
RENAŞTERE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368604_a_369933]
-
și Tintoretto, remarcabil reprezentant al școlii venețiene de pictură din secolul XVI. Comparăm galbenul lui Tițian, roșul lui Rubens, tentele pământii, dar luminate de undeva din spate, ale lui Rembrandt. Cineva spunea că acesta din urmă picta în lumină, adică așternea culorile sale pământii pe fondul luminii. Dar câți alții nu se alătură acestor pictori geniali! Închid ochii și-mi apare în imagine tabloul Santa Maria della Salute cu domul său dublu... Cupola albă cu volutele-i întortocheate, scara-i pentagonală
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
ți-a arătat ea, prin ceea ce face? - Ei, nu, eu n-aș putea să fac asta... nu, niciodată! - vocea Danei, părea că se apără, însoțită de un zâmbet stingherit, pupilele i se dilataseră a uluire și pe chip i se așternuse o paloare ușoară. Și dintr-odată, ca niște mici piese de puzzle, scurtele povestiri despre viața și relația sa cu mama - pe care din când în când i le mai relatase Dana - se rearanjară în mintea Arinei într-o imagine
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
dusă-n lume, Am auzit un cântec venit din depărtări. Era un cântec singur,era un cântec trist- Era că o chemare de dor rătăcitor, Era ca o uitare de gand mângâietor. Lovindu-se de ramuri, tăcute, resemnate, Frunzele-ngălbenite se așterneau pe drumuri. Doar vântul, câteodată, se abătea-n poiene Și cuiburile goale se aninau străine. Era cândva-ntr-o seară de toamnă pe sfârșite Și-am auzit un cântec venit din depărtări; Era un cântec singur, un cântec de iubire
CÂNTECUL IUBIRII de NINA DRAGU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368737_a_370066]
-
plâng sau cântecu-și cântă, Căzând spre apusuri de toamnă, pe rând. Le chem câteodată, dar par că nu vor De strigătul meu, de glasu-mi s-asculte, Și-o temere am: de gânduri, prea multe, Speranțele-ngheață-ntr-o clipă și mor. Tăcere se-așterne spre seară, târziu, Și iarna-i pe cale să vină. E-un semn Că trebuie-n grabă să-mi iau un îndemn Puternică,-n gerul ce vine, să fiu... Va fi primăvară, din nou, iar eu știu S-aprind iar speranțe
SPERANȚE ȘI GÂNDURI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368754_a_370083]
-
pe micul ecran, ce au mâncat în acea seară, unii chiar dormeau , deși totul s-a întâmplat în jurul orei nouă seara, eu n-am vrut să-mi mai amintesc ziua de 4 martie ’77, când am scăpat toți, mulțumim Domnului ! Așternusem pe hârtie mai demult câteva gânduri, privind în paralel locul unde mă aflam eu, Cugir, și Pitești, unde se aflau părinții și fratele meu și unde dezastrul s-a simțit mai tare. Toate reacțiile noastre ulterioare , uneori mai ciudate, toate
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
tot mai joase vibrațional. Generația optzecistă a adus viziuni apocaliptice în creațiile sale poetice, macabrul și calvarul erau parcă o prelungire a umbrelor unei societăți ce mergea din rău în mai rău. Urma Cernobâlul, din `86, părea că tot răul așternut pe hârtie, inspirat din realitatea imediată a unei Europe obosite și posomorâte, se întoarce augmentat, într-o spirală terifiantă în sinele noastre, ucigând încet, încet speranța. Starea de spirit de tristețe profundă, însingurarea, lipsa aspirațiilor înalte, închiderea orizontului se instalaseră
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
vin în minte lăcrimând și ne cer fereastră nouă în paharele cu rouă, în petalele cu flori și în vechile ninsori. să privim iar înapoi și să le-serbăm în doi, nu mai plânge, dorul timpului ne-ajunge și se-așterne straniu nimb peste vreme, peste timp, amintirile dintâi le punem la căpătâi și din ele facem vise cu orizonturi închise, rupem timpul fără glas și-adunăm ce-a mai rămas și dacă ne răscolește, rămân toate o poveste, focul nostru
VISE CE S-AU RISIPIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363648_a_364977]
-
aer de bucureștean. I-am răspuns. Cuvintele mele i-au sporit curiozitatea, astfel că s-a interesat și cu ce mă ocupam. L-am edificat și în privința asta. A dat din cap, a afișat un zâmbet discret și mi-a așternut, cu un scris minuscul, următoarea dedicație pe coperta interioară a cărții: Profesorului bănățean de literatura romînă (sic!) (,) Florița-Seracin Dan (,) cu urări să predea din ce în ce mai bine elevilor literatura română pe care o iubește Marin Preda. Buc. Iulie (’)68. Câte greșeli a
ROMAN ŞI BOLOGA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363626_a_364955]
-
DAU DOAMNĂ Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016 Toate Articolele Autorului Și eu vă dau doamnă, chiar din această primăvară, tot ce am mai scump pe lume, a mea viață plină de iubire. Vă aștern în cale flori anume,ce se potrivește de minune, cu al dumneavoastră frumos, strălucitor și adorat nume. Aceste flori mirositoare cu miresme și savoare, vi le aștern în calea dumneavoastră, iar pe alături, flori în glastră. V-aș da răspuns
ȘI EU VĂ DAU DOAMNĂ de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363722_a_365051]