3,167 matches
-
abanos (2); cer (2); cîine (2); durere (2); eleganță (2); frig (2); funebru (2); gol (2); mat (2); moartea (2); mormînt (2); necunoscut (2); negru (2); non-culoare (2); om (2); sacou (2); sobru (2); supărare (2); vid (2); ca abanosul; abis; adamic; african; amărăciune; american; aminoacizi; aparență; ars; Audi; back in black; ban; Bau-Bau; băștinaș; beat; bluză; bronz; calm; calul; casă; castaniu; ceai; ca cenușa; cenușă; cimitir; cinism; cioară; ciocolată; color; confortabil; copil; corb; costum; cravată; cruce; culcare; culoare închisă; culoare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lin (3); mic (3); natură (3); Prut (3); puritate (3); Răut (3); scăldat (3); susur (3); trecător (3); vale (3); valuri (3); baie (2); cascadă (2); cristalin (2); înec (2); pădure (2); piatră (2); pod (2); relaxare (2); vară (2); abis; abrupt; agitație; albie; amar; amețeală; amintiri; apă dulce; apă mică; apă rece; ape; baltă; barză; Bega; Bîc; cabană; Casimcea; castel; clar; claritate; codru; corabie; curătură; curățenie; curgătoare; a curge; curge apa; curgînd; drum; drumeție; Dunăre; Dunărea; durere; dușman; Egipt; emoție
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
4); cobor (4); coborîș (4); iarbă (4); în jos (4); peisaj (4); șes (4); ușurință (4); albă (3); avînt (3); coborî (3); depresiune (3); eșec (3); fugă (3); gaură (3); izvor (3); luncă (3); mică (3); pămînt (3); repede (3); abis (2); adîncime (2); a coborî (2); declin (2); distracție (2); frică (2); frumusețe (2); gol (2); greu (2); hău (2); început (2); înflorită (2); îngustă (2); liniștită (2); moară (2); natură (2); obstacol (2); pădure (2); plimbare (2); punte (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
l-am părăsit. Nu mai avem nici un liman interior în condițiile pierderii accelerate a credinței și a speranței. Or, știm că reatitatea în care trăim e generată interior, iar ea nu poate fi mai frumoasă decît ne este lăuntrul. Un abis. Am auzit un preot la radio spunînd că învierea vine "dintr-o suprarealitate, din altă lume". Nu cred. Țuțea spunea că "realitatea este Dumnezeu". Iar Dumnezeu este pretudindeni, deci și învierea este în noi, în destinul nostru și e posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
că o făcea și întru nostalgia hainei de har pe care o pierduse. Se poate afirma, în consecință, că antropologia răsăriteană nu este una a căutării esenței umane, cât a hermeneuticii înfățișărilor,; a hainelor omului. Omul este privit ca un abis insondabil, în măsura în care este chipul lui Dumnepeu, singura cale de a te apropia de sondarea acestei adâncimi fiind înțelegerea semnelor pe care suprafața abisului o pune în raza privirii. Însă un alt aspect al acestei interpretări a naturii secunde pe care
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
una a căutării esenței umane, cât a hermeneuticii înfățișărilor,; a hainelor omului. Omul este privit ca un abis insondabil, în măsura în care este chipul lui Dumnepeu, singura cale de a te apropia de sondarea acestei adâncimi fiind înțelegerea semnelor pe care suprafața abisului o pune în raza privirii. Însă un alt aspect al acestei interpretări a naturii secunde pe care omul a dobândit-o în istoria sa terestră se dovedește a fi de o semnificație aparte. Exegeza bizantină, de la Ioan Hrisostom încoace, a
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
și te împărtășești din această vedere pentru că vouq-ul tău este de aceeași natură cu Realitatea contemplată, Zeul, pentru bizantin actul contemplației este cu neputință să poată fi un rezultat al lucrării facultăților umane, căci între om și Dumnezeu se deschide abisul diferenței între creat și necreat. Putința contemplației este, pentru creștin, un dar pe care Dumnezeu îl face omului, este o stare de har. Din acest motiv, apare o distincție între simțurile naturale ale omului și „simțurile duhovnicești”, cele ce au
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
valoros autor al literaturii pentru copii, ci și ca autor al scurtei, dar influentei proze The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde (1886)34. Motivul Doppelgänger-ului, care făcuse deja carieră în romantismul german, este reinventat acum din perspectiva abisului psihologic, deschis de universul schizofreniei acute. Victorienii par, în poezie și în proză deopotrivă, obsedați de tema dublului și de trezirea bestialului sau a ilicitului din ființa evoluată. Astfel, Christina Rosetti compune, în 1859, Goblin Market, insolit manifest al feminismului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
definirea modului de construcție vine nu de la vreun concept sau scop al artistului ci, pe cât de misterios pe atât de imediat, de la natură 136. Vine că acel impuls fără nume despre care vorbește Vitier. Pornit din neantul personal intransmisibil, din abisul uman, ca o "voce" fără sex, fără vârstă sau pământ străbun, care de fapt nu este a poetului ci, înlăuntrul sau, vocea unui el care este mult mai mult decât un eu, care "se aude din acea specie de reziduu
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
care sunt reamintite, retrăite, pozitive și care duc la întărirea eului. Oricum experiențele bune și plăcute sunt adesea „amestecate” și asociate cu experiențe traumatice negative. Există întotdeauna posibilitatea ca atunci când un pacient își amintește experiențe bune, să fie scoase „din abis” în mod dialectic și experiențe negative. De fapt, aceasta poate fi o bună metodă „paradoxală” prin care pacientul este ajutat să aducă mai aproape de suprafață materialul traumatic (de conștientă pentru prelucrarea „psihodimanică” în terapie. Clinicianul nu trebuie să fie surprins
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
acuma trei... Ceilalți critici, în afară de unul singur, de abia de au răsfoit-o; analiza dumitale o depășește de departe pe a lor, e singura care coboară până în străfundul acestei Căderi, pentru a-i semnala contradicțiile, instrumentele, nu îndrăznesc să spun abisurile... Ce înseamnă luciditate ereditară! Mă bucur că s-a exersat în mod atât de strălucit asupra divagațiilor mele"300. Această scrisoare îi confirmă validitatea metodelor de lucru și o încurajează. Începuturile sunt întotdeauna dificile și nu se consideră în stare
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
a scrie? Nu va fi impertinență și abatere de la modestia cea mai elementară? Iată însă că până la rezolvarea teoretică a problemei, am scris și publicat câteva texte despre Eminescu: în Viața românească, în Caiete Critice, în Cuvânt înainte la Eminescu abisul ontologic de Svetlana Paleologu Matta. Am învățat și predat euforic multe poezii eminesciene la Jilava, Gherla și Dej. Îl iubesc pe Eminescu. Ziua de 15 ianuarie e pentru mine o zi sfântă, nu uit, când sunt la București, să depun
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
forța lucrurilor, inerente oricărei înjghebări individuale. Identice sunt sufletul, simțul orientării, discernământul, ritmul vital, tonalitatea fundamentală. (...) Eminescu este așadar o reflectare "globală" a unei matrițe stilistice naționale ..."16. Aprecieri deosebit de importante face Steinhardt în legătură cu Eminescu în Cuvânt înainte la Eminescu abisul ontologic, cartea Svetlanei Paleologu Matta, cuvânt înainte ce va fi publicat și în N. Steinhardt, Lecturi inedite (Dacia, 2000, ediție îngrijită de Ioan Pintea), sub titlul Cuvânt înainte la o carte despre Eminescu. ,,Și pentru S. Paleologu opera de artă
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
engleză. Nuvela care dă titlul cărții de debut dezvăluie un talent matur, N. fiind preocupată de incursiunea în universul psihologic feminin. Dragostea pentru același bărbat desparte două prietene, una dintre ele alegând moartea. Prozatoarea sugerează cu delicatețe înfiriparea sentimentului în abisul emoțional al protagonistelor, pentru ca totul să se amplifice într-un sincretism tumultuos ce surprinde - nu numai ca peisaj rezonator - marea calmă ori agitată, deopotrivă cu tensionata, dar muta dispută dintre rivale. De altfel, atmosfera vieții de la țărmul mării este recompusă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288405_a_289734]
-
structurilor schizomorfe și tipologiei schizoide „descoperite” firesc. Esențiale, însă, sunt amploarea perspectivei, ca și faptul că această poezie - aparent poezie-jurnal, în orice caz deloc narativă, deloc discursivă - este una a „melancoliei metafizice” (Nicolae Manolescu), a sfidării și recuperării perpetue a abisului (se instituie aici ceea ce se poate numi, cu subtitlul unui poem de Leonid Dimov, „o eternitate iterativă”), a „vorbirii de după tăcere” (Bogdan Ghiu). D. i se adresează, într-o serie de poeme, direct „Zguduitorului” - divinității -, cerându-i, de pildă, girul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
ani, printre coșmaruri, temeri groaznice și iubiri, în mînă cu sentimente înduioșătoare de compasiune, iar refuzul diformității se însoțește cu extaze decaden-te în fața celor mai seducătoare violări ale oricărui canon clasic. Printre demoni, nebuni, dușmani înfricoșători și prezențe tulburătoare, prin-tre abisuri răvășitoare și diformități care ating sublimul, freaks și morți vii", descoperim un parcurs iconografic pe cît de vast pe atît de surprinzător. După atîtea delectări asupra diferitelor încarnări ale urîtului, cartea se încheie cu un apel la compasiune. În cuprinsul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
avut însă un cult al cuvântului scris și rostit, vădit în formulările memorabile, de cele mai multe ori provocatoare, vitriolante, în ultimii ani de-a dreptul testamentare. Lăsa impresia unei sinteze unice între încruntarea gravă a diaristului Mircea Zaciu, revolta pusă în abis a gânditorului și moralistului Cioran și voluptatea expresiei paradoxale întâlnite în textele unor G. Călinescu sau Alexandru Paleologu. În timp ce accepta numiri și posturi importante în ierarhia de partid și mass-media comunistă (membru supleant al C.C. al P.C.R, vicepreședinte al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
prelucrate muzical și într-o imagistică bine controlată, adesea obscură. O mare reprimare a sentimentului, vizibilă pretutindeni, e intensă în poemul Pod eleat, unde se impune ca simbol obsedant al viziunii lui S. puntea între lumi, formă eliberată, înălțată, smulsă abisului, intrată prin asceză în transcendent. Aluziile livrești, trimiterile culturale fac semnificația destul de greu accesibilă, ținând seama că acestea se alătură unei propensiuni spre apropierile cele mai insolite între domenii de obicei separate: „Spre zori, podul era unghi spart în infinit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
Nicolae Carandino, Leon Kalustian, Marcel Stein, Mircea Teodor Duma) redau articulațiile unei lumi apuse, nelipsită de palori agonice sau de reflexe tragice, aceste povești constituind pentru Dinu Pădureanu o modalitate de a-și uita propria sa „poveste”, dramatică punere în abis a destinului personal prin recursul la destinul colectiv. Meandrele poveștilor, firul aparent dezordonat al relatărilor se concentrează în jurul destinului și al conduitei personajului central, cel care își asumă recuperarea imaginii și a destinului celor „morți înainte de moarte”. Sugestive sunt, pe parcursul
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
Ca și Aurora al lui Cristi Puiu, mutatis mutandis, filmul lui Porumboiu este făcut în oglindă, el reprezintă un manifest de generație, dar și o expresie a unei viziuni estetice de maturitate, un metafilm. Acest fapt justifică numeroasele puneri în abis din filmul lui Porumboiu, puneri în abis care joacă rolul unei autoscopii pe care o traduce la un nivel profan endoscopia prezentată în detaliu, însă și aceea posibil trucată. Revenim astfel la gastrita improbabilă, altfel autentic ulcer al regizorului, metaforă
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
mutatis mutandis, filmul lui Porumboiu este făcut în oglindă, el reprezintă un manifest de generație, dar și o expresie a unei viziuni estetice de maturitate, un metafilm. Acest fapt justifică numeroasele puneri în abis din filmul lui Porumboiu, puneri în abis care joacă rolul unei autoscopii pe care o traduce la un nivel profan endoscopia prezentată în detaliu, însă și aceea posibil trucată. Revenim astfel la gastrita improbabilă, altfel autentic ulcer al regizorului, metaforă a unei viscerale și dureroase scufundări psihologice
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
sîntem niște decăzuți" (II, 161). În comparație cu oricine, mai ales cu cei care au suferit, Cioran se consideră un impostor. Tînjește către suferința și eșecul lor căci, în miezul lumii trăind, se vede neputincios, neîmplinit, abia aici locuind marginea sau chiar abisul. Tinde să creadă că, în alte locuri, ar fi avut el însuși șansa acestei împliniri prin eșec. Căci eșecul lui, pe care-l consideră real, i se pare golit de reversul împlinirii. Oricum, iată ce crede despre succes: "Dintre toate
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
cei mai în vogă tineri critici ai momentului. Și cum începutul și încheierea fac și desfac totul în materie de recenzii, să spicuim: "Orbitor este de-acum un fluture întreg, "cu aripi identice și neasemănătoare" lopătând, fragil și magnific, între abis și înalt"(Sanda Cordoș) sau "E lumea ORBITOR, din care alte civilizații recoltează substanța energetică P - poate telomeraza, enzima nemuririi, poate substanța V a lui Pynchon -, e cartea care ar trebui citită instantaneu de o cititoare hierofantică, așa cum dintr-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9391_a_10716]
-
privește compunerile lui, e pudic. A publicat totuși în 1942 o plachetă, Chair vacillante, pe care o reneagă. Acum se întâlnesc, parcă din întâmplare, la șase dimineața, pe malul lacului, preferând porțiunea cea mai solitară, dinspre podul Băneasa. Balduin simte abisul ce-l desparte politicește de noul său amic; oricum nu-l interesează decât poezia, donner un sens plus pur aux mots de la tribu. Vladimir nu preconiza nici el o poezie politică, angajată. O considera necesară, utilă, dar prefera să lase
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
roua/ pe iarba sa de hârtie uscată/ pe care o calci”), singura moștenire avangardistă a unui eu care se joacă dintr-o profundă seriozitate. Cel puțin instructiv este autoportretul pe care și-l face: „Modern postomdern acest text/ pus în abis și acest bard necrofil/ ce-l scoate din buzunar și-l consumă cum o capră ar roade o varză”. Și, în deschisă continuitate: „un plic închis adăpostește Visul textului intrat în concurs/ un recipient de cristal captează respirația bardului/ care
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]