3,115 matches
-
o perioadă în care tendința era de a sonda tot mai adânc inconștientul, introducerea eului li se părea suspectă multor specialiști. Or, A. Freud susținuse ideea că poziția psihanalistului „trebuie să fie echidistantă între sine și eu, între suprafață și abisuri”. „A fost o eroare, scria ea, să credem că trebuie să explorăm numai adâncimile și să considerăm că aceasta este psihanaliza. Abisurile singure nu pot produce niciodată o nevroză, care nu poate apărea decât printr-o interacțiune cu suprafața” (Sandler
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
A. Freud susținuse ideea că poziția psihanalistului „trebuie să fie echidistantă între sine și eu, între suprafață și abisuri”. „A fost o eroare, scria ea, să credem că trebuie să explorăm numai adâncimile și să considerăm că aceasta este psihanaliza. Abisurile singure nu pot produce niciodată o nevroză, care nu poate apărea decât printr-o interacțiune cu suprafața” (Sandler, 1985/1989). Fără a se îndoi de justețea poziției sale în plan teoretic, A. Freud recunoaște totuși că, pe fondul atmosferei care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sus și de jos. Abia după ce m-am rugat, am înțeles sensul șoaptelor mele: — Trebuie să facem ceva, nu vreau să mor! Nu acum... Nu știam dacă mă auzise consilierul. Dar mi s-a părut că tocmai din fundul acelui abis a răsunat glasul lui, o clipă mai târziu. Vorbea cu o voce monoton, ca și cum s-ar fi adresat sieși, iar istorisirea lui continua deja de câtva timp. În mod uimitor, litania aceea izbuti să se impună peste furia valurilor și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
războaiele acelea, pentru a repara o doctrină fisurată? Toate eforturile acelea, pentru a face plăcere ramoliților caraghioși de la Kremlin? Într-o bună zi, nemaisuportând, i-am spus-o lui Șah. La fel ca tine: pentru gloria cărei cauze? Spre ce abisuri însorite? M-a ascultat și... mi-a vorbit despre Sorge. Eram turbată de furie. Îmi spuneam: asta e, o să-mi țină un curs de propagandă: „Richard Sorge, eroul timpului nostru, superman-ul spionajului nostru care a comunicat data invaziei hitleriste
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sacrificiu. Cel ce visează se percepe probabil ca victimă a unei situații. Este la fel ca animalul lipsit de apărare condus spre abator. Scenariul oniric mai dezvăluie că subiectul este «abătut», având un pesimism manifest sau refulat. Vezi Altar, Sacrificiu. Abis, vid, gaură Abisul reprezintă haosul originar în care a plonjat umanitatea la începuturile sale, dar și genunea înspăimântătoare în care sufletele păcătoase ajung după moarte. Există, prin urmare, în viziunea vidului o dimensiune adesea regresivă; lucru confirmat de abordarea jungiană
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
visează se percepe probabil ca victimă a unei situații. Este la fel ca animalul lipsit de apărare condus spre abator. Scenariul oniric mai dezvăluie că subiectul este «abătut», având un pesimism manifest sau refulat. Vezi Altar, Sacrificiu. Abis, vid, gaură Abisul reprezintă haosul originar în care a plonjat umanitatea la începuturile sale, dar și genunea înspăimântătoare în care sufletele păcătoase ajung după moarte. Există, prin urmare, în viziunea vidului o dimensiune adesea regresivă; lucru confirmat de abordarea jungiană, care face din
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
reprezintă haosul originar în care a plonjat umanitatea la începuturile sale, dar și genunea înspăimântătoare în care sufletele păcătoase ajung după moarte. Există, prin urmare, în viziunea vidului o dimensiune adesea regresivă; lucru confirmat de abordarea jungiană, care face din abis simbolul matricei. Mai ales în limbajul curent, abisul este și expresia unei frontiere (prăpastia dintre două ființe, dintre două idei) și a unei lipse de conținut. Visul poate, prin urmare, simboliza fie șubrezirea unei relații, fie distanța înspăimântătoare ce există
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
la începuturile sale, dar și genunea înspăimântătoare în care sufletele păcătoase ajung după moarte. Există, prin urmare, în viziunea vidului o dimensiune adesea regresivă; lucru confirmat de abordarea jungiană, care face din abis simbolul matricei. Mai ales în limbajul curent, abisul este și expresia unei frontiere (prăpastia dintre două ființe, dintre două idei) și a unei lipse de conținut. Visul poate, prin urmare, simboliza fie șubrezirea unei relații, fie distanța înspăimântătoare ce există între sine și celălalt, ori între dorință și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
că nu reușește să își exprime emoțiile, oricât de violente ar fi (frică, teroare, furie), și care sfârșesc prin a-l paraliza. Botul reia semnificațiile simbolice ale gurii, în dimensiunea lor animalică și primitivă. Întunecat și obscur, este asociat cu abisul primordial și înspăimântător și cu peștera pe cât de neliniștitoare, pe atât de misterioasă. Braț, cot, umăr Brațele constituie ființa în umanitatea sa, dat fiind că, spre deosebire de animal, el nu își folosește membrele superioare pentru a se deplasa. Prin urmare, ele
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
bucuria, dar și tristețea. Ea se nuanțează, își schimbă culoarea, aspectul, ritmul. Variațiile ei sunt la fel de infinite ca și întinderea, expresie a imensității și puterii naturii, a forței cosmice, a gloriei divine. Personifică la fel de bine plenitudinea și serenitatea, dar și abisul și teroarea. Pentru toate motivele evocate mai sus, marea are o valoare inițiatică și spirituală. Traversarea mării (Moise, Ulise), precum și înghițirea de către un pește uriaș (Iona, Pinocchio), teme legendare și universale, evocă trecerea de la profan la sacru, de la umbră la
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
primul rând caracterele, dar observațiile, de finețe, se extind și asupra viziunii dramatice. Hamlet este văzut ca un reprezentant al idealismului în luptă cu constrângerile realității, anticipând, prin dimensiunea intelectuală a crizei sale, pe eroul tragic al timpurilor moderne. Asupra abisurilor interioare ale personajelor se fac deducții subtile, cu substrat psihanalitic; în Hamlet, supune discuției caracterul obsesional al aparițiilor supranaturale iar în Macbeth, amestecul de sens și de fantasmatic din nebunie. Tragicul este legat de neputința, general umană, de a ajunge
BOTEZ-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285832_a_287161]
-
Aflate sub semnul lui „nu”, al negației totale și definitive, personajele acestei lumi așteaptă venirea „zeului hienelor” - imaginea lugubră a speranței eschatologice într-un univers otrăvit și stigmatizat, unde, odată cu cărțile, „bisericile goale” și bibliotecile, metafizica și idealitatea eșuează în abisul fetid al descompunerii și aneantizării. Viziunea cu accente morbide a autorului, născută dintr-un imaginar terorizat de apropierea morții, trece și asupra iubirii, ale cărei gesturi capătă înfățișarea grotescă a dansurilor macabre medievale: „Ultimul drum al tău trece prin nimfe
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
tonul farsei cu tonul tragic, artificiul cu autenticitatea, livrescul cu senzorialul, pentru captarea în frază a senzațiilor de diverse feluri B. fiind excepțional dotat. În roman se amestecă anchetatori, voci, limbaje, timp narativ și secvențe temporale, paranteze, digresiuni, puneri în abis. Autorul este la curent cu toate tehnicile utilizate de romancierii moderni, de la Joyce la Robbe-Grillet. Procedeele folosite împiedică sensul să se precizeze, îl fac să fie la rândul lui deviat și amestecat. Poate că adevăratul sens al romanului este cel
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
genuri, autorul va judeca tragediile sofocleene în funcție de relația binara idei filosofice și religioase - patetism dramatic, criteriu modernist discriminator, pe care il aplică mecanic literaturii antice. Intenționalitatea de orice natură, crede el, împinge Antigona, Ajax, Filoctet și Oedip la Colona în abisurile nonartei. Titlul de capodoperă se cuvine doar tragediilor Oedip rege, Electra și Trachinienele, în care facultățile creatoare sunt utilizate de un artist neîntinat de imixtiunea tendinței. Această abatere de la poetica realistă este un efect de scurtă durată, la care, din pricina
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
și dominante în opera sadoveniană. Există, astfel, un spațiu real și unul magic, imaginar, având, ca și la Lucian Blaga, „o matrice mioritică”, dar deosebindu-se prin aceea că termenii săi extremi nu sunt dealul și valea, ci muntele și abisul, câmpia și marea. Eroii sadovenieni, mai ales bătrânii, purtători ai unei îndelungate experiențe empirice, ajung la o înțelegere a cosmosului, a tainelor universului, a spațiului și timpului prin simbolistica semnelor. În comentarea literaturii române contemporane, B. s-a dovedit un
BAILESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
tatălui, la treizeci și doi de ani, este eliberat, dar nu poate scăpa și de absurdul ce-i guvernează existența: acostează pe stradă o femeie și, victimă a împrejurărilor, ajunge la Miliție, unde, odată cu biografia, își scrie, prin punere în abis, și povestea recluziunii. Nedezicându-se de statutul său de personaj absurd, Nicolae Ostia acceptă acuzația pentru o vină care nu-i aparține, devenind emblematic pentru condiția individului într-un sistem social absurd. Următorul roman, Iubește tu (1978), marchează întoarcerea autorului la
BALANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285577_a_286906]
-
branhii, simțeam o furnicătură. Eram vag conștientă că acest Început Îmi indica, Într-un fel, restul vieții. Familia era În jurul meu și eram În mâinile lui Dumnezeu. Dar eram și În elementul meu propriu, separată, scufundată În senzații rare, sondând abisurile evoluției. Acest gând Îmi trecu repede prin minte și apoi părintele Mike din nou mă trase la suprafață... — ...și al Sfântului Duh, amin... Mai era o singură scufundare. În jos cu mine și-apoi iar În sus, la lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prietenii mei, camarazii mei de aventuri, la moarte. Voi muri de rușine și de vinovăție. Un sentiment de vinovăție atât de puternic încât, în puterea lui, inima încetează să mai bată și sufletul se duce singur în cel mai adânc abis al Iadului, fără a mai aștepta judecata ce urmează după ultima clipă a vieții, ultima gură de aer, ultima imagine din această lume. Există în mine acel sentiment încă acum, când totul e confuzie și haos. E insuportabil să aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
eternitate de-ar fi trecut și nu ar fi atât de departe. Dar ce știu eu despre eternitate? Mă așteaptă. O simt. Mă pândește și dorește doar un motiv ca să mă ia de pe lumea asta și să mă scufunde în abisurile uitării. Abisurile de care eu fug cu atâta spaimă. Mi-e teamă că până și notițele astea vor fi uitate. Vor fi măcinate de timp până când tot ce va rămâne din ele va fi doar un praf alb spre gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ar fi trecut și nu ar fi atât de departe. Dar ce știu eu despre eternitate? Mă așteaptă. O simt. Mă pândește și dorește doar un motiv ca să mă ia de pe lumea asta și să mă scufunde în abisurile uitării. Abisurile de care eu fug cu atâta spaimă. Mi-e teamă că până și notițele astea vor fi uitate. Vor fi măcinate de timp până când tot ce va rămâne din ele va fi doar un praf alb spre gri care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a fost un deliciu. De obicei, eu urăsc praful de ton. Are un gust teribil. Până și somnul mi-a fost lung și odihnitor. L-am visat pe bătrânul din peșteră plimbându-se încolo și încoace pe istmul ce despărțea abisul. Era neliniștit. Ăsta e calmul, băiete. Acuși vine furtuna. Nu vezi norii la orizont? Nu simți moartea care îți caută sufletul? Nu vezi fiarele care îți caută sângele? A început deja. Jocul a început. Piesele se mișcă. Nu a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ducea la el. În jurul lui era întuneric, iar, de o parte și de alta a cărării pe care mergeam cu pași mărunți, întunericul părea că așteaptă să fac o mișcare greșită ca să mă poată înghiți și să mă întemnițeze în abisul din care izvora. Și totuși era lumină... eu îl vedeam pe bătrân și el părea să știe de prezența mea. Mă apropiam mai mult de el cu pașii mei mărunți și temători. Îl știam de undeva... sau ceva din înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
negru ce se întâlnește câteodată la cei mai colorați dintre oameni, acela ce împrumută caracteristicile pielii lor, ușor de schimbat când este combinat cu o nuanță mai deschisă. Culoarea ochilor ei era acel negru pe care îl vezi când privești abisul. O eternitate fără sfârșit, în care mintea se poate pierde încercând să-i sondeze străfundurile, niciodată ajungând acolo unde dorește. O totală absență a luminii. Gura, asemeni prietenei sale, era micuță, dar nu era limitată de buzele apetisante ale Marcelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nu m-am uitat înapoi. Eram atât de nervos încât nu am băgat de seamă când am ajuns înapoi în subsolul colegiului. Știam însă că undeva în străfundurile pământului, un tată își jelea singurul fiu, scufundându-se încet, încet în abisurile nebuniei, înconjurat fiind de aburii beției. Mi-era milă de el. E teribil să-ți pierzi singurul fiu, zise călăuza noastră în momentul despărțirii noastre. Nu-l judeca prea aspru. În trecut a fost un om de treabă. Altfel, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
era tocmai ordonată. Mă uitam la el zâmbind. Era caraghios. Semăna cu un scutier din Evul Mediu care-și pregătea stăpânul pentru un turnir. Zâmbind, ridicasem privirea de la el și mi-o plimbam prin încăpere. Timpul încetinise. Apoi am văzut abisul metalic. BANG! Un tunet străbătu sala și izul prafului de pușcă se răspândi imediat în atmosferă, contaminând-o. Veniseră Gardienii! Câțiva înghețară. Paralizară. Teama îi copleșise. Veniseră Gardienii și au pătruns în cantină! Războiul începuse! Unii, tot în această idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]