41,563 matches
-
la pian, și alți doi la viol\ și violoncel. În 1912, înființase, la Constantă, revista literar\ "România Mare" (nici în clin nici în mînecă cu foaia patriotarda de astăzi), anticipînd și militînd pentru realizarea visului tuturor românilor. Autor dramatic și actor, jucase într-o piesă a lui Caragiale, în prezența autorului, care l-a bătut prietenește pe umăr în semn de satisfacție. Îmi povestea că, fiind copil, l-a văzut pe Eminescu pe străzile Bucureștiului. A mai fost, între cele două
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
care a traversat secolele preocupată cu predilecție de conservarea tradiției. Și-a făcut un cult din asta, respectat ca atare de toată lumea. Este singurul teatru din Franța subvenționat integral de stat, cu o trupă permanentă, formată din aproximativ șaizeci de actori. Respectînd în mod absolut o asemenea instituție cu valoare istorică, tu, stat, te așezi cu alta greutate pe acest pămînt mișcător și îl obligi să se fixeze în jurul tău, ținînd cont de existență ta. Am ramas impresionată de felul în
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
stat, te așezi cu alta greutate pe acest pămînt mișcător și îl obligi să se fixeze în jurul tău, ținînd cont de existență ta. Am ramas impresionată de felul în care este tratată trupa Comediei Franceze, ce obiect prețios este fiecare actor. Orice iluzie despre statutul artistului în România se spulberă imediat în fața unui mecanism perfect pus la punct și care funcționează de secole. Dincolo poate de valoarea în sine a fiecărui actor, el poartă amprenta istoriei celor 3000 de piese montate
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
tratată trupa Comediei Franceze, ce obiect prețios este fiecare actor. Orice iluzie despre statutul artistului în România se spulberă imediat în fața unui mecanism perfect pus la punct și care funcționează de secole. Dincolo poate de valoarea în sine a fiecărui actor, el poartă amprenta istoriei celor 3000 de piese montate, a perucilor și costumelor, a vocilor de regizori și a șoaptelor de spectatori importanți, a rostirii divine, a prețuirii și cultivării cuvîntului. De fapt, ăsta este Comedia Franceză. Ce înseamna vorba
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
poartă amprenta istoriei celor 3000 de piese montate, a perucilor și costumelor, a vocilor de regizori și a șoaptelor de spectatori importanți, a rostirii divine, a prețuirii și cultivării cuvîntului. De fapt, ăsta este Comedia Franceză. Ce înseamna vorba "cutare actor a jucat că la Comedia Franceză"? Un amestec de prețuire pentru rigoarea și știința rostirii cuvîntului, a plasării accentului în frază, pentru valoarea acordată textului cu o amendare a unui joc static, bazat nu în primul rînd pe artă actorului
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
actor a jucat că la Comedia Franceză"? Un amestec de prețuire pentru rigoarea și știința rostirii cuvîntului, a plasării accentului în frază, pentru valoarea acordată textului cu o amendare a unui joc static, bazat nu în primul rînd pe artă actorului că un complex de mijloace, ci pe vocația rostirii. Am privit spectacolul Vicleniile lui Scapin conștientă de șansă de a vedea pe scena Teatrului Național din București zece dintre actorii trupei Comediei Franceze, dar și cu sentimentul acut dezvoltat pe parcursul
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
unui joc static, bazat nu în primul rînd pe artă actorului că un complex de mijloace, ci pe vocația rostirii. Am privit spectacolul Vicleniile lui Scapin conștientă de șansă de a vedea pe scena Teatrului Național din București zece dintre actorii trupei Comediei Franceze, dar și cu sentimentul acut dezvoltat pe parcursul derulării reprezentației că mă aflu într-un muzeu din care, oricît m-aș strădui, mă interesează o singură "sală". Aici, plăcerea a fost de a asculta o limbă superbă, rostita
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
teatrul contemporan și invers. Am gustat din șansă întîlnirii cu trupa Comediei Franceze, mi-am delectat auzul cu rostiri impecabile și declamații și am fost mîndră, într-un stil occidental și deloc zonal și provincial, de strălucirea artiștilor români - regizori, actori, scenografi.
Comedia franceză, la Bucuresti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18088_a_19413]
-
și o modalitate de a forma gustul, înainte de toate, pentru o generatie tînără care, cu răbdare, poate pași în lumea fascinantă a textelor dramatice fundamentale, a ludicului, a esențelor și aparentelor, o lume care capătă viața, se întrupează din artă actorului. În această ordine de idei am urmărit demersul artistic al Teatrului Național de Televiziune și am observat o îndeplinire doar pe jumătate a frumoaselor intenții. Mai exact, am revăzut O batistă în Dunăre de D.R.Popescu, în regia lui Ion
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
prostului gust (pe toate planurile), a vulgarității înspăimîntătoare, a unui amatorism pe care și Casele de Cultură lupta să-l mascheze. O stridenta rușinoasă s-a lățit cît tot ecranul în replici, în felul în care erau aruncate, în atitudinea actorilor, în gesturi, în zbierete, în ticuri verbale care poluează limba română, în costume de neprivit, în muzică arăbeasco-turceasco-tigănească... N-am înțeles de ce au intrat în această hora Victor Rebengiuc și Mitică Popescu. Și am suferit teribil. De ce au girat cu
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
la telefon, Windows, ferestre și cei care au murit de la ele, The Falls, biografii pornind de la nume și H is for House care acum s-ar putea numi "litera H pentru a reprezenta o lume". O voce din off, patru actori, obiecte și imagini sau cuvinte proiectate, dar mai ales textul lui Greenaway despre tot ceea ce se știe că-l interesează: corpul, burtă, cărțile, Adam și Eva, copilul, cinematograful. Prop-Opera e mai mult o mică enciclopedie de obsesii ale regizorului. Salonicul
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
radicale decât erau dispuși și capabili să interpreteze. Din acest punct de vedere, între decembrie 1989 și noiembrie 1996 există o similitudine izbitoare: în ambele ocazii, aspirațiile reformiste imprimate de mase au fost mult mai radicale decât cele propuse de către actorii plasați în rolurile-cheie. Fără îndoială, în 1989, Ion Iliescu s-ar fi mulțumit cu o banală perestroika, pe care, de altfel, s-a grăbit s-o anunțe încă din 22 decembrie, învinuindu-l pe Ceaușescu de "întinarea nobilelor idealuri ale
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
lucru subliniat cu finețe an montare. Scria undeva Mihail Sebastian, ăntr-un articol despre strălucirea și limitele unui spectacol de teatru: "...Acesta nu este pur si simplu un text jucat pe scenă. Este o ambianța. La această ambianța participa publicul și actorii, sala și scenă, tăcerea ce precede ridicarea cortinei și rumoarea ce ănsoteste căderea ei. Șanț o sumă de elemente mărunte care, toate la un loc, determină o atmosferă specială, de căldură sau de răceală, de expansiune sau de rezervă, de
Aplauze pentru Sebastian by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17431_a_18756]
-
remarcă an mod detașat Cornel Brănescu an rolul Grigore Bucșan, marele industriaș, gangster și mafiot, interpretat ăntr-o manieră "primitivă". O construcție rotundă face și Lucian Ghimisi an rolul I. D. Borcea, directorul umil și oportunist al ziarului Deșteptarea. De fapt, actorii clasei au fost, ăn acest spectacol, peste nivelul colegelor lor, nu foarte expresive, fără contururi clare an personalitate. Rămâne an continuare valabilă pentru toți, din păcate, problema rostirii deficitare pe scenă. Se ănghit sunete, se emite ăntr-un mod ciudat, precipitat
Aplauze pentru Sebastian by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17431_a_18756]
-
filmele de certă valoare artistică, semnate de regizori importanți - nu doar pentru cinematografia britanică actuala (Gilles Mac Kinnon, Michel Winterbottom), ci și pentru cea mondială (Jane Campion, Ken Loach -si an distribuția cărora se regăsesc numele unor cunoscuți și apreciați actori (Holly Hunter, Emma Thompson, Goffrey Rush - cu toții posesori de Oscar, Jonathan Pryce și Peter Mullan - ambii deținători ai Premiului de interpretare masculină de la Cannes 1995 și respectiv 1998, Kate Winslet și Câte Blanchett - două tinere actrițe aflate an plină afirmare
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
de critici de film din lumea ăntreagă - Marele premiu al Federației Internaționale a Presei Cinematografice (FI-PRESCI), premiu ce s-a acordat anul acesta pentru ăntăia oară. La alte categorii ale Premiilor Filmului european, au mai fost nominalizați: cel mai bun actor: Rupert Everett (Anglia, pentru An Ideal Husband), Ralph Fiennes (Anglia, pentru Sunshine), Götz George (Germania, pentru Nicht s als die Wahrheit) și Philippe Torreton (Franța, pentru Ça Commence Aujourd'hui). Pentru titlul de Cea mai bună actriță europeană se află
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
foste socialiste: Alexei Fyodorov (Rusia, pentru Moloch), Lajos Koltai (Ungaria pentru La Legendă del Pianista. Sull'Oceano & Sunshine) și Yacek Petrycki (Polonia, pentru Günese Yolculuk). Oare, când vom remarcă printre nominalizări și numele unor cineaști români? (fie ei regizori, operatori, actori, scenariști)? an fond, integrarea an structurile europene trece și prin astfel de manifestări artistice. Sa asteptam cu răbdare și ăncredere mileniul următor!
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
care stă la baza scrierilor lui, nu pur și simplu enunțata. Am văzut, cu doi ani an urma, o producție de teatru americană a "Livezii cu vișini", la care m-am dus destul de sceptică, cu serioase rezerve față de capacitățile unor actori americani de a ăntelege și reproduce acea euforie disperată a personajelor lui Cehov. Temerile mele s-au dovedit total neăntemeiate: nu numai că am regăsit acel spirit cehovian pe care mizam, dar am și descoperit ceva an plus, o ăntelegere
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
publicat de Editură Unitext, în traducerea Svetlanei Mihăilescu. Volumul a fost prezentat de criticii Marian Popescu și Victor Scoradet, iar ca un fel de prolog, ca o incitare de a pătrunde în lumea lui Andrei Șerban, au vorbit trei dintre actorii lui preferați, angajați de el în 1990 la Teatrul Național din București. Este vorba despre Maia Morgenstern, Claudiu Bleonț și Mircea Rusu, care au ridicat puțin cortina și ne-au ademenit în culisele laboratorului de creație Andrei Șerban, lucru pe
Andrei Serban si lumea magicã by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17451_a_18776]
-
n-ar fi existat fără fiul lui George Constantin, Mihai Constantin, care e și producător al filmului. E de bănuit că nu e vorba, în acest caz, de o "simplă" devoțiune filiala. E de bănuit că Mihai Constantin, el însuși actor de talent, îl privește pe George Constantin cum îl privea Ariel pe Prospero. "Magistre fără seamăn, slavă...", ne reamintește fostul Ariel din Furtună lui Liviu Ciulei, Florian Pittis, primele cuvinte pe care i le spunea, în scenă, lui Prospero - și
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
Victor Rebengiuc, Vlad Mugur, Ștefan Iordache, Radu Penciulescu, Florian Pittis, Horațiu Mălăele, Leopoldina Bălănuța, Fănus Neagu, Nicolae Manolescu, Sorana Coroamă-Stanca, Lucian Giurghescu, Liliana Tomescu, Alexandru Dabija, Lucian Pintilie, Liviu Ciulei) încearcă să explice cum și de ce era George Constantin un actor mare... "Era special/ Era unic/ Era un taifun/ Îmbină desăvîrșit comicul și tragicul/ Avea curajul de a sparge sintaxa/ Putea să joace orice"... E sugerată și evocata, în film, o întreagă epoca a teatrului românesc. Și, indirect, o epocă a
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
treci la scenă goală și la o mentalitate hippy în încorsetajul acela politico-politienesc, nu era ușor"... Sau Liviu Ciulei, vorbind despre felul lui George "de a purta o umbră, nu știu unde, undeva sub frunte, între ochi, o dimensiune pe care puțini actori o au"... Sau Pintilie: dispariția lui George a fost că "un incendiu devastator, care rade, uneori pe zeci de ani, orice posibilitate de a mai avea vreun contact cu tipul acesta de actorie și de lumină"... Alexandru Darie a intersectat
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
filma pe Leopoldina Bălănuța de la distanță, din spate, într-o cabina de montaj, vorbind, cu un glas ars de iubire și de suferință, despre George, ca despre "un adevărat rege al unui regat de abur"... Se spune ca, după un actor, oricît de mare, "nu rămîne nimic". Privești această casetă cu sentimentul recunoscător că după George Constantin a rămas, totuși, CEVA. Magistre fără seamăn, slavă... * prod. Fundația George Constantin, Fundația Arte Vizuale și Televiziunea română
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
și o copertă inspirată). Pe viitor, ar fi binevenit, ansa, un plus de rigoare și de informatie an fișele de prezentare ale filmelor; cine șanț, de fapt, autorii? Ce au studiat? Ce au mai făcut? Câți ani au? Cine șanț actorii? Nu aflăm nimic.) După proiecții, ăn fiecare noapte, urma un program - facultativ - de restaurante, cocteiluri, recepții. Judecând după efervescenta traseuluii monden, s-ar zice că lucrurile, ăn România, șanț pe drumul cel bun. Doar că, exact an zilele DaKINO, pe
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
Magdalena Boiangiu În lumea teatrului, piesa Machbeth este ănsotită stăruitor de superstiția blestemului, punerea ei an scenă aduce ghinion tuturor: regizorului, actorilor, teatrului, orașului, țării. an orice caz, succesul e rar, ăn pofida conflictului puternic și a rolurilor generoase. Așa că regizorul Ștefan Iordănescu a avut curaj când s-a apucat la Tg. Mureș de această montare, la care l-a invitat an
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]