2,998 matches
-
românească” (Bunea, 1994, p. 163). Chiar dacă Armata era vinovată pentru prestația de până în 22 decembrie, Brucan consideră că ar fi fost o iresponsabilitate ca respectivul organism să fi fost culpabilizat în momentul delicat al închegării noii democrații. Cauza pentru care acuzarea Armatei a fost sublimată s-a datorat și faptului că în cadrul ei funcționau atât generali favorabili revoluției și schimbării politice din România, cât și generali marcați de regimul comunist, așa încât noua Putere a evitat astfel o disidență în sânul respectivei
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
avut în vedere că populația ar fi ieșit masiv în stradă, iar Armata nu și-ar mai fi putut permite să deschidă focul asupra manifestanților, pentru că de-abia atunci s-ar fi declanșat un război civil de anvergură. Deși ocolește acuzarea tranșantă a Armatei, Raportul Serviciului Român de Informații admite că, cel puțin la Timișoara, în primele zile ale insurecției, principala vinovată pentru protestatarii uciși și răniți a fost Armata. Aproape toți liderii proveniți din MI și Securitate, judecați sau interpelați
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
dreapta s-au mobilizat pentru a le reprima, luînd cîteodată legea în propriile mîini. În anii 1990, investigații judiciare privind mita au scos la iveală corupția la nivelurile cele mai înalte ale politicii italiene, ceea ce a condus la punerea sub acuzare sau la fuga de justiție a unor foști prim-miniștri. Partidul demo-crat-creștin aflat la guvernare s-a prăbușit, iar oponenții s-au reorganizat. A fost concepută o nouă lege electorală și s-au promis noi reforme toate în același cadru
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
sa n-a trebuit să plătească nimic. Jaroslav Robotinsky a reușit să treacă ilegal granița. (Fiindcă "dincolo" țigările sunt mult mai ieftine.) A fost prins doar la întoarcerea acasă. Jaroslav Robotinsky a fost condamnat pentru douăzeci și trei capete de acuzare la nouă sute șase ani de închisoare. În cele opt autocare cu turiști, nu au fost depistați decât trei contrabandiști de boia de ardei. Marfa a fost confiscată și vinovații au fost condamnați la câte patru luni de închisoare corecțională. Delegația
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
au putut începe întrucât directorul Direcției de Analiză n-a reușit încă nici până astăzi să identifice pe teren unde va fi ridicat frumosul gard de sârmă electrificată între Republica Vandana de Nord și Bulgaria. Individul a fost pus sub acuzare și înlocuit cu un Comitet Director 3+1, format din specialiști din Statele Unite, Federația Rusă, China și Andora. Up date: Surse demne de încredere au anunțat că ROZA MAMA n-a mai așteptat decizia Comitetului Director 3+1și a început
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
reparat mici ambarcațiuni, un colos mondial al șantierelor navale. Despre Samuel Goldstein, un semianalfabet, străbunicul lui Avram, se spunea că nu s-a dat înapoi nici de la crimă pentru a-și urmări scopurile. De altfel, a și fost pus sub acuzare de două ori, însă achitat de fiecare dată. Bunicul, Arthur Goldstein, a urmat diferite școli și a dus întreaga afacere la nivelul unui brand internațional. Bunicul Arthur a avut trei fii. Din păcate, cel mai mare a studiat la Cambridge
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
numele primilor doi nu le cunoaște dar că „valahii aleși sunt cei mai înverșunați posibil și că se poate prevedea ușor spiritul care va prezida la ședințele Comisiei”. El adăuga că principalele persoane implicate au plecat deja peste graniță, iar „acuzarea și judecarea subordonaților acestora va crea senzația unei răzbunări nereușite, lucru care va îndreptăți poporul să creadă că Poarta nu este capabilă să-și susțină intențiile sale bune în fața Rusiei”. Colquhoun mai precizează că a fost numit un nou ministru
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
lui Theodor de Mopsuestia, cunoscut prin istorismul său uneori radical. Deși format la școala exegetică a antiohienilor, Theodoret nu ezită nici un moment să își corecteze maeștri în anumite puncte pe care le consideră eronate: Eu unul, lăsând deoparte pentru moment, acuzarea iudeilor, mă minunez foarte că unii dascăli ai credinței au numit a patra fiară regatul Macedoniei. Ar fi trebuit să ia seama că cea de‑a treia fiară avea patru capete, ceea ce trimite fără echivoc la împărțirea imperiului în patru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de la o clipă la alta. Dar nu am grăit către nimeni tainele care mi‑au fost descoperite, ci, veghind asupra lor, le‑am păstrat în inima mea”. Iată ce ne‑a descoperit fericitul Daniel! Eu unul, lăsând deoparte pentru moment, acuzarea iudeilor, mă minunez foarte că unii învățători ai credinței au numit a patra fiară regatul Macedoniei. Ar fi trebuit să observe că cea de‑a treia fiară avea patru capete, ceea ce trimite neîndoielnic la împărțirea imperiului în patru, după moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Mareș în volumul Zidul de sticlă, înțelegem că „obiectivul” Ion Dezideriu Sîrbu (uneori, cu prenumele Dezideriu, schilodit), avea interdicție și de a gândi, pentru că orice formă de „gândire” (în acele timpuri) era „depistat” și... de cele mai multe ori devenea „cap de acuzare”. Ce să reținem? O spune însuși, transferând acest adevăr în rostirea unui personaj din Lupul și Catedrala: „(ști un încarcerat. și gândirea-ți este interzisă”. E o mare artă să fii lucid și să conștientizezi ceea ce rostea Miguel de rnamuno
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
vorbi oare de "faliment" sau de "trădare" din partea Internaționalei a II-a, așa cum s-a afirmat de atunci de atîtea ori? Mai ales este necesar să înțelegem rațiunile unui asemenea fenomen, fără a-l justifica sau a-l pune sub acuzare și pentru aceasta se impune o investigare a principalelor linii de forță care marchează istoria Internaționalei a II-a, a partidelor care o compun, precum și a succeselor și eșecurilor acestora. Istoria organizației este necesară, dar nu și suficientă, pentru a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
stabilise clar distincția dintre judecarea persoanelor și judecarea politicienilor. Această evoluție are drept consecință „punerea în judecată permanentă a responsabililor politici” și are, deci, o foarte mare influență asupra situației actuale a elitelor. Influența mijloacelor mass-media întărește acest „regim de acuzare a persoanelor”, dar nu îi dă naștere (ibidem, p. 61). În acest context nou, asistăm la un fenomen de „unificare a elitelor” ce rezultă nu dintr-o apropiere a puterii, ci din prăbușirea structurilor intermediare oferite de sindicalism și de
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
regim. Cristian Paul Șerbănescu a fost condamnat în iunie 1949 pentru că aparținea organizației „Pentru Patrie și Rege”. Pe 1 august 1949 a fost trimis la Gherla și recrutat, după o lună, ca informator al lui Alexandru Matei. Capetele sale de acuzare sunt sprijinirea lui Popa prin plasarea acoliților acestuia la munci administrative și prin aprobarea pachetelor pentru aceștia 2. De asemenea, ar fi ascuns cauza morții a patru victime și ar fi ținut ședințe legionare. Constantin P. Ionescu, judecat în 1949
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Militar) pe 31 august 19571, însă este foarte probabil ca ei să nu fi fost înștiințați de înaintarea recursului și, cu siguranță, nu știau pentru ce sunt ținuți în viață. În vara lui 1957, au fost folosiți ca martori ai acuzării într-un alt proces legat de acțiunea de la Pitești. Pe 5 septembrie 1957 a fost redactată o altă cerere de comutare a pedepsei cu moartea pentru Popa, Voinea, Pătrășcanu și Dumitrescu. Pe 11 octombrie 1957, Prezidiul Marii Adunări Naționale a
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
că, dacă vor susține varianta Securității, vor beneficia de clemență. Înainte de a începe procedura de judecată, Voinea s-a ridicat în picioare și i-a cerut președintelui să fie scos din boxa acuzaților și să fie chemat ca martor al acuzării. Martorii au fost de două tipuri: cei care erau instruiți să susțină varianta Securității și cei care relatau doar scenele de tortură. Fiecare inculpat avea cel puțin doi martori împotriva sa. Părintele Papken Keropeian, întrebat ce a văzut la Gherla
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
împotriva sa. Părintele Papken Keropeian, întrebat ce a văzut la Gherla, a spus că a fost torturat de comandanții legionari Gheorghiu și Marcu, în fapt directorul și unul dintre gardienii închisorii, declarație ce a provocat zâmbete și rumoare. Martor al acuzării pentru Voinea a fost Octavian Tomuța, care l-a acuzat că l-a recrutat pe Țurcanu și ceilalți să îi tortureze. Când Voinea l-a întrebat ce a pățit el însuși în camera 4-spital, Tomuța a repetat obsesiv: „Voinea a
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
care i-au fost batjocorite familia și credința într-un mod atât de inuman, însă el s-a întâlnit cu Octavian Voinea, căruia i-a destăinuit o parte dintre umilințele la care a fost supus. Ulterior, a fost martor al acuzării în procesul deținuților, păstrând o atitudine demnă și persiflând intențiile comuniștilor de a arunca vina pe legionari. S-a eliberat în 1955, grav bolnav de TBC, petrecându-și restul vieții internat în spitalul de la Cernica. A murit în 1961 și
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
observă că, în primăvara lui 1952, Mărtinuș și Livinschi apăreau mai rar prin închisoare și păreau timorați. La sfârșitul lui mai a fost dus și Maxim la Jilava, pentru cercetări, dar nu a recunoscut nimic, întrucât bănuia că se urmărea acuzarea sa în proces. Virgil Maxim povestește un episod anterior procesului 2, când a fost scos pe culoarul parterului închisorii Gherla împreună cu Titi Stoica, Lupoaie, Obreja, Neagu, Tomuța, Barbă, Vamanu, Pangrate, Teja și alți câțiva studenți și muncitori (cu toții aveau să
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
povestit tot ce s-a întâmplat, fiind asigurat că nu va mai pătimi deloc. În 1952 a fost luat și dus la București pentru a fi martor în procesul Țurcanu, iar în 1956 a fost citat și ca martor al acuzării împotriva administrației de la Gherla. Justin Ștefan Paventc "Justin Ștefan Paven" Născut pe 1 iunie 1925 în București, a absolvit Liceul „Aurel Vlaicu” din București 1. Justin Paven a fost arestat ca membru al organizației regaliste „Stema Țării”, la 24 de
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
coaste rupte, buza și articulațiile gâtului rupte. După încetarea torturilor în Gherla, a fost scos la muncă în atelierul de vopsitorie, iar în 1953 a fost cercetat la Ploiești pentru procesul Țurcanu, fiindu-i repartizat un rol de martor al acuzării. A refuzat să colaboreze în orice fel cu anchetatorii, astfel că s-a renunțat la implicarea sa în proces, fiind eliberat abia în februarie 1956, în urma presiunilor mamei sale, care a obținut anularea reactivării pedepsei din 1942. Nu a reușit
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Ion Stoian s-a născut la 7 ianuarie 1929 în comuna Vasile Roaită, județul Bacău, și a fost arestat pe când era încă elev de liceu, sub acuzația că făcea parte din FDC Bacău începând cu anul 1946 (conform actului de acuzare în procesul Țurcanu). Condamnat la 8 ani de detenție, a cunoscut acțiunea, în toate formele ei, la Suceava (din 1948), Târgșor (până în decembrie 1950) și Gherla (la camerele 81, 99, 102, 104, 107). Și-a manifestat agresivitatea încă de la Târgșor
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
comandă și fără retușuri. Am avut noi grijă să ne asigurăm cu mult înainte de conspirativitatea descoperirii acestei acțiuni 1. Condamnat la moarte în procesul Țurcanu, a beneficiat de comutarea pedepsei în muncă silnică pe viață, fiind folosit ca martor al acuzării în cel de-al doilea proces al deținuților. A trecut și pe la Aiud, fiind eliberat în 1964. După 1989 a publicat un volum de memorialistică. Nicolae Călin Zahariatc " Nicolae Călin Zaharia" Arestat și condamnat pentru activitatea din cadrul Organizației Național-Creștine din
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
asupra victimelor au fost diverse, în funcție de structura sufletească (ba, în unele cazuri, chiar de cea fizică) a fiecăruia și, foarte important de precizat, de intensitatea presiunilor la care au fost supuși deținuții. Este profund incorectă catalogarea victimelor ca „torționari” ori acuzarea lor pentru evenimentele din închisori. Nici unul dintre cei care au fost supuși acestor torturi nu avea alternativă: practic, nu exista scăpare - nici măcar în moarte, decât cu totul accidental. Prin urmare, discuția trebuie centrată asupra transformărilor suferite de victime după încetarea
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
depresiv al dezbaterii publice românești. Atât instituția chemată la administrarea binelui comun, cât și oamenii chemați la slujirea Binelui suprem escamotează confruntarea cu poverile trecutului. În ambele situații, avocații apărării refuză dezbaterea „la vedere” și judecata transparentă a capetelor de acuzare. Rabatul de la principii, tergiversările alunecoase, penibilele autovictimizări, baricadarea sub regula excepției, discuțiile pe procedură - totul ne este servit, în afară de mărturisirea adevărului și pledoaria deschisă pentru dreptate. Miniștrii minoritari suspectați de corupție și înaltul cler ortodox acuzat de colaboraționism cu fosta
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vinovăției proprii înaintea lui Dumnezeu, mijlocirea sfinților, credința bine exercitată, convertirea aproapelui și conducerea acestuia la mântuire, iertarea și uitarea ofenselor primite. Treptat, în secolul al III-lea, practica penitenței își conturează un ritual mai stabil, structurat în trei părți: acuzarea păcatelor, îndeplinirea penitențială și reconcilierea publică. Aceasta din urmă era oferită de către episcop doar când se încheia perioada de penitență. Procesul dialogic este deja mai structurat, organizat, fiind precizate destul de clar rolul penitentului, al comunității și al episcopului în tot
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]