7,862 matches
-
Acasa > Versuri > Omagiu > URZIND ÎN CÂNTEC ROMÂNIA MARE Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1301 din 24 iulie 2014 Toate Articolele Autorului (Omagiu aniversar, regelui naiului din Basarabia cea încă înstrăinată) Vuiet de codru-aduce suflul său de nai, Adâncul mării-n cântec de sirenă, Sfințite armonii ce urcă pân’ la Rai Irump din lemnul ce îi crește-n venă. Lui nu i se mai zvântă lacrima din cântec E naiul său suspin și fătului din pântec. Imn românesc revarsă-nspre
URZIND ÎN CÂNTEC ROMÂNIA MARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/349482_a_350811]
-
și băieți, priveau melancolici spectacolul călătoriei gratuite. Păcat că, după încă vreo trei kilometri, călătoria noastră s-a sfârșit. Am ajuns în dreptul cantonului silvic unde pădurar era Ilie Dupri. Aici am coborât de pe vagoanele platformă. Trenul a continuat drumul spre adâncul pădurilor, urmând șerpuirile de cale ferată prin văi, acolo unde-l așteptau vagoane multe de bușteni deja încărcate. Pădurarul, împreună cu ajutorul său, ne-au luat în primire și, ajutați de profesori, ne-au explicat ce aveam de făcut. Am luat
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
pornit spre scena soarelui împreună cu soțul Traian Zmeu și cei doi copii ai săi, de patru ani și de un an, Bogdan-Traian și Andrei-Claudiu. Făcuse pasul înapoi la ieșirea din blocul în care locuia, când s-a declanșat dezastrul din adâncuri, pentru că îi erau copiii și soțul rămași acasă. Nu a mai uracat la ei. Trupul i-a fost rupt bucăți în lift. Avusese o familie frumoasă, își trăia o fericire care a asfințit chiar în zorii ei. Durase doar câțiva
DOINA BADEA. AMINTIREA NU TREBUIE AŞEZATĂ SUB LINŢOLIU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349546_a_350875]
-
de o mână pricepută. Lămâiul de lângă chioșc era plin de fructe și de flori albe și mărunte ca niște fulgi de zăpadă. Era un adevărat paradis plin și cu alte flori de primăvară și de miresme. Albinele scotoceau curioase prin adâncul pistilului și stigmatului polenul ce se depunea pe piciorușele lor harnice ca și nectarul din care făureau adevărate comori dulci. Andrada era uimită de atâta frumusețe, dar Cristian nu o lăsă să se dezmeticească că și deschise ușa vilei boierești
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
pasiunii. Iar pasiunea este o boală a minții pe care nu o mai poți vindeca. Te naști cu ea într-o germinare continuă izbucnind într-un moment al slăbiciunilor tale. Atunci, când aura ta se rupe și lumea neagră a adâncurilor năvălește în interiorul tău, învăluindu-te în valtrapurile negre ale maleficului, cazi răpus. Este o cădere grea din hăul căreia cu greu și cu mare voință te poți ridica. Așa este pasiunea amorului din care gelozia, cu negrele ei umbre, te
CAPITOLUL 1) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349597_a_350926]
-
la această dezorientare contribuind, din nefericire, fiecare dintre noi, într-o mai mare sau mai mică măsură, aducând prin aceste atitudini suficientă întristare, necazuri și suferințe!... Prin urmare, viața noastră cotidiană se desfășoară într-un registru spiritual foarte larg: - din adâncurile păcatului și din „ceața patimilor” sau confuzia fățărniciei spre culmile virtuții și lumina dumnezeiască. În funcție de eforturile noastre ascetice este și starea noastră pe treptele ei atât de numeroase. „De pe dealurile bucuriilor - afirmă Părintele Stăniloae - în văile necazurilor, așa decurge viața
IPOCRIZIA – INFATISAREA SI PURTAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349671_a_351000]
-
Magică exista aievea, rătăcită la capătul culoarului pe care plecase inițial, era posibil ca de la un moment dat încolo să fi avut halucinații. Prea erau multe lucruri ciudate, inexplicabile, ce păreau izvorâte din asocieri bizare plăsmuite de propria minte, de adâncurile subconștientului. Prea era totul posibil în acea lume necunoscută. Dar, chiar și de ar fi fost așa, își dădea seama că proba înfruntării demonului avea să-i decidă soarta în mod real, așa cum o avertizase zeitatea. Iar reprezentarea acelei zeități
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
neapărat să știe ce a fost acest „ceva” particular. Nu banii. Nu dorința de succes. Nici măcar tentația (cât se poate de reală) de a-mi epata editoarea. Nu, a fost ceva cu mult mai periculos, înveninat și mortal, aparținând tenebrelor, adâncurilor inextricabile ale Iadului. Stăteam singur în încăpere. Știam binecunoscutul basm al autoarei franceze, recitisem în original și celebra „Fantomă de la Operă” a lui Leroux. Și, amintindu-mi de misteriosul și hidosul Erik, de felul în care îi erau descrise trăirile
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
bănuit, fie și o singură clipă, că admiratorul tău secret se ascunde de tine și de lume, suferă în tăcere fiindcă este blestemat? Da, dar și-a ales singur blestemul, acest blestem unic și nepieritor: de a te adora din adâncurile inextricabile ale Infernului, de a tânji după atingerea ta așa cum planta deșertului tânjește după apă... O, blestemat fie momentul în care mi-am semnat singur sentința, în care înfățișarea mea a devenit monstruoasă, dar binecuvântată fie clipa în care mi-
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
vom putea niciodată cuceri aerul pur, curat al înălțimilor, nu vom putea bea în fiecare zi apa cristalină de izvor, fiindcă avem un blestem de înfruntat și o mască de purtat... Strigătele noastre ajung până la cer doar fiindcă provin din adâncurile tenebroase ale Iadului. Fiindcă zeii se pot îndrăgosti de noi și noi ne putem îndrăgosti de zei, dar nu vom putea nicicum să facem parte din lumea lor... Mi-am potrivit din nou masca pe față și am scris: „Ramona
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
Ediția nr. 957 din 14 august 2013 Toate Articolele Autorului Am simțit...clipa Alergăm mereu după...fantome. Sperăm mereu să avem destul timp, să putem să le ajungem din urmă... Nimeni nu are timp pentru clipa care se pierde în adâncul clepsidrei sparte de griji și dureri. Nimeni nu o aude cum se sfârșește în tăcere... De ce alergăm mereu? unde vrem să ajungem? Privim în jur de parcă am fi mereu urmăriți de umbra timpului... Vreau să nu mai fug; vreau să
AM SIMŢIT...CLIPA de DOINA THEISS în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350305_a_351634]
-
se va umple căci ele se întorc din nou la locul de unde au plecat...." (Ecclesiastul cap.. 1:7) **** Mă 'nalț înspre-nceputuri... Te văd pe tine, DOAMNE, Nu-mi amintesc de chipuri Să-ți semene-n icoane. Mă 'nalț înspre adâncuri... Tristețea TA, divină, Cu aripi largi de fluturi Mă mângâie-n lumină. M-ai modelat din humă, Din apă, vers si stele, Să-ți calc mereu pe urmă, În timpul vieții mele. Mi-ai dat a TA suflare, Să pot râde
ÎNTOARCERE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350322_a_351651]
-
cu mândrie-n zare „galbenul de Bărăgan”,devenit culoare de stindard. Uriașele sale pete de culoare au fost punctate din loc în loc cu tot mai multe siluete negre ale ciudatelor păsări metalice care-i sorb din pântec prețiosul petrol. Pentru că adâncul sarmatic a adunat în atâtea milioane de ani mari cantități din căutatul lichid. Furtuna revoluției din decembrie a „măturat” întinsele lanuri irigate, în foarte multe locuri le-a fărâmițat și a transformat zarea într-un peisaj pestriț, ca o fustă
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
pământul său veșnic pârjolit de arșiță. Așa le vezi în zare, de la mari depărtări. Cumpene rugătoare cu ciuturile mereu goale. Cumpene încremenite în fundalul siniliu din străvechile timpuri...Doar burduful acelor vremuri a fost înlocuit cu ciutura contemporană. Din păcate, adâncul Mării Sarmatice, bogat în săruri, a dat gustul sălciu apelor din fântâni. Doar animalele însetate o beau, însă oamenii...Rare, chiar foarte rare sunt fântânile cu apă vie, bună de băut. Din această cauză, oamenii locului aduc apa de băut
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
nisip... bântuit de fantomele „codurilor” roșii și portocalii. Din acest motiv am intitulat imaginea cu fântâna Bărăganului „Rugă pentru apă”. Și, pentru că o consider un simbol caracteristic acestor meleaguri românești... din „vremea aceea”. Imagine pe care am privit-o în adâncul Timpului și am „văzut-o”...in illo tempore, cum zicea Mircea Eliade. Text și foto, Năstase Marin Galați,iulie 2009 (Din ciclul „Țara din suflet”) Referință Bibliografică: FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1671, Anul V
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Mântuirea noastră! Autor: Maria D. Dragostea ne e desăvârșită, Bucuria noastră-i împlinită... Tu, Soare al neprihănirii, Și flacără nestinsă a vieții, Fiu Al Tatălui din Ceruri, Veșnic, Sfânt și Împărat... Te-ai ridicat din adâncuri, Și din morții, Tu, Ai înviat! Îngerii, la Tine se înclină... Și în Ceruri, în cor Te-alină! Adie cu parfum de floare, Și petale strălucitoare! Creștinii, cânturi Îți Înalță... Laude, Ție, azi Îți sunt aduse, În zi de sărbătoare
MÂNTUIREA NOASTRĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350328_a_351657]
-
casă, Implanturi pe oameni Paiață prin cenzura de măruntaie De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Foci pârjolite de sufletul apelor din Nord Caribou alerga în sihăstria aceea Sufletul se strămuta acolo unde orbește lumina Focile țipau din adâncul glacial al apelor Închipuiri, spiriduși protectori în forme de animale departe, departe, departe Vracii șopteau învățături de taină Sufletul apelor se transforma într-una cu fiecare zi din an Referință Bibliografică: Jurnalul cu vise al Juliei May de Mariana Zavati
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
o morală superioară, mie ce altceva îmi revine de făcut decât să contemplu spectacolul lumii? Cel care huruie că un mecanism ucigaș, cinic, pregătindu-se în fiecare clipă să ne strivească că pe niște insecte... Cel care a înghițit în adâncurile sale metalice orice urmă de sentiment, de sensibilitate... La intersecție, o fată cântă din vioară... Cuprinde cu armonia muzicii sale cerul și pământul... Îi învie, chiar lângă noi, pe mării clasici, ne ajută să ne amintim cine suntem... O văd
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
demonstrația, apoi îmi întinde o bancnotă uzata. Nu i-am putut privi chipul, fiindcă mereu sunt în tranșă, departe, iar apropierea ei nu durează mai mult de o secundă... Astăzi... ce zi e astăzi? Am uitat. Dar știu, undeva în adâncul sufletului meu, că e o zi specială. M-am coborât prea mult pe Pământ sau m-am înălțat prea mult către Cer? Știu că se va petrece ceva. Când am rezemat vioară de peretele clădirii, obosit, s-a apropiat de
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
pe care îl poartă fiecare, despre mărețiile făptuite de și pentru popor, într-un timp sau în celălalt, sub monarh sau președinte, în republică sau monarhie. În toate timpurile călăuzite de mesaje succesive, purtate de muzica și textele imnurilor, din adâncul istoric, până în timpul actual, Imnul Regal a răsunat și răsună astăzi, fiind singurul care se poate asocia fără dizarmonia absolută, cu actualul imn, „Deșteaptă-te române!”. „Putem afirma cu mândrie”, precizează muzicianul Răzvan Apetrei, „că Imnul Regal al României, cel
IMNUL REGAL, ÎNVEŞMÂNTAT MUZICAL ÎN „POEMA ROMÂNĂ”, DE GEORGE ENESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350367_a_351696]
-
I. REÎNTOARCERE, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2347 din 04 iunie 2017. Din adâncul tenebrelor, Prizonier al unui labirint inexpugnabil, Martor al iadului, Plutind deasupra prăpastiei, Hipnotizat de vraja Întunecată, dar fascinantă A abisului, Rătăcind pe un tărâm Unde stăpâni Sunt liliecii Și noaptea cea mai adâncă, Paralizat de frică, Precum o insectă prinsă
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
mai adâncă, Paralizat de frică, Precum o insectă prinsă Într-o pânză de păianjen, Să rostești, simplu: „Cred” Și să te întorci la lumină. Acolo unde primăvara, Izvoarele reci și pure Și piscurile munților Sunt eterne... Citește mai mult Din adâncul tenebrelor,Prizonier al unui labirint inexpugnabil,Martor al iadului,Plutind deasupra prăpastiei,Hipnotizat de vrajaîntunecată, dar fascinantăA abisului,Rătăcind pe un tărâmUnde stăpâniSunt lilieciiși noaptea cea mai adâncă,Paralizat de frică,Precum o insectă prinsăîntr-o pânză de păianjen,Să rostești
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
ceva din privirea doamnei profesor, pe care aceasta nu reușise să-l ascundă. Era un soi de uimire amestecată cu durere, cu amărăciune. Era un tumult de sentimente renăscute și răscolite pe neașteptate, părând că-i izvorăsc de undeva, din adâncul sufletului, fiind blocate la nivelul retinei. „Ce o fi în sufletul acestei femei, oare? Nana Emanuela mi-a vorbit foarte frumos despre ea... O fi din cauza accidentului?” Nu realiză când a ajuns acasă la nașii săi de botez. Începuse ploaia
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
cai Târziu se mișca bolta Înalt deasupra lor Și chiuiau prin codri Chipurile prearoșii Și se topeau sub ele Caii de-atâtea vremi Și trecea vânătoarea Prin secoli de apus Proiectată pe dealuri Un dor al nimănui Și venea din adâncuri Nesfârșit ca un plâns Cornul cel melancolic Aprinzând lumea-n slăvi Cum se vedea un fulger Arzând în veci pe zare Și se vedeau schelete De cai lucind pe munți Și iar apărea fiara Fosforică și sfântă Și se lumina
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]
-
Christ. Viețuind pe pământ în zadar! DE-AM FI AVUT ODATĂ MĂCAR ȘI NOI NOROC De-am fi avut odată și noi noroc, Cumplite Măcar odată-n veacul atât de-ntunecat Când munții gem de apă de parc-ar fi adâncuri Și tu plutești pe-o țară ca pe-o apă umflat. De-atâta umezeală putrezește și noaptea Și-ntunericul lumii mustește grohăind Și se aude în lucruri ca-n niște săli pustie Cum sapă umezeală dinspre moarte venind E-atâta
BĂLCESCU FLUTURÂND (1) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350401_a_351730]