3,955 matches
-
să adunăm lucrurile Selinei. Colegele ei de apartament Mandy și Debby se mișcau dezinvolte, semiîmbrăcate, servindu-mi cafea cu respectul datorat magnatului cu datoriile achitate la zi. M-am întins pe canapeaua din salonașul mansardat, de formă piramidală, cu ferestrele, adâncite spre interior. Prin toboganele astea de ardezie puteai inspecta starea vremii, care devenea iar variabilă, soarele, tot o pată de rugină și ieșit din formă, licărind, apoi stingându-se brusc, aidoma unei torțe ude. Selina și-a pus un șorț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
este cea mai profundă expresie a eului. De aceea, nu este neapărat nevoie să fii poet pentru a simți și exprima poezia. Ideile în versuri, cu alte cuvinte. Toa te legile fizice sunt încărcate de poezie. Poezia este modul care adâncește pe oameni în simțăminte pentru o mai bună cunoaște re între ei. Exprimarea prin versuri (poezie) cu devotament și credință ne îndumnezeiește, pentru că noi oamenii suntem rodul imaginației Divine, de la geneză. Cine cr eează și exprimă poezia este o forță
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
Irinei, nu reușea să-și dea seama ce anume îl producea. Sau poate că evita să o facă, așa cum își izgonise și gelozia de noaptea trecută cu ajutorul gândurilor îndreptate către dragul ei Ignatius. Acum se silea să și-l imagineze adâncit în cărțile sale și în scrisul lui migălos, stând calm ca o stâncă ore în șir și apoi trăgând o linie la finalul vechiului caiet de exerciții, pe care îl umpluse în întregime, căci nu voia să irosească nici un milimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-se, și rămase așa, prostit, în camera cu parfum de mosc, în timp ce Virgil chicotea, Gilles Priape se uita descumpănit, Kamala Sutra îi săruta picioarele lui Virgil, iar madame Iocasta turba de furie, fără să-și dea seama cât de mult adâncea furia ei, prăpastia căscată între cei doi călători. — Tu, zise ea cu un dispreț profund, tu ești un om complet egoist! Ai văzut că Virgil e un om bun și generos, așa că ai smuls de la el tot sprijinul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
centrul lumii și dragostea ei. Dragostea era totul; să fii îndrăgostit era totul. Asta era totul. Nisipurile timpului Sunt stropite cu noi începuturi. Elfrida și Irina: amândouă rănite în tinerețe, una încercând s-o rețină scufundându-se în inocență, cealaltă adâncindu-se în gânduri - și uneori fapte - răutăcioase. La fel și totuși nu la fel. Asemeni, diferit, precum Axona și K. Trăise timp de câteva zile doar pentru clipa prezentă, lăsând evenimentele să-și urmeze cursul și ascultând impulsurile emoților sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
panorama Londrei, era Simon Grenville. Nu știam dacă se va bucura de compania mea sau nu, dar m-am dus la el. —Scuză-mă, acest scaun este ocupat? S-a uitat în sus, cu gândul în altă parte, de parcă era adâncit într-o reverie. —Sam, zise el. Nu era un salut foarte binevoitor, dar nici nu a fost spus, de exemplu, cu resemnarea cu care o întâmpinam eu de obicei pe Baby. În aceste circumstanțe, asta a ținut loc de „bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a răzgândit. S-a prăbușit în scaun, izbucnind în râs. Mi-a făcut doar gestul acela prostesc, cu palma dreaptă peste încheietura mâinii stângi, lăsând brațul să se bălăngăne în sus și în jos, cu pumnul strâns și, pentru a adânci semnificația, cu degetul mare strecurat între arătătorul și mijlociul. I-am primit mesajul și am ridicat din umeri, încrucișându-mi și eu încheieturile pumnilor, cu brațele întinse, întrebându-l mutește, „Când ai scăpat de cătușe?“. Câteva zile mai târziu, maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Aguilar n-a reușit să plaseze casa, nici măcar oferind-o la un preț cu mult sub valoarea sa de piață. Nimeni nu mai pătrunsese pe proprietate mai bine de zece ani. PÎnă azi, a spus Bea, după care s-a adîncit din nou Într-una din tăcerile ei. Cu timpul, aveam să mă obișnuiesc cu ele, să o văd Închizîndu-se undeva departe, cu privirea rătăcită și cu glasul În retragere. — Aș vrea să-ți arăt locul ăsta, știi? Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-și pregătească o pipă. — L-am sunat pe taică-tu și i-am zis că Fermín a avut un mic accident și că tu l-ai adus aici. — A Înghițit gălușca? Nu cred. — Mda. Librarul Își aprinse pipa și se adînci În fotoliul din spatele biroului, delectîndu-se În aspectul său mefistofelic. La celălalt capăt al apartamentului, Clara Îl umilea pe Debussy. Barceló Își dădu ochii peste cap. — Ce s-a Întîmplat cu maestrul de muzică? am Întrebat eu. — L-am concediat. Abuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a Întors de la clientul lui cu o Înfățișare abătută și cu prea puțin chef de conversație. A pregătit cina În timp ce eu așterneam masa, fără să mă Întrebe de Fermín sau de ce se mai Întîmplase la librărie. Am cinat cu privirea adîncită În farfurie, adăpostindu-ne În trăncăneala știrilor de la radio. Tata abia dacă s-a atins de mîncare. Se mărginea să tot Învîrtă lingura prin supa aceea apoasă și fără gust, ca și cînd ar fi căutat aur pe fundul farfuriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și tulpinile veștede pe fața de masă. Fără să vreau, m-am Înfiorat. Tata vocifera În vestibul sub strînsoarea celor doi agenți. Abia Îi puteam descifra vorbele. Tot ce eram În stare să percep era apăsarea Înghețată a țevii revolverului adîncit În obraz și mirosul de praf de pușcă. — Pe mine să nu mă fuți la cap, măi crăișor de căcat, ori taică-tu o să-și adune creierii de pe jos. M-ai auzit? Am Încuviințat, tremurînd. Fumero Îmi apăsa cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și mi-a mărturisit că pe doctorul acela nu se putea bizui. Doctorii sînt ca niște vrăjitori de duzină, spunea el. Pălărierul fusese toată viața lui un om cu profunde convingeri religioase, iar bătrînețea nu făcuse decît să i le adîncească. Mi-a explicat că vedea mîna diavolului pretutindeni. Diavolul, mi-a mărturisit el, orbește rațiunea și Îi pierde pe oameni. — Uită-te dumneata la război și uită-te dumneata la mine. Fiindcă acum mă vezi bătrîn și moale, Însă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
niciodată. M-am deșteptat În zori. Îmi amintesc lumina de aur lichid revărsîndu-se peste cearșafuri. Nu mai ningea, iar cineva Înlocuise marea de dincolo de fereastra mea cu o piață pustie În care se Înălțau cîteva scrînciobe și cam atît. Tata, adîncit Într-un scaun lîngă patul meu, și-a ridicat ochii și m-a privit În tăcere. I-am zîmbit și a izbucnit În plîns. Fermín, care dormea ca un prunc pe coridor, și Bea, care Îi ținea capul În poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Al oamenilor-gât și al oamenilor-picior. Cunoscuse adevărul femeii-ușă, al femeii-scaun, al femeii-girafă și al femeii-Braic... Nu aveai nevoie de oglindă ca să-ți descoperi adevăratul tău chip și adevărata ta vârstă. Adevărul omului se afla de obicei În pom. Oliver tăcea, adâncit În gândurile lui. Asta se Întâmpla la Corso. Acasă, Mathilda, stând Întinsă În pat, Îl tachina la rîndul ei pe Noimann În felul ei: „Stimate domn, dacă o să vă uitați prea des În oglindă, o să vă treziți că vi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
abstracțiuni, cum i se Întâmplase de atâtea ori? Cu lucrurile concrete te mai poți lupta, dar cu abstracțiunile ce faci?! Cu cât Încerci să le alungi, cu atât te Împotmolești mai tare În ele. Noimann rămăsese pe loc, cu ochii adânciți În gol. De atâtea ori fusese bântuit de cifre, Încât și acum Îi era teamă ca nu cumva acestea să Înceapă să-l sâcâie din nou. Oliver Îi vorbise de atâtea ori despre oameni-mâini și oameni-degete, despre oameni-gât și oameni-scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
depresie a lui Noimann se accentuă. Ciripitul vrăbiilor, pleoscăitul apei din havuz, precum și gânguritul guguștiucilor ce se fugăreau, umflându-și mereu gușile, pe acoperișul de olane al terasei Îl aduse Într-o stare de muțenie. Noimann se pleoști și se adânci În sine. Ceilalți Îl Întrebau câte ceva, dar medicul Îi privea absent. La ora șase și un sfert, Noimann făcu un semn chelnerului și mai comandă un rând de halbe Tuborg pentru ceilalți și un coniac dublu pentru propriile sale simțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și dumneavoastră premoniții...” „Dar ce legătură există Între mine și mujicul din romanul lui Tolstoi?” „Cărțile arată că veți trece printr-o Încercare grea... Fiți atenți când traversați calea ferată... Vă paște o primejdie...” Noimann Își Închise ochii și se adânci În el. Chipul lui Lilith cobora spre el, târându-se dintr-un ungher, acoperit de fire de păianjen. Curând, firele se transformară În șine de cale ferată pe care Înainta, dintr-un alt colț, un tren. Medicul Își scutură capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
balcon și conversând cu câinele Spinoza. Îl văzu aplecându-se și lepădându-și frunzele peste femeia-sicriu și peste femeia-uter, conversând cu omul de paie Braic sau stând țeapăn În mijlocul salonului, Înconjurat de asistenți. Era un Oliver Înalt, trist, cu ochii adânciți În sine. Pe creștetul său acoperit de penaj auriu, creasta de cocoș strălucea ca o aură. Trecând pe lângă el, Noimann se aștepta să audă un cârîit, un cucurigu lung (deja mijeau zorile) sau un scurt lătrat de câine, dar dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
demult, mai bine zis pronosticasem că ne vom întâlni. Aveam presentimentul că îmi va fi destinat să fii poetesă. Ești realistă și-ți trăiești suprarealismul din fiecare clipă știută și împlinită în exagerări nemărturisite... cum parfumul mierii de coriandru se adâncește molcom în respirație, cum o amintire, transformată în visare permanentă, separă cele două planuri. De fapt totul se petrece în mintea noastră, iar ție îți place să te joci cu mințile oamenilor. Acum ești ghicitoare în vise, explică-mi te
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
mândră și apropiindu-se devenea tot mai înaltă, deși era mai scundă decât mine, până m-a acoperit cu-n văl de romantism grațios! Ne-am așezat pe un scaun... era singurul scaun din lume și-am început să ne- adâncim privirile în noi. Era cald, zăpușeală, târziu... tăcerea căzuse peste noi. Ne transformasem brusc în doi adolescenți... aproape goi! Răsuflările noastre haotice ca niște flăcări își completau perfect ardoarea. În liniștea senină și-n țipetele nopții luna scânteia prin cameră
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
și revenim în el. Analizăm, percepem gradul de relaxare al corpului, cât și orice alte senzații, trăiri, gânduri ce apar. Respităm adânc de câteva ori și deschidem ochii. Revenim treptat la activitățile zilnice. PIETRE SEMIPREȚIOASE ȘI CRISTALE: SODALIT - stimulează epifiza, adâncind starea de relaxare. Înlătură confuzia și limitarea mentală, favorizează gândirea rațională, obiectivitatea, percepția intuitivă și exprimarea sentimentelor. Calmează mintea și permite recepționarea corectă a informațiilor. Îndeamnă la eliminarea vechilor condiționări mentale, generând un spațiu propice generării unor noi idei. Aduce
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
călătoriile extracorporale. SERPENTIN: conduce și permite accesul către dimensiunile curative din stările intermediare până se obține vindecarea și armonizarea ce nu a fost reușită în trecut. SHATTUCKIT: favorizează decorporalizarea și viziunea clară asupra a ceea ce este văzut în astral. SODALIT: adâncește starea de meditație, stimulează epifiza. SPINEL VIOLET: facilitează călătoriile astrale. STILBIT: favorizează călătoria spirituală. SUGILIT: util în explorările spirituale de orice fel. Asigură întoarcerea în sferele astrale elevate pentru a identifica cauzele dezechilibrelor ce se manifestă în ființă. TURCOAZĂ: favorizează
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
urăsc chiar atât de mult pe Elisa. Se plictisi după câteva minute și se Întoarse să se Încolăcească În jurul lui Davide, care nu părea să-și poată desprinde privirea de pe pieptul Isabellei, și Încercă să flirteze cu Philip, care era adâncit Într-o conversație cu Leo despre avantajele și dezavantajele care decurg din a cere pedichiuristului să-ți radă pielea moartă de pe talpă În loc s-o frece cu piatră ponce. Fotografii și reporterii stăteau mai mult Între ei, jucând Texas Hold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de necazuri... Aplicații peste aplicații, fiecare cu ale ei. Când frunzele copacilor au pălit de-a binelea și cântecul păsărilor încetinise, s-a ordonat revistă de front... În acea dimineață, plutoanele celor concentrați zbârnâiau... Cu fețele trase și cu ochii adânciți în orbite, ostașii ședeau în așteptarea comandantului. Iată-l! Și el avea pe chip semne ale trudei. Cu doi ofițeri străini alături, a înaintat spre mijlocul platoului. După ce a primit raportul de la șeful Statului Major, i s-a auzit glasul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lui Upshaw în Krugman era un succes, dar testul suprem urma să aibă loc după-amiază, în fața sindicaliștilor ce demonstrau în fața studiourilor. Un asistent aduse în sală un bărbat de vreo treizeci de ani, destul de scund, cu coapse largi, ochi cenușii, adânciți în orbite, cu o pijama kaki și o tunsoare de muzicant - un breton șaten, unsuros, ce-i acoperea fruntea. Asistentul zise „El e”, apoi ieși. Vandrich oftă. — Asta-i o porcărie! Am relații la centrala telefonică. Fata de-acolo mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]