5,887 matches
-
elevii află că adjectivul se acordă și în gen cu substantivul pe care îl determină. Presupunând că toți elevii știu să identifice adjectivele dintr-un text, să stabilească acordul adjectivului cu substantivul, să precizeze numărul și genul adjectivelor, să treacă adjectivele de la numărul singular la plural, să compare înțelesul unor omofone Ămoi - adjectiv și m-oi: mpronume; oi - verb voi) pornesc cu o evaluare inițială. În ora următoare, în concordanță cu rezultatele evaluării aduc fișe de recuperare diferențiate, în funcție de obiectivele neatinse
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
care îl determină. Presupunând că toți elevii știu să identifice adjectivele dintr-un text, să stabilească acordul adjectivului cu substantivul, să precizeze numărul și genul adjectivelor, să treacă adjectivele de la numărul singular la plural, să compare înțelesul unor omofone Ămoi - adjectiv și m-oi: mpronume; oi - verb voi) pornesc cu o evaluare inițială. În ora următoare, în concordanță cu rezultatele evaluării aduc fișe de recuperare diferențiate, în funcție de obiectivele neatinse și fișe de dezvoltare pentru elevii care au obținut calificativ maxim la
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
XVII-lea, în Anglia, pentru ca apoi, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, să devină un termen de frecventă circulație, al cărui sens de bază va rămâne nealterat în toată Europa. Atestat pentru prima dată ca derivat al adjectivului grecesc polemikos = "relativ la război", beligerant, războinic, și apoi al substantivului polemos = război, luptă, bătălie, adjectiv în 1578 în Franța în formularea Chanson polémique la Vigenere. Philostr., apoi, în1584, la Benedicti, în Somme de pechez, cu un sens apropiat celui actual
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să devină un termen de frecventă circulație, al cărui sens de bază va rămâne nealterat în toată Europa. Atestat pentru prima dată ca derivat al adjectivului grecesc polemikos = "relativ la război", beligerant, războinic, și apoi al substantivului polemos = război, luptă, bătălie, adjectiv în 1578 în Franța în formularea Chanson polémique la Vigenere. Philostr., apoi, în1584, la Benedicti, în Somme de pechez, cu un sens apropiat celui actual, "qui appartient à la dispute, par écrit", iar în 1619 este înregistrat ca substantiv "discusion
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
modernă care, astăzi, conferă polemicii un statut privilegiat dintr-o perspectivă interdisciplinară, dacă ne gândim doar la filosofia limbajului, la semiotică, la teoria discursului social sau la pragmatică. Cercetări ample 12 au relevat distincția dintre semnificația substantivului "polemică" și a adjectivului "polemic(ă)". Prima variantă presupune, într-un sens restrâns, o situație concretă, contextualizată, în care există cel puțin un discurs și un contra-discurs "care se confruntă și se afruntă". De asemenea, varianta adjectivală, în strânsă legătură cu sensul derivat etimologic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
există cel puțin un discurs și un contra-discurs "care se confruntă și se afruntă". De asemenea, varianta adjectivală, în strânsă legătură cu sensul derivat etimologic, se comportă ca "metaforă lexicalizată", sugerând "un război al condeielor, un război al cuvintelor"13. Adjectivul "califică producția discursivă a uneia din părțile" angajate în conflict. Prin urmare, putem vorbi de intenție, gest, atitudine, intervenție, articol polemic(ă) etc. unde atributul trimite la caracterul critic, agresiv, contestatar, imperativ etc. al termenului pe care îl însoțește. În
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lipsit de importanță faptul că ne găsim într-o perioadă în care polemica (termen înțeles în ambele sale ipostaze morfologice, ca substantiv care exprimă, în esență, o situație de comunicare tripartită asociată unui spațiu dicursiv, dar, mai ales, în ca adjectiv care califică sau, după caz, descalifică un anume tip de discurs 87) este, în plan semantic, investită cu accente mai degrabă peiorative. Întâlnim, astfel, un caz paradoxal, în care atributul retorico-formal "polemic(ă)" este conotat preponderent negativ (ca agresivitate, primitivism
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și temelia credinței (s.n.) mărturisită de Biserică”<footnote † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, op. cit., p. 92. footnote>. Problema omooysios la Sfântul Atanasie cel Mare Arhid. prof. univ. dr. Constantin VOICU Termenul "<footnote Cuvânt compus din particula oșmo, arătând identitatea, și adjectivul ooujsiv" (provenit din substantivul oujsia, ființă, substanță), care înseamnă: deoființă, deaceeași ființă, consubstanțial. footnote>, primit și introdus, mai ales dupăstrălucite explicații teologico filosofice ale Sfântului Atanasie celMare<footnote Explicațiile prezentate, probabil, în ședințe preliminare celor solemne alemembrilor sinodului. Atunci, Atanasie
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
traduse, de obicei, în alte limbi. S-a observat că limba dispune de mijloace pentru individualizarea obiectelor în cadrul clasei denumite de cuvintele comune. „Operatorii de individualizare“ folosiți în aceste situații (articularea; calificarea și determinarea; adverbele; prepozițiile; sufixele locale, personale, posesive; adjectivele demonstrative) nu sunt necesari în cazul numelor proprii, întrucît acestea „condensează“ capacitatea de a fixa referentul, fără a-l descrie sau califica, în virtutea filtrului de onimizare (devenire ca nume pro priu) parcurs, care-i conferă calitatea intrinsecă de a realiza
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
floră, faună, cultură agricolă, căi de comunicație, construcții sau amenajări, aspecte social istorice etc.), derivative (sufixul -uș, -el, eț, -ior, -ișor, -uț, -uia, -uica, -ica, -ița etc.) sau gra maticale (singular > < plural, masculin > < feminin, nominativ > < genitiv > < acuzativ, substantiv + substantiv, substantiv + adjectiv, prepoziție + substantiv etc.). Importanța grupării toponimiei în funcție de diferite criterii este concretizată în primul rînd prin identificarea unor tendințe specifice fiecărei categorii privind raportul originar, formula etimologică, traiectoria evolutivă, vechimea etc., constituind premise orientative pentru căutarea soluțiilor științifice de analiză diacronică
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
puține dintre numele de locuri cu înfățișare „străină“, adică neromînească, puteau fi date și de romîni din apelative de origine slavă, dar funcționale deja în limba romînă la momentul toponimizării. Emil Petrovici stabilește mai multe astfel de categorii: substantive și adjective romînești de origine slavă, care pot prezenta forme morfologice romînești (Dumbrava, Dealul, Rovine, Vidra, Mîndra, Bogata); apelative romînești care conțin sufixe funcționale în romînă (Dumbrăveaua, Slătioara, Dumbrăvița, Răchitișu); toponime slave diminutivate în romînește (Bistricioara, Cernișoara, Glîmbocelul, Doftănița); antroponime de origine
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
iar un afluent al Abrudului se numește Valea Roșie (magh. Verespatak), pe cursul căreia este așezată Roșia de Munte sau Roșia Abrudului. Nicolae Drăgan presupune că elementul comun al toponimelor „gemene“ Abrud și Dobrud, radicalul rud, ar putea proveni din adjectivul sl. rud, „roșu“ (> ruda „pămînt roșu“, „minereu“). În Abrud, tema este anticipată de prefixul slav ab-, care diminuează însușirea exprimată de adjectiv (ca în abstarî, „bătrîior“), sensul originar al toponimului putînd fi „roșiatic“. În Dobrud, tema este anticipată de prefixul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Nicolae Drăgan presupune că elementul comun al toponimelor „gemene“ Abrud și Dobrud, radicalul rud, ar putea proveni din adjectivul sl. rud, „roșu“ (> ruda „pămînt roșu“, „minereu“). În Abrud, tema este anticipată de prefixul slav ab-, care diminuează însușirea exprimată de adjectiv (ca în abstarî, „bătrîior“), sensul originar al toponimului putînd fi „roșiatic“. În Dobrud, tema este anticipată de prefixul dob(< sl. dobro, „bun, bine“) care intensifică însușirea exprimată de adjectiv, în cazul nostru, „roșu aprins“. Ambele adjective ar putea fi substantivizate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este anticipată de prefixul slav ab-, care diminuează însușirea exprimată de adjectiv (ca în abstarî, „bătrîior“), sensul originar al toponimului putînd fi „roșiatic“. În Dobrud, tema este anticipată de prefixul dob(< sl. dobro, „bun, bine“) care intensifică însușirea exprimată de adjectiv, în cazul nostru, „roșu aprins“. Ambele adjective ar putea fi substantivizate după separarea din formația Abrudpotok „apa roșiatică“, Dobropotok („apa foarte roșie“). E drept că Dobrud ar putea proveni și dintr-un antroponim (din familia Dubrodo, Dobrota etc.), în cazul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
diminuează însușirea exprimată de adjectiv (ca în abstarî, „bătrîior“), sensul originar al toponimului putînd fi „roșiatic“. În Dobrud, tema este anticipată de prefixul dob(< sl. dobro, „bun, bine“) care intensifică însușirea exprimată de adjectiv, în cazul nostru, „roșu aprins“. Ambele adjective ar putea fi substantivizate după separarea din formația Abrudpotok „apa roșiatică“, Dobropotok („apa foarte roșie“). E drept că Dobrud ar putea proveni și dintr-un antroponim (din familia Dubrodo, Dobrota etc.), în cazul acesta paralelismul Abrud - Dobrud fiind o simplă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
separarea din formația Abrudpotok „apa roșiatică“, Dobropotok („apa foarte roșie“). E drept că Dobrud ar putea proveni și dintr-un antroponim (din familia Dubrodo, Dobrota etc.), în cazul acesta paralelismul Abrud - Dobrud fiind o simplă întîmplare. Derivarea toponimului Abrud de la adjectivul slav din care s-a format (pornind de la culoare) apelativul care denumește minereul este posibilă nu numai lingvistic, ci și dacă se are în vedere specificul zonei (plină de mine străvechi). Nu trebuie omis faptul că denumirile care pornesc de la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slav din care s-a format (pornind de la culoare) apelativul care denumește minereul este posibilă nu numai lingvistic, ci și dacă se are în vedere specificul zonei (plină de mine străvechi). Nu trebuie omis faptul că denumirile care pornesc de la adjectivul roșu sunt numeroase în toponimia romînească (Dicționarul geografic din 2008-2009 consemnează minimum șaizeci), mai ales în zonele bogate în minereu (ne gîn dim, de exemplu, la Roșia Montană). Urmașii sl. ruda sunt și ei de ordinul zecilor pe lista numelor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Observația că sensul apelativului nu se potrivește cu descrierea cursului unei ape nu ni se pare pertinentă (în fond, am avea o sinonimie cu toponimele slave de tip Bîrza, chiar dacă într-un caz e un substantiv, iar în celălalt un adjectiv). Soluția contrapusă variantei anterioare avansează o temă sîrbească, Omar, omara, „pădure de conifere“ (întîlnită mai rar, e drept, și în Bulgaria și Macedonia, chiar ca toponim, Omarița, și în Rusia, ca toponim, Homara, Homor, Homur, Homoreț). În zonă, de altfel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
grup este format dintr-un nume de persoană, Bucur, întemeietorul așezării purtînd acest nume (prima atestare a toponimului datează din anul 1459), păstor, stăpîn al terenului sau conducător, potrivit legendei, și sufixul -escu (care forma, la origine, genitive, iar apoi adjective arătînd posesia, apartenența, afinitatea etc., fiind deci foarte potrivit pentru a desemna dependența locului de persoana în cauză). Bucur este format dintr-un străvechi apelativ romînesc de origine dacică, reconstituit prin comparația cu albaneza (alb. bukur, „frumos“), care însemna, se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Iorgu Iordan, sinonim cu Nucetul, fiind la bază turcicul (peceneg sau cuman) koz, „nuc“. Omonimele, prea numeroase pentru a avea toate o bază turcică, ar putea porni de la sl. koza „capră“, căruia i s-a adăugat sufixul -je (care derivă adjective posesive din substantive) și desinența -a, putînd fi inițial un compus de tipul „muntele Caprei“, după modelul Cravia (sl. < Kravia „al vacii“, Orlea (< orlja, „al vulturului“). În favoarea etimologiei slave pledează și existența în Grecia a unui toponim identic (Kozia), considerat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ipoteza provenienței din adj. sl. Kralieva (vezi bg. Kralev) „crăiasca, regeasca“ < subst. krali, „rege“. Acesta ar fi putut determina inițial un substantiv cu sensul „oraș, așezare, scaun, district“ etc. (formație neatestată însă), din care cu timpul s-a desprins, substantivizîndu-se, adjectivul ca nume autonom. Așadar, în perioada cnezatelor, Craiova ar fi putut fi scaunul „unui regișor“ local. Formele slave cu -ov, -ova („dure“, cum le numesc lingviștii), care sunt mai noi, caracteristice graiurilor de tip bulgăresc, au înlocuit în unele teritorii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în varianta estică), iar o în loc de e apare și în formele maghiare Döjtëne, Döjtöne. Un apelativ maghiar de origine slavă, deget, „păcură de uns carul“, justifică de asemenea unele forme intermediare, de la *degŭtĕna la Degtena. Toponimul Doftăneț are la bază adjectivul slav, sub formă masculină, *degŭtĕnŭ, „cel cu păcură“ (la început însoțind unul dintre substantivele dolŭ, „vale“, sau potokŭ, „pîrîu“, care sunt masculine), căruia i se atașează sufixul -ici, folosit pentru substantivizarea adjectivelor, rezultînd *Degŭtĕnici, care evoluează la Doftăneț, după modelul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
degŭtĕna la Degtena. Toponimul Doftăneț are la bază adjectivul slav, sub formă masculină, *degŭtĕnŭ, „cel cu păcură“ (la început însoțind unul dintre substantivele dolŭ, „vale“, sau potokŭ, „pîrîu“, care sunt masculine), căruia i se atașează sufixul -ici, folosit pentru substantivizarea adjectivelor, rezultînd *Degŭtĕnici, care evoluează la Doftăneț, după modelul *Degŭtĕna > Doft(e)ana. Există și un corespondent al acestuia în teritoriul ucrainean (Dihtianeč, rostit de localnicii Diht’aneț’). Formele Doftenița, Doftănița pot fi diminutive romînești, cu sufixul -ița, dar cel puțin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
populații de această etnie în zonă și de existența altor toponime de această factură în apropiere (Telciu, Salva). Această populație de etnie ucraineană ar fi putut să boteze locul cu un nume de persoană din propria limbă, provenit dintr-un adjectiv posesiv format cu ajutorul sufixului ov (> ou) de tipul *Hordov > Hordou. Pentru comparație au fost invocate ucr. Hardij, rus. Gordej (reflexul g > h este obișnuit în ucraineană) bg. Gărdio, rom. Gîrdea, Gîrdești, Gîrdoaia, Hordilă (în funcție de dialectul slav din care au fost
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din județul Alba, unde se află renumitele podgorii viticole). DTRO consemnează și un deal și o pădure cu acest nume în Oltenia. În primele atestări (începînd cu 1374) se păstrează grupul originar vșt (așadar, Jidovștița). La baza toponimului stă un adjectiv *Zidoviska (inițial pe lîngă reka, dolina) cu sensul de (rîul, valea) „uriașilor“ ( jidov în anumite graiuri înseamnă „uriașii din vechime, amintiți în Biblie, care s-au luptat cu filistenii și cu alte popoare“ - vezi Samson). Acest cuvînt provine din sl.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]