6,618 matches
-
în galeria celebrelor iubiri din literatura universală. “Evocările”, pe care Anca Sîrghie le-a inițiat și le-a realizat în mod concret dialogând cu cei mai mulți dintre actanții capitolului, completează imaginea artistului, de la ambianța familială în prima copilărie, apoi din anii adolescenței petrecute la Cluj, din studenția cu refugiul la Sibiu, unde a dat măsura creativității sale excepționale, și până la târzia sa revenire în Cluj. Mereu se afirmă structura spirituală aparte, viziunea adâncului, observarea ineditului și bucuria cuvântului cioplit. Consistentă în capitolul
Antonia Bodea: O carte de colecție – Radu Stanca. Evocări și interpretări în evantai () [Corola-blog/BlogPost/339333_a_340662]
-
intrat ca o vijelie în viața mea și s-a năpustit cu asemenea forța încât n-a lăsat liber nici măcar un colț în ea. Mă bucura nespus atitudinea sa tandră fața de fiica mea, Irina, care pe atunci intra în adolescență!“, scria Olga. Nu a trecut mult timp până ce soția lui Pasternak, Zinaida Neigauz, a aflat de noua lui pasiune: „Am înțeles că este foarte îndrăgostit!“. I-a cerut să pună capăt imediat acestei relații și, fără ca el să știe, s-
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
trecerea pragului celui mai înalt, adesea este evocat chipul mamei. Dragostea pentru tată rămâne și ea constantă chiar dacă numele lui suportă unele schimbări le-a lungul anilor. În anii dulcii copilării este strigat cu căldură în glas - TĂTICU -, mai pe la adolescență, când se impune o notă mai „serioasă” este strigat - TATĂ -, în perioada avântatului elan tineresc, atunci când crezi că vei atinge cerul cu mâna, unii îi spun în glumă - BABACU -, iar în ultima perioada de viață, i se mai spune și
Elena Buica: DE ZIUA TATĂLUI (17 iunie) () [Corola-blog/BlogPost/339363_a_340692]
-
și spațios apartament situat în zona selecta a Clujului, în cartierul “Grigorescu” și am acceptat să stau în București cu părinții și fiica mea, în condiții foarte diferite. La toate acestea se adăuga efortul pentru îngrijirea părinții bolnavi, dificultățile perioadei adolescenței în care se afla fiica mea și neînțelegerile cu frații mei domiciliați în București. Am trecut prin vremuri cutremurătoare și numai dragostea și recunostința m-au susținut. Astăzi le păstrez neștirbită aceeași recunoștință și profundă pioșenie, iar în scrierile mele
Elena Buica: DE ZIUA TATĂLUI (17 iunie) () [Corola-blog/BlogPost/339363_a_340692]
-
degenera în fobie socială și alte tipuri de fobii, tendința celui afectat fiind de a se autoizola și de a evita orice formă de comunicare cu cei din jur. Contextele apariției anxietății și depresiei la adolescenți și măsuri de ameliorare Adolescența, această „vârstă ingrată”, este o etapă deosebit de importantă în viața unui individ și poate cea mai tumultoasă, este perioada căutărilor, afirmării, construirii personalității, stabilirii direcțiilor de urmat pentru viitoarea carieră. Reprezintă totodată și un moment plin de oscilații, succese și
Mircea-Florian Ruicu: Rolul comunicării în ameliorarea anxietăţii şi depresiei la adolescenţi () [Corola-blog/BlogPost/339412_a_340741]
-
față de cineva sau ceva; inconsecvență în relația cu semenii (nu prezintă încredere); nerăbdare în a asculta și opinia celorlalți, tendința de a-i domina pe interlocutori; rezistență scăzută la frustrări. Depresia este un fenomen care poate să apară și la adolescență, dar și la vârste înaintate. În urma studiilor efectuate, a rezultat că adolescentele sunt ceva mai expuse stărilor depresive decât băieții de aceeași vârstă, prezentând în general următoarele manifestări: tristețe corelată cu sentimentul neputinței; autoapreciere deficitară în raport cu alți membri ai familiei
Mircea-Florian Ruicu: Rolul comunicării în ameliorarea anxietăţii şi depresiei la adolescenţi () [Corola-blog/BlogPost/339412_a_340741]
-
felul în familie (certuri, conflicte de interese etc.); propriile trăsături de personalitate și comportament ale adolescentului (temperamentul, capacitatea de a gestiona stresul, toleranța, expectanțele, capacitatea de adaptare la situații și medii noi etc.); decepțiile sentimentale, despărțirea de iubit /iubită. Vârsta adolescenței se confundă în general cu vârsta elevul la liceu unde asistăm la o rupere de ritm față de gimnaziu. O importanță deosebită trebuie acordată modului în care adolescentul comunică în interiorul triadei familie - școală - societate pentru problemele deosebite pe care le comportă
Mircea-Florian Ruicu: Rolul comunicării în ameliorarea anxietăţii şi depresiei la adolescenţi () [Corola-blog/BlogPost/339412_a_340741]
-
de repede și nu îi dă suficient timp celui tânăr să se cunoască îndeajuns. Deși colaborarea părintelui cu școala este mai strânsă în perioada când fiul sau fiica sunt mici, nu trebuie să dispară nici când aceștia ajung la vârsta adolescenței, care implică riscuri mult mai mari. Părinții de astăzi trebuie să fie pregătiți din timp și să privească cu discernământ schimbările din viața adolescentului, care devine destul de imprevizibil sub presiunea factorilor psihologici, sociali și materiali care îl însoțesc permanent. Și
Mircea-Florian Ruicu: Rolul comunicării în ameliorarea anxietăţii şi depresiei la adolescenţi () [Corola-blog/BlogPost/339412_a_340741]
-
adolescenții deopotrivă să caute să accepte faptul că au nevoie permanent unul de celălalt (relația părinte-copil nu se modifică în fond); părinții trebuie să fie pregătiți să facă față cu mult tact la provocările din partea copiilor lor ajunși la vârsta adolescenței și să caute să treacă cu succes peste șocul „prăpastiei dintre generații” - adolescenții sunt mai rebeli ca în trecut, își negociază altfel cererile, caută să-și impună uneori cu orice preț punctul de vedere, își schimbă preferințele legate de programul
Mircea-Florian Ruicu: Rolul comunicării în ameliorarea anxietăţii şi depresiei la adolescenţi () [Corola-blog/BlogPost/339412_a_340741]
-
e în formare, relația profesor - elev este centrală, dar nu trebuie neglijată nici mai târziu, la liceu, unde elevul este un explorator acerb al realității, al vieții, fiind extrem de influențabil la mediile cu care intră în contact. Pubertatea și ulterior adolescența sunt perioade importante din viața unui om, în cadrul cărora el își conturează un eu, care poate să intre ușor în conflict cu al celorlalți, iar profesorul este dator, alături de părinte, să coordoneze modul cum individul va relaționa cu semenul în cadrul
MIRCEA FLORIAN RUICU: COMUNICAREA ÎN ŞCOALĂ – FACTOR AL SUCCESULUI SAU AL INSUCCESULUI ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ () [Corola-blog/BlogPost/339378_a_340707]
-
Management Educațional, București, 2004M Liliana Ezechil, Petruța Coman (coautor) - School motivation - some psychoindividual characteristics, «Education Facing Contemporary World Issues», Vol. II, 1-3 iunie 2006, Ed. Universității din Pitești; Abraham Maslow, Motivație și personalitate, Ed. Trei, București, 2008; Stephane Clerget, Criza adolescenței, Ed. Trei, București, 2008; Ion-Ovidiu Pânișoară, Profesorul de succes - 59 de principii de pedagogie practică, Ed. Polirom, Iași, 2009 Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Mircea-Florian Ruicu: SFATURI UTILE ŞI STRATEGII ÎN VEDEREA MOTIVĂRII ŞCOLARE A ELEVILOR ÎN FAMILIE () [Corola-blog/BlogPost/339407_a_340736]
-
satisfacție. Preț de un minut, Nehliudov păstra tăcerea. - N-am crezut niciodată că ești atât de deștept! Îmi spuse el cu un surâs atât de generos, atât de bun, încât am simțit dintr-odată că sunt grozav de fericit.” ( “Copilăria, adolescență, tinerețea” , Lev Tolstoi ). Lumea noastră se bazează pe competiție. Învățăm asta din școală. Fiecare lupta ca să fie cel mai bun, sau cât mai bun. În funcție de cât este de bun, de calitățile demonstrate, de notele obținute la examene, în școală, în
Liviu Florian Jianu: Elogiul orgoliului, elogiul egoismului () [Corola-blog/BlogPost/339493_a_340822]
-
lui este impenetrabil. N-aș schimba o virgula în Mic dejun la Tiffany.” (Norman Mailer) „Cartea lui Truman Capote poate fi citită ca o variațiune a poveștii Cenusăresei: destinul unei tinere ale cărei aspirații o ajută să treacă printr-o adolescență tulbure, dar care nu-i aduc și fericire pâna la adinci bătrâneți. Este, cu alte cuvinte, o imagine a formării, care sugerează oricărei cititoare - și, de ce nu, oricărui cititor - ca orice schimbare de sine, orice scop, oricât de greu de
Truman Capote: Mic dejun la Tiffany. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339485_a_340814]
-
Flaviu George Predescu: Metafora vieții-carte de Ștefan Vlăduțescu Faptul că prin volumul „Răsfoindu-mi adolescența”(București, Editura Shik, 2011), Flaviu George Predescu reușește ca într-un timbru nou să dea dea curs dificilei metafore genitivale de „carte a vieții” (carte-viață), reprezintă unul dintre indicatorii unei viitoare recognoscibile voci în lirica românească. Sub implicatura poetică principială
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
ca într-un timbru nou să dea dea curs dificilei metafore genitivale de „carte a vieții” (carte-viață), reprezintă unul dintre indicatorii unei viitoare recognoscibile voci în lirica românească. Sub implicatura poetică principială se dezvoltă o tematică meditativă: neliniștile și interogațiile adolescenței, cristalizarea iubirii, despărțirea, timpul, casa pustie și necunoscutul. Cartea vieții capătă contur nu ca un dat, ci ca un construct. Ea se constituie din trăiri și amintiri, stări de spirit, imagini și reacții. Existența se scrie prin acte, fapte și
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
odată aduse în limbaj, evenimentele existențiale capătă amprentă de eternitate, căci „scrisul imortalizează tăirile” („Nu ajunge”). Prin personificare, natura accede la cuvânt: „Natura ne vorbește mereu / Prin frunze / Ce mișcă în vânt...” („Zile senine”). Capitole ale cărții sunt copilăria și adolescența, aceasta din urmă conținând-o pe prima prin relaționare cu care se profilează ca „umbră de maturitate”: „Te-am pierdut copilărie / Dar te simt mereu prezentă” („Copilărie”); „O umbră de maturitate a căzut / Peste copilăria mea” („Vacanță la Rădești”). Între
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
de turturică”). Trecerea timpului se arată a fi mai curând generatoare de visare și reflecție decât de suferință: „tot ce mi se-ntâmplă / Pare dintr-o poveste” („Despărțire”); „Trezește-mă mai bine din visare”(„Petale de uitare”). Ca pagină de adolescență se delimitează liceul; el este reținut prin elementele sale specifice: note, profesori, lecții și note. În plus, este pus în perspectiva devenirii irepresibile: „An de final, în viața de liceu e seară” („Promoție de iunie”). În pofida intenției de a scoate
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
Flaviu George Predescu: Metafora vieții-carte de Ștefan Vlăduțescu Faptul că prin volumul „Răsfoindu-mi adolescența”(București, Editura Shik, 2011), Flaviu George Predescu reușește ca într-un timbru nou să dea dea curs dificilei metafore genitivale de „carte a vieții” (carte-viață), reprezintă unul dintre indicatorii unei viitoare recognoscibile voci în lirica românească. Sub implicatura poetică principială
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
ca într-un timbru nou să dea dea curs dificilei metafore genitivale de „carte a vieții” (carte-viață), reprezintă unul dintre indicatorii unei viitoare recognoscibile voci în lirica românească. Sub implicatura poetică principială se dezvoltă o tematică meditativă: neliniștile și interogațiile adolescenței, cristalizarea iubirii, despărțirea, timpul, casa pustie și necunoscutul. Cartea vieții capătă contur nu ca un dat, ci ca un construct. Ea se constituie din trăiri și amintiri, stări de spirit, imagini și reacții. Existența se scrie prin acte, fapte și
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
odată aduse în limbaj, evenimentele existențiale capătă amprentă de eternitate, căci „scrisul imortalizează tăirile” („Nu ajunge”). Prin personificare, natura accede la cuvânt: „Natura ne vorbește mereu / Prin frunze / Ce mișcă în vânt...” („Zile senine”). Capitole ale cărții sunt copilăria și adolescența, aceasta din urmă conținând-o pe prima prin relaționare cu care se profilează ca „umbră de maturitate”: „Te-am pierdut copilărie / Dar te simt mereu prezentă” („Copilărie”); „O umbră de maturitate a căzut / Peste copilăria mea” („Vacanță la Rădești”). Între
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
de turturică”). Trecerea timpului se arată a fi mai curând generatoare de visare și reflecție decât de suferință: „tot ce mi se-ntâmplă / Pare dintr-o poveste” („Despărțire”); „Trezește-mă mai bine din visare”(„Petale de uitare”). Ca pagină de adolescență se delimitează liceul; el este reținut prin elementele sale specifice: note, profesori, lecții și note. În plus, este pus în perspectiva devenirii irepresibile: „An de final, în viața de liceu e seară” („Promoție de iunie”). În pofida intenției de a scoate
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
a contribuitorilor și coerența volumului se conturează pe două rute. Primul nucleu în jurul căruia „gravitează” opiniile acestor personalități ce vin din zări diferite este unul temporal. Intervalul fixării coordonatelor fundamentale ale „omului ce va fi” este acela al copilăriei și adolescenței. Este vremea impregnării de valori. Copilul Lucian Boia trăiește „Cei trei muschetari” ca imersiune în mediul prieteniei („ca roman al prieteniei”). Accede în „Contele de Monte-Cristo” ca într-un cosmos „al răzbunării”. „Insula misterioasă” este percepută ca model al ieșirii
DAN C. MIHĂILESCU: Invitaţie ispititoare în paradis, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339636_a_340965]
-
cu opoziția. În România s-ar fi spus că mă potrivesc ca nuca în perete. În Marea Britanie, reverendul care a reușit să-l lămurească pe fiul meu despre meseria de înger e femeie și tipul de care sunt îndrăgostită din adolescență - Elton John - e însurat, are doi copii și e gay.
Când mi-au bătut în ușă, am crezut că sunt martorii lui Iehova. „Am dori să stăm puțin de vorbă, suntem de la Partidul Laburist...” () [Corola-blog/BlogPost/339677_a_341006]
-
care are două prenume, unul românesc și unul de proveniență străină. Găsesc cel puțin deplasată, dacă nu îngrijorătoare ironizarea prenumelui Julien în cazul lui Dacian Cioloș și sper ca fetița mea să nu aibă niciodată de pătimit la școală, în adolescență sau în viața de adult din cauza unor domni care să-și permită să o stigamitizeze în urma unei decizii pe care am luat-o eu, părinte, fără ca asta să aibă în viitor vreo legătură cu nivelul ei de educație și competență
Un naționalist de grotă se ia de Julien. Aviz părinților care aleg nume „străine” pentru copiii lor () [Corola-blog/BlogPost/339199_a_340528]
-
fi dus pe două drumuri, lăsând inimile noastre să se caute-n zadar, navigînd; tu - pe harta cea bună, eu - după copia ei fragmentată, în care continentele încă sînt fără contur. Potrivește-ți ceasornicul după al meu: cu timpul și adolescențele, azi depărtate, vor dobîndi aceeași ființă, același parfum, aceleași culori ca două grădini vecine ce-și împletesc în adînc, nevăzut dar firesc, rădăcinile arborilor mereu întineriți prin anotimp. Potrivește-ți ceasornicul după al meu: exact după al meu - nu mai
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339237_a_340566]