1,979 matches
-
Nu întind mâna so prind... E mult și ceea ce dă, fără intenție și sforțare. Aproape toată luna lui aprilie am fost în fiecare dupăamiază în magazin. Era o bucurie liniștită, între mobile noi, frumoase... Retras în firida aceea [...] parcă mă afundam întrun vis. Am învățat o mulțime de lucruri în aceste trei săptămâni. Ce numi explica femeia aceasta! Aș fi ascultat orice... Ne consumam întro iubire rarefiată, prelungită dupăamieze întregi. (Camil Petrescu, Patul lui Procust) 1. Numește câte un sinonim potrivit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în iubire. 6. Exclamația retorică are rolul de a evidenția implicarea afectivă a persona ju luina rator, reliefând admirația cu care o privește pe femeia de care este îndrăgostit. 7. Comparația utilizată în enunțul Retras în firida aceea [...] parcă mă afundam întrun vis se referă la senzația de irealitate, la starea de pace, de retragere din lumea reală, mediocră, întrun spațiu privilegiat, al frumuseții, al iubirii. 8. Genul epic are drept trăsătură definitorie prezența instanțelor comunicării narative. De exemplu, în fragmentul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fiul și cumnații. Virgil Trofin, Paul Niculescu- Mizil și Ion Iliescu sunt marginalizați. După 1974, descentralizarea începută de Maurer este abandonată, nimeni nu mai îndrăznește să aibă vreo inițiativă, toate hotărârile fiind luate de către cuplul prezidențial. Politica irațională de industrializare afundă România în datorii externe. Prețurile la alimente cresc, ceea ce nu rezolvă penuria, se introduc rațiile pe cap de locuitor. Reluându- se procedeul din anii ’50, 14 orașe sunt declarate „închise”, nerezidenților fiindu-le interzis să-și stabilească domiciliul în ele
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Și mai apăsat e pus pe ecran în Acasă - Petre Vârlan e muncitor pe un șantier de construcții și se întoarce să lucreze în agricultură. Cauza vehiculării acestui mesaj este efectul mai dur al crizei economice grave în care se afundă România asupra zonelor rurale. Pentru țărani, clasa socială pe care dictatorul va începe s- o distrugă prin sistematizarea satelor, orașul însemna ultima șansă de a câștiga o bucată de pâine. Când propaganda n-a mai fost de ajuns, Ceaușescu le-
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cotitură neașteptată se produce în evoluția regizorului Mircea Daneliuc odată cu Glissando (1984). Renunțând la domeniul filmului realist de actualitate, slab reprezentat în filmul românesc, pe care îl îmbogățise cu trei pelicule remarcabile - Cursa, Probă de microfon și Croaziera -, Daneliuc se afundă în oniric, metaforic, alegoric, baroc. Spațiul-timp din Glissando e o pseudo-Românie a anilor ’30, un univers oscilând la granița visului. Sensul fimului nu poate să stea în povestea plină de clișee a tribulațiilor sentimentale și pieirii unui trișor de cazinou
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
discurs adresat școlarilor (Patria și patriotismul, 192-) [1915], ocazionat de sărbătorirea zilei de 24 ianuarie 1859, Delavrancea aduce un elogiu pătimaș ideii sacrosancte de Patrie și reclamă imperiozitatea unui abandon patriotic total al individului în numele realității supreme a națiunii române. Afundându-se într-un misticism naționalist, și resorbindu-și auditoriul după sine în această trăire mistică, Delavrancea le revelează copiilor cărora le este adresat discursul că, precum "în sfânta noastră religie, noi sărbătorim o taină a sufletului nostru, nu o sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
5,8 Sursa: Anuarul Statistic al României 1991 (1991, pp. 647-651) Datele arată că în 1970 investițiile în educație s-au cifrat la 7,1 procente din totalul cheltuielilor realizate de statul român. Apoi, pe măsură ce economia planificată s-a gripat, afundându-se tot mai adânc într-o criză sistemică, nivelul investițiilor în învățământ au scăzut progresiv, în ciuda alocării unor fonduri din ce în ce mai generoase acțiunilor social-culturale. Investițiile majore făcute de regim în educație s-au reflectat și pe planul cantitativ al bazei materiale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a conștiinței istorice românești. Din acest motiv, putem vorbi despre "memoriae quo ante", i.e., restituirea memoriei societale ante-socialistă, profund marcată de ideologia naționalistă. În același timp, deplasarea înspre naționalism a fost calculată ca strategie politică de consolidare a unui regim afundat din ce în ce mai adânc în criză structurală. Restârnirea fermentului naționalist și a sentimentelor patriotice (rămase încă nestinse de propaganda rolleriană) și amplificarea lor paroxistică a constituit o "terapie prin mit[o-istorie]" (Tomiță, 2007, p. 12) ca rețetă ideologică de compensare a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cuvinte ca purtare rea, josnicie și micime: „Am căzut cu totul. Vă doresc să nu vă meargă niciodată așa! Ar fi trebuit să-mi schimb viața în bine și să devin o stea. Am rămas însă pe pământ și mă afund acum tot mai mult. Viața mea a devenit, de fapt, lipsită de sens și constă doar din episoade care sunt de prisosă Fiți fericit dacă nu înțelegeți ceea ce scriu aici.“51 Sunt indicii ale celei mai profunde depresii. Într-o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
adăpost de orice infiltrări ale teologicului. Ar fi apreciat în mod sigur o observație a lui Heinrich Heine: „Din clipa în care o religie face apel la filozofare, apusul ei este inevitabil. Încearcă să se apere, dar prin vorbărie se afundă tot mai rău, până la pieire. Religia, ca orice absolutism, nu are nevoie de justificare.“72 Wittgenstein se apropia cu dragoste și venerație de acele opere artistice și lucrări religioase prin care valorile fundamentale ce dau sens vieții se arată în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
decît să te bucuri de ea fără să o meriți”. * „Conformismul sfîrșește aproape totdeauna prin complicitate.” (Octavian Paler) Acest tăvălug al dezonoarei proprii este plastic surprins și În proverbul: „Cine cade În noroi, cu cît se zbate, cu atît se afundă mai mult”. * „Lumea e atît de tare ocupată cu aparența, Încît prea puțin Îi pasă de realitate.” (Johan Oxenstiern) Există și o altă explicație pentru tendința noastră de a ignora, uneori, realitatea: „Viața reală Își pierde de atîtea ori fericirea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu mântuiește pe nimeni fără voia lui: „Oricine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”. Mântuitorul Iisus Hristos cheamă pe toți și întinde mâna tuturor celor ce se afundă în valurile păcatelor și a fărădelegilor acestei lumi și îi ajută să se mântuiască. Schimbarea în bine a vieții omului constituie începutul bun în vederea primirii harului mântuitor a lui Hristos. „Pe lângă toate acestea, fiecare om are și o chemare interioară
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
trupului. La urechi spre ascultarea credinței, la mâini și la picioare ca să-l urmeze pe Hristos și să lucreze poruncile lui. După ce-l unge peste tot trupul, preotul îl ia în mâini și ținându-l drept, spre răsărit, îl botează, afundându-l de trei ori în apa sfințită, zicând: „Se botează robul lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui. Amin. La a doua afundare: „Și al Fiului. Amin.” Iar la a treia afundare: „Și al Duhului Sfânt. Amin; acum și pururea și în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de talie, "bucurîndu-se de orașul roman, de ruinile sale care le vor aparține dintr-odată cu totul." Bărbatul continuă să-și închipuie, neîncetînd să anticipeze, să revadă, să reconstruiască scene din trecut. Cu cît se proiectează în viitor, cu atît se afundă mai mult în trecut; cu cît face-desface-reface relațiile cu Henriette și Cécile, cu atît incertitudinea sporește și angoasa se instalează. Tocmai cînd se credea stăpîn pe hotărîrea și pe destinul său, se produce "acea reorganizare a imaginii proprii și a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lucrînd, iar lucrul e singurul remediu al suferinței sale, că-l apasă mai mult ca oricînd dependența financiară, dar că e pictor mai deplin ca niciodată: Dacă m-aș gîndi la posibilitățile dezastruoase n-aș putea să fac nimic, mă afund cu totul în lucru și ies la suprafață cu studiile lucrate; dacă furtuna dinăuntru amenință prea tare, beau un pahar în plus ca să mă amețesc. Să fii smintit de ceea ce ar trebui să fii. Înainte mă simțeam, însă, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
aparțin registrului solemn al activismului patriotic. V. alege să instrumenteze cu predilecție cauze importante (eliberarea iobagilor de sub exploatarea grofilor unguri și a Curții de la Viena, frățietatea provinciilor românești, repusă în discuție la revoluția de la 1848 ș.a.), pe care însă le afundă în declamații, imprecații, asimilări sanctificatoare, fără a face diferență între manifestarea mândriei și naivitățile găunoase (Franklin și Beaumarchais stau de vorbă la un pahar de Bordeaux și admiră insurgența lui Horea). Lipsite de adâncime, personaje-etalon precum Horea și Avram Iancu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
cuvinte ca purtare rea, josnicie și micime: „Am căzut cu totul. Vă doresc să nu vă meargă niciodată așa! Ar fi trebuit să-mi schimb viața în bine și să devin o stea. Am rămas însă pe pământ și mă afund acum tot mai mult. Viața mea a devenit, de fapt, lipsită de sens și constă doar din episoade care sunt de prisosă Fiți fericit dacă nu înțelegeți ceea ce scriu aici.“51 Sunt indicii ale celei mai profunde depresii. Într-o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
adăpost de orice infiltrări ale teologicului. Ar fi apreciat în mod sigur o observație a lui Heinrich Heine: „Din clipa în care o religie face apel la filozofare, apusul ei este inevitabil. Încearcă să se apere, dar prin vorbărie se afundă tot mai rău, până la pieire. Religia, ca orice absolutism, nu are nevoie de justificare.“72 Wittgenstein se apropia cu dragoste și venerație de acele opere artistice și lucrări religioase prin care valorile fundamentale ce dau sens vieții se arată în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în toate anotimpurile. Implică scufundarea parțială a organismului în apă și imitarea, la anumite momente stabilite, a alergării prin apă, după care se va relua contactul cu suprafața de sprijin pentru echilibrare Nivelul până la care membrele inferioare sau organismul sunt afundate în apă depinde de dificultatea aleasă pentru efortul dorit, dar obligatoriu nivelul apei nu mai jos de ombilic, pentru a permite astfel membrelor inferioare să execute mișcările de pendulare specifice alergării (exemplu: se solicită practicantului să execute alergare cu genunchii
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
tata, săracii, au capul plin de griji și se gândesc la neajunsurile vieții, pentru noi totul este numai lapte și miere. Parcă numai noi, câteodată, i-am face să zâmbească și să uite necazurile de care sunt copleșiți și se afundă în râsete când facem vreo boacănă. Ei, chiar și așa, tot ne iubesc! și le adună pe toate într-un sac mare, mare de tot, ca al lui Moș Crăciun, și nu-l uită, căci după ani și ani vor
Sfera by Coţovanu Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93580]
-
Secerișul, 1951; Pe drumul belșugului, 1951; Dreptul la viață, 1953 ș.a.m.d.), tipărite în broșuri sau în culegeri de proză scurtă, sunt produse facile ale unei politici literare impuse. Când imperativele comenzii politice mai slăbesc, C. preferă să se afunde în istorie, de unde talentul său evocator scoate tablouri vivante având în centru câteva dintre marile figuri ale trecutului românesc, narațiuni apărute în volume speciale - Poarta furtunilor (1955), Povestiri eroice (1960), Pământul zimbrului (1962) - și în alte numeroase ediții sau opuscule
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
trash-burghezo-ni hilistă. Ambele analize sunt juste, deși futilitatea aparentă a subiec telor alese pare să încline balanța în favoarea derizoriului monden ; or, Liberati provoacă o reflecție adîncă și intensă asupra derivei contemporane, fără a recurge la mijloace facile sau a se afunda în banalitatea unei retorici răsuflate. Mecanismul social de descompunere indiferentă a personalității umane, devenit implacabil și aproape inevitabil în sferele hollywoodiene, este disecat în survolul acestui destin frînt mult prea devreme. De fapt, accidentul n-a făcut decît să închidă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
predomnitoare, M-ai ridicat peste dezastru, Și ce destin, balaur? Peste blestem și ură. Aducîndu-și aminte că e prinț (se credea descendent de prinți lituani), poetul ascultă din stepă chemările nelămurite ale pretinsei lui stirpe, se simte țar și se afundă în imensitatea stearpă: În acea sălbăticie de pustiuri onduloase, În picioare calc trecutul, corp și suflet mă cufund, Uit o viață amărâtă de ultragii sângeroase, O renaștere întreagă într-un vis tot mai profund. Zdrobit de inimiciție, el se simte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și cuticulă groasă); de exemplu, specii de Aloe, Agave, Pinus ș.a.; - frunze păroase (cu peri morți, plini cu aer, albicioși); de exemplu, specii de Verbascum, Stachys ș.a.; - stomate adăpostite În șanțurile (la graminee) sau În criptele (la Nerium) frunzelor, uneori afundate În mezofil (la Agave, Aloe, Pinus); - țesuturi mecanice bine dezvoltate, mai ales sclerenchimul (ca la graminee); - țesuturi conducătoare bine dezvoltate, mai ales xilemul; - mezofil compact, fie diferențiat În țesut palisadic (pluristratificat sau unistratificat, dar cu celule Înalte) și țesut lacunos
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
plante grase, crase) au rădăcini superficiale, frunze cărnoase, uneori cilindrice sau transformate În spini (la Cactaceae), mezofil omogen, de tip lacunos, parenchim acvifer cu celule foarte mari, bogate În mucilagii (capabile să rețină apa), cuticulă groasă, dublată de ceară, stomate afundate În mezofil sau În scoarță, conținut În apă foarte mare (la un Echinocactus greu de 50 kg, apa reprezintă 45 kg; la cactusul Carnegia gigantea, Înalt de 15 m și greu de 15 t, apa reprezintă 13 t). Dintre malacofite
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]