6,798 matches
-
e dimineață Cadoul Tău Dumnezeiesc! Să caut Iubirea... Am strâns în palmele căuș Frânturi de versuri și cântare, Le-am poleit cu dor arzând Și le-am dat aripi ca să zboare... Iar când s-au ridicat spre ceruri M-am agățat ușor de-un vers Și am pornit -măcar cu gândul- Să caut Iubirea-n univers... Acolo...printre galaxii Devin o mică stea și eu Și strălucesc primind lumină Din dragostea Lui Dumnezeu... Și mă transform apoi în cânt... Mă contopesc
OMAGIU DIVIN 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349373_a_350702]
-
-i iubești, te trezești la un moment dat că nu-i mai urăști. De aici pleacă totul. Și dacă nu-i urăști, ești deja pe o treaptă. Și cu harul lui Dumnezeu și cu marile simțiri duhovnicești din noi ne agățăm de altă treaptă, tot mai sus. Harul lui Dumnezeu vine dacă tu ești pe drum. Vreau să spun că mai întâi trebuie să fie dorință, voință, inițiativă și mișcare, căci în acest fel harul vine. Dacă stai, stă și harul
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
înlăuntru ca pe o pasărea lipsa de aripi, ca pe un om lipsa de inimă. Nimicul se strânge-n mine ca o pată de culoare, ies în afara lui desculț, nimeni nu mă vrea, nimeni nu mă cheamă, doar eu mă agăț cu funii de viață, o spânzur de creanga cea mai de sus a timpului și mai răsuflu o vreme. Tu privești meșteșugul și arzi ca o flacără la poalele muntelui de gheață prin care vom trece amândoi dincolo în paradisul
ZIUA CÂND LUMINA SE VA DESĂVÂRŞI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349781_a_351110]
-
VIAȚA - TRECEREA DINTÂI Autor: Elenă Lăură Bumbac Publicat în: Ediția nr. 1357 din 18 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Istoria pictează pielea cuvintelor se dezbrăca de galopul căilor cu pământ urlând sub copite, trece cu înserarea legată de gât. Întâmplările agățate-n copaci se lipesc transpirate de iriși arzând... Altitudinea scrisului aduce de departe vulturii albi înflăcărându-și propriul sânge - senzația morții galante plimbându-și imaginea și lecțiile de pian prin fața satelor fără porți. Se desfrunzesc pietre, sângele se aruncă cu
TRECEREA DINTÂI de ELENA LAURA BUMBAC în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349925_a_351254]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > DE MÂINE (POEZIE PENTRU COPII) Autor: Elenă Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1353 din 14 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului În marea hârjoana se-agață și vântul; Se-ntrece în cântec cu glasuri mici, dulci; De-odat’ se oprește, isi strânge vesmântul: - Voi știți? Mâine e școală!Mă auziți, pici? Ghiozdanul e gata, l-ați trecut prin roua ? De-o vară v-așteaptă blându- abecedar Și
DE MÂINE (POEZIE PENTRU COPII) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349962_a_351291]
-
Publicat în: Ediția nr. 1286 din 09 iulie 2014 Toate Articolele Autorului norii inhalează suflete estropiate arborii ca niște căngi (se) spânzură de toarta cerului pești cu ochi dilatați și trup alunecos depozitează amăgiri pe fundul râului umbrele înecaților se-agăță de sălcii plângătoare secunde iritate sapă titanic în albia râului minutele ca niște antropofagi înghit vieți robuste hulpav orele târăsc în praf sufletul hectorian exorcizat Referință Bibliografică: (Sin)ucidere / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1286, Anul IV
(SIN)UCIDERE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349971_a_351300]
-
moartea ma-ncearca, mă prinde , mă frânge. O mâna întinsă spre tine ridic, Te rog, lângă mine rămâi ! Mi-e frică în noapte. Tu-mi zici:,,Nu-i nimic!" Și pernă mi-asezi căpătai. Sleit de putere trupul întins Stă agățat strâns de tine , La fel cum pe cruce Iisus este prins. În brațele tale mi-e cald și mi-e bine. Îți caut privirea, de ea m-ancorez, Caut răspuns la-ntrebare: În noaptea de smoala pot să visez ?" Și
NOAPTEA DE SMOALA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349989_a_351318]
-
plug: „ Alăturea cu drumul, măi, /Ară badea cu plugul, măi.// Noroc bun, bade, la plug, măi,/Spune-mi tragu-ți boii-n jug, măi.// Trag, mândro, și-ar trage bine, măi,/ / De nu te-ar vede pă tine, măi,// Că s-agață plugu-n dor, măi, / Trag boii de să omor, măi. Nu-i bai, bade, greu să tragă, măi,/ / Num-o vară ț-am fost dragă, măi.” În fiecare seară spectacolul s-a terminat cu un foc de tabără, care grație ingeniozității organizatorilor
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
chip zâmbitor îmi părea cunoscut...și nu știam de unde să-l iau. Apoi, mi-am adus aminte: era directorul adjunct al unui liceu, în biroul căruia am văzut, cu câțiva ani în urmă, un lucru...ciudat: pe fiecare perete avea agățat câte un ceas! De ce ați pus atâtea ceasuri? Pentru că e nepoliticos să întorci capul și să te uiți la ceas, când interlocutorul tău își prelungește discursul...și totuși vrei să știi...la cât se sună. Da, într-o școală e
COLECŢIA DE CEASURI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344440_a_345769]
-
lui Năcăjitu’ că trece pe lângă ele și le dă bună dimineața. Se uitară după dormeză, dar se uitară degeaba. Silviu era îmbrăcat frumos și curat dar nu avea cu el decât o geantă de culoare neagră, pe care o purta agățată de curea pe umărul drept iar în mâna stângă avea cinci trandafiri roșii ca focul. ‒ Bună dimineața, Silvică, maică! Dar unde te duci, puță, așa gătit și cu flori în mână, așa de dimineață? îl întrebă Ioana lu’ Cocostârcu. ‒Și
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
Se adeveri, fă, aha! ............................................................................................................. Vestea veni, rostogolindu-se ca un bolovan imens, tulburând viața liniștită a satului: ‒ S-a spânzurat Adriana lu Ridichie! zise Mița Fofeaza. Păi,cum? sări alta; aia a lu’ Piuliță. ‒ Auzi, că o găsi bietu’ Silviu, agățată de frânghie în pătul. ‒ Hai, fă, nu mai spune! Da, fă! Zice că Silviu lu’ Năcăjitu, venise la ea cu flori, s-o ceară de muiere, că o iertase că i-a furat banii, și avea si un pat cu
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
Ăsta a crezut că face ea glume cu el, dar, de dus s-a dus în pătul și aici a căzut din picioare de ce a văzut. Adriana era îmbrăcată în rochie de mireasă, cu voalul pe cap și cu lațul agățat de gât, atârnând ca o frunză veștejită, iar în mână ținea o poză cu ea și cu Silviu, pe care o făcuseră la bâlci... Zice că a anunțat vecinii și o jelea săracu’ , de se rupea sufletu-n el: „Adrianooo
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
-ndură... Dați-mi lacrimi să mă pot aduna din ele în cristale de mir, răscolind deșerturi începute și sfârșite în inima unui Crist ! VĂD, DOAMNE... Acum, văd, Doamne, văd prin negura luminii liliecii cu aripi lipiciose, ce vor să se agațe de mine, cum s-a agățat patima durerii nebune... Văd, Doamne cum arzi aripi negre ce fâlfâie-mprejurul meu în vârtejuri. Și... văd, Doamne, acum văd ! cum le preschimbi în petala luminii, pe care mă așterni în boare de rouă cu
DIN VOLUMUL 101 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344503_a_345832]
-
pot aduna din ele în cristale de mir, răscolind deșerturi începute și sfârșite în inima unui Crist ! VĂD, DOAMNE... Acum, văd, Doamne, văd prin negura luminii liliecii cu aripi lipiciose, ce vor să se agațe de mine, cum s-a agățat patima durerii nebune... Văd, Doamne cum arzi aripi negre ce fâlfâie-mprejurul meu în vârtejuri. Și... văd, Doamne, acum văd ! cum le preschimbi în petala luminii, pe care mă așterni în boare de rouă cu miros de primăvară. OBOSEALĂ TÂRZIE Am
DIN VOLUMUL 101 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344503_a_345832]
-
și luând coșul din răchită, plin cu merinde, a așezat pe pătură tot ce trebuie pentru micul dejun. Eu m-am ocupat de partea sticlelor cu băuturi răcoritoare și de pahare. Mai mult din picioare, cu ochii ațintiți pe bambinele agățate pe nailonul lansetelor, căutând să surprindem orice mișcare, serveam sendvișurile de pe platoul așezat pe pătură. Când se mișca bambina, aruncam totul pe platou și alergam să înțep peștele. A fost un mic dejun cu întreruperi, dar numai pentru mine, căci
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
Undeva marea mea are valuri pline de banchize care-mi bat țărmurile fără de rost, prea albe și prea reci întoarceri în mine și prea cântec să-l pot eu cânta din ce-am fost Uneori sunt creangă în care-mi agăț visele: prea multe, ori prea puține, nici nu mai știu și mă-ntreb, mă tot întreb unde este copacul ce cânta sonatele clipelor din mine. Altădată am fost, am fost fluier: cântam doinele munților tineri și mi se arcuiau curcubeiele
NU MAI ŞTIU... de LEONID IACOB în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344589_a_345918]
-
niciun strop de vreme, în tăcerile ucise Glăsui șoapta privirii care-nfrigurată zise: „Am trecut pe-aici, odată... într-un ceas de rătăcire... Și-am lăsat în grija voastră o sărmană fericire...” Coborând ca o zvâcnire, lacrima, într-o clipită Se-agăță de geana nopții și oftă nedumerită. Chiar atât de nemiloasă poate fi o întâmplare? Să-i îngroape-n stâncă pașii... dar și chipul în uitare? Și, rostind cu duioșie, brusc îmbrățișă privirea: „Eu sunt... dar... în vremea-aceea semănam cu fericirea
(NE) RECUNOAŞTERE de MARIANA KABBOUT în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348001_a_349330]
-
v-am așteptat/Tot cu pită și cu sare/ Și cu veselie mare.” Căsuța din Solovăstru este alcătuită din: tindă, casa dinainte și casa dinapoi. În tindă (hol, prispă) se țineau produse pentru a fi ferite de ploaie și se agățau la uscat: cucuruzi, cununi de ceapă și de usturoi. Tot aici se afla o laiță pe care se putea dormi la aer curat și pe care ședeau feciorii și fetele. De grindă este agățată cununa de grâu care se făcea
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
fi ferite de ploaie și se agățau la uscat: cucuruzi, cununi de ceapă și de usturoi. Tot aici se afla o laiță pe care se putea dormi la aer curat și pe care ședeau feciorii și fetele. De grindă este agățată cununa de grâu care se făcea după ce se termina seceratul, din spice lăsate pe câmp în semn de mulțumire și pentru a avea recoltă bună și în anul viitor. Cununa era dusă acasă cu mare alai unde se făcea o
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
țesute în război, pe partea de răsărit icoana cu farfurie și ștergar deasupra. Mobilierul acestei camere este alcătuit din: masă, scaune, două canapei, un dulap de culoare albastră, pictat cu flori. Tavanul are grinzi de lemn de care se puteau agăța: farfurii pictate, cucuruzi, busuioc, magheran, frunze de nuc contra moliilor. În camera dinainte, pe jos așterneau preșurile cele mai frumoase, țesute din lână în culori naturale și cu ciucuri. Casa dinapoi, camera de zi cu zi sau bucătăria este bogată
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
sau de la bucătăriile de campanie și priponiți de unul sau doi anini care fuseseră tăiați și legați orizontal de alții rămași în picioare. Grăunțele de ovăz sau porumb, ori de grâu le erau date fiecărui cal în câte o traistă agățată de gât, iar jos, în fața animalelor erau aduse maldăre de nutreț verde ( fân, costreie, iarbă), proaspăt. Toată această alimentare a fost luată de la populația locală, care n-a crâcnit în fața eliberatorilor, fiind bucuroasă, nevoie mare! In ceea ce a privit mulțimea
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
prăbușit în toate tristețile albastre-ale lumii și urmele mele piereau în nisipul trosnind de neliniști și nu mai știu dacă tu m-ai iubit sau doar iubeai cuvintele mele ciobite de dor. Mă priveai cu sufletu-aprins de dorință iar eu agățam cuvintele în ferestrele cerurilor tale astrale și puneam dealurile să se plimbe printre râuri și văi și aduceam cântecele munților rostogolite-n curcubeie. A fost incandescența simțirii, lumea devenea un arc de lumină și din ea țâșneau vorbele mele flămânde
TRISTEŢE de LEONID IACOB în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348237_a_349566]
-
propui pentru diseară? - Depinde de cum mă voi simți. Poate rămânem după cină la dans în restaurant. - Doar noi două? Nu are niciun farmec. Sau ieșim la agățat? Ha, ha, ce caraghios ar fi ca mama și fiica să iasă la agățat bărbați într-o stațiune de pe litoral, spuse ea veselă. - Cine spune să ieșim la agățat? Tu poți dansa că ai văzut cum te invită tinerii chiar și când erai cu noi, dar când vom fi numai noi două? - Da, dar
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
Axinte. - Tovarășul inginer, povestea dumitale cu împiedicatul este bună pentru spus copiilor, nu mie, care în viața mea am văzut atâtea. Dacă se împiedica, se lovea la frunte nu la ceafă, doar nu mergea cu spatele. Apoi de ce s-a agățat în cădere de și-a rupt bluză în zona pieptului? Nici chilot nu avea pe ea sau vreți să spuneți că nu obișnuiește să poarte că este vară? Are leziuni și la gură. - Tovarășul doctor, eu așa am găsit-o
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
frumos îmbrăcați, politicoși sunt aceeași cu cei întâlniți pe stradă, prin târg, pe unde nu-i găseai care furau, se încăierau, cerșeau pe la toate colțurile de stradă și nu puteai să scapi de ei sau puradeii lor care ți se agățau de haine și nu te lăsau până ce nu le dădeai ceva de pomană. Totul se desfășura conform unui protocol foarte bine pus la punct. Mâncarea, băutura la discreție, muzica, veselia se extindea pe măsură ce timpul trecea. Era o noapte minunată, atmosferă
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]