25,860 matches
-
de-un albastru deschis Tiffany’s. Doar Brandy și cu mine toată după-amiaza, cu soarele răzbătând înăuntru în unghiuri din ce în ce mai înguste prin geamurile cu margini de alamă ca niște hublouri mari. — Talia mea, zice Brandy. Gura Plumbago pare puțin prea albastră, e de-un albastru deschis Tiffany’s, după părerea mea. Supradoză de albastru-pulbere. Sofonda a zis că trebuie să am o talie de patruzeci de centimetri, zice Brandy. Am zis: „Domnișoară Sofonda, am oase mari. Am un metru optzeci înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
plan secund. Sunt un monstru invizibil și sunt incapabilă să iubesc pe cineva. Nu știi ce e mai rău. Sari la mine udând o cârpă în chiuvetă. În grota submarină a băii, până și prosoapele și cârpele sunt acvamarin sau albastre, cu un model de cochilii dantelate de-a lungul tivurilor. Pun cârpa rece și udă pe fruntea lui Brandy și-o trezesc, așa încât să mai poată lua niște pilule. Să moară în mașină, nu în baia asta. O trag pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Madison ar sparge sticle de bere și s-ar bucura de sex neprotejat aici sus, printre bătrânele ruine. În serile de vineri, vârful ăsta de deal ar fi plin de copii zicând: Uite, acolo se vede casa mea. Lumina aia albastră de la geam, ăia-s babacii mei care se uită la televizor. Ruinele sunt doar câteva straturi de blocuri de piatră încă așezate unul peste celălalt. Înăuntrul ruinelor, terenul e plat și stâncos, acoperit cu cioburi de sticlă și iarbă aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
șaizeci de ani nu pot cumpăra proprietăți acolo. Au o lege pentru asta. Mă uit la Brandy, care e încă mama reacțiilor exagerate, îngenunchind, îndepărtându-i lui Manus părul de pe frunte. Mă uit peste buza pantei de lângă noi. Luminițele alea albastre din toate casele, ăia-s oameni care se uită la televizor. Albastru deschis Tiffany’s. Albastru Valium. Oameni în captivitate. Mai întâi cea mai bună prietenă și acum fratele meu încearcă să-mi fure logodnicul. — Anul trecut m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de Dumnezeu. Sigur, îi iubești și vrei să știi că există pe lume, dar nu-i vezi cu adevărat decât atunci când vor ceva. Vătraiul de argint zboară sus, sus, sus, către stele și-apoi cade și aterizează undeva printre luminile albastre ale televizoarelor. Și după ce așchiile de os s-au suturat pentru a-ți oferi o nouă mandibulă înăuntrul ghemotocului de piele grefată, chirurgul poate încerca să modeleze asta în ceva cu care să poți vorbi și mânca și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ultima vreme nu mai avusese atîta grijă, iar George Stan se plictisise și el să-l hipnotizeze. Ca un făcut, exact cînd a ieșit din încăpere, în fața ușii îl aștepta chiar George Stan. Văzîndu-l preocupat a clipit din ochii lui albaștri și ușor bulbucați, înainte de toate te uitai la ochii lui, asta era considerat un mare avantaj, pentru că între timp George Stan își putea face de cap cu pușcociul pe care îl purta în buzunarul interior al hainei, zi și noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aminte de toate cîte scriau ziarele în ceea ce privea viața mondenă a lui Mihai Mihail. Într-un tîrziu s-a răsucit greoi, ca un lup, cu tot corpul, a pufnit pe nas și atunci Bîlbîie a văzut că avea ochii albaștri, ușor îngălbeniți, o față mare, cu trăsături ferme, semănînd foarte mult cu un actor care te impresionează fără să scoată un cuvînt, doar încruntîndu-se ori doar zîmbind subțire și strîmb. S-a apropiat de birou, șchiopăta ușor, costumul de lînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
orișice lucru întîmplat." Era cu adevărat un tip nemaipomenit, acum se convingea că el, Leonard Bîlbîie, își găsise locul potrivit în lume, chiar se simțea fericit ca ieșise de la strîmtoare atît de ușor. Mihai Mihail ridică leneș pleoapele, recunoscu privirea albastră și rece despre care auzise atîtea, "așa-i frățioare, chiar așa cum spui. Tocmai de aceea sînt foarte îngrijorat de carnavalul ăsta. Aici e o mascarada, însă undeva, și nu știu unde, se petrec lucrurile serioase. În partea asta de lume chestiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
hotărîrea de a-și petrece iarna la Vladia în compania domnișoarelor, una stăpînă de drept și cealaltă de fapt a vilei Katerina, tot așa Vladia a înmărmurit cînd a auzit păcănitul motorului de avion sus pe platoul plin de scaieți albaștri. Nimeni nu se gîndise la asta, cu toate că uscăciunea neobișnuită ar fi putut fi un semn, pămîntul se zvînta ca și cum l-ai fi avut în palmă și ai sufla peste el, se zvînta văzînd cu ochii și iarba ridicase colțul binișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era sincer încîntat de reușită. Și văzînd-o cît de frumoasă, de elegantă era, într-o rochie pe care el o știa, dar niciodată n-o văzuse pe K.F. cu ea, era a Sofiei, sigur că era a domnișoarei Sofie, rochia albastră cu care venise Sofie la Vladia, văzînd-o rezemată de lemnul ușorului, cu o mînă ridicată deasupra creștetului, lipită de blana întunecată a ușii, ca un semn de salut princiar, molatec și plin de subînțelesuri pe care nu avea curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sus, de unde se vedeau spinările domoale ale dealurilor, chiar dacă era plină primăvară verdele lor era destul de palid. Erau acoperite cu scaieți și scaieții niciodată nu se înverzesc îndeajuns. Culoarea către care năzuiesc este vînătul, iar unii ajung să fie chiar albaștri. Acolo, sus, în salon, domnișoara K. F. l-a servit cu ceai și fursecuri, i-ar fi căzut mai bine un pahar de vin ori măcar unul de tescovină, toată ziua se abținea cît putea de mult să nu bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gaură, chiar dacă peste zi trebuia să-i dea drumul. Domnișoara K.F. nu s-a grăbit cu răspunsul. Auzea cum soarbe încet din ceașcă, un țăcănit aproape metalic, a pus ceașca la loc în farfurie, un foșnet, și-a aranjat rochia albastră, trosnetul nuielelor uscate, s-a așezat mai bine, lăsîndu-și, probabil, brațele să se odihnească pe spetezele arcuite, ușor tocite. "O alianță, domnule adjutant, o alianță !" S-a întors uimit. La multe s-ar fi putut gîndi, e drept, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-o, dar la așa ceva, nu. S-a întors greoi, a ridicat sprîncenele roșcovane a mirare. "Alianță? Ce fel de alianță, domnișoară? Și cu ce scop?" Domnișoara K.F. avea o expresie de gheață, nici un mușchi nu tresărea pe fața ei, ochii albaștri se făcuseră rotunzi, ceva între naivitate și indiferență, era frumoasă, n-aveai ce zice, dar o frumusețe decorativă care nu găsea nici un ecou în sufletul lui Radul Popianu și deci în sufletul nimănui. Ținea capul ușor plecat pe dreapta, gîtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vă întreb direct, acum puteți să-mi spuneți, doar sîntem aliați, ce așteptați de la mine? Înțeleg propunerea, dar vreau să știu ce anume vreți?" Domnișoara K. F. a avut un moment de neliniște, a observat asta din licărirea ochilor ei albaștri, a strîns din buzele și așa subțiri, pînă cînd au devenit tăioase ca lama unui cuțit, și-a frămîntat cîteva secunde palmele în poală și apoi i-a spus: "Vreau ca prințul să nu mai pășească niciodată, înțelegeți, niciodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de uimire. De uimire amestecată cu dezamăgire, Balbo era scundac și grăsuliu, chiar rotofei, zîmbăreț, cu ochii lucind viu în lumina lumînărilor de ceară pe care Cantacuzino le aprindea numai cînd avea oaspeți de vază. Pe pîntecul rotunjit purta banda albastră a ordinului de comandor, făcea gesturi scurte și întretăiate și nu stătea o clipă locului. Dacă n-ai fi știut cine este și dacă n-ar fi purtat uniforma de o albeață orbitoare n-ai fi putut crede că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alt cuvînt, prințe, alt cuvînt?!" Pangratty îl prinse pe după umeri și ușurel îi împinse către grupul tinerilor ofițeri, care, deși stăteau ca înmărmuriți, părea că zumzăie, că freamătă de entuziasm, de nerăbdarea de a fi totuna cu Italo Balbo. Eșarfa albastră a unei decorații îi traversa pieptul bombat, făcîndu-l să pară mai mare, mai impunător decît era în realitate. Mai degrabă mărunțel de statură și cam grăsuliu, ochii negri și umezi, tenul închis și din păcate poros, nasul cu nări largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu era diabetic, era sănătos și zdravăn și credea că este așa pentru că n-a băut niciodată nimic altceva decît apă și vin. Iar pe deasupra era și țăran, adică ai lui fuseseră oricum, țăranii n-au cum să aibă sînge albastru, ca să sufere. Prințul i-a dat drumul și i-a luat-o înainte, printre invitați drept către grupul ofițerilor în mijlocul căruia vorbea cam de o oră întreagă marele Balbo. Chiar lîngă umărul lui stîng se afla domnul locotenent inginer Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este un intrus, afacerea este încheiată, faptele s-au consumat! O să-i raporteze lui Mihail concluziile sale, nu erau alarmante, era sigur că vor intra în categoria celor care se referă la "controlul asupra stării de spirit", sute de dosare albastre, legate cu șnur roșu, într-un depozit cam umed și în care nu prea umblă nimeni. Erau de fapt asigurarea Serviciului pentru eventualele surprize neplăcute. Se putea întîmpla un eveniment, chiar grav, despre care Serviciul să nu aibă știre, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în orice zi, în orice oră. Și atunci Mihail pregătea cu calm o notă în care arăta că încă din data de... Serviciul a sesizat chestiunea, dovadă stă dosarul cu numărul, filele cu pricina etc., etc., etc. Din aceste dosare albastre, în care se strîngeau orice fel de știri, de informații, de referate și aprecieri, puteai scoate orice fel de justificare despre orice fel de eveniment. Așa cum în ele intra totul, din ele Mihail scotea totul. Și nu de puține ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnul director general ori domnul ministru ducea hîrtiile acasă și avea un șambelan pușlama, atîtea și atîtea altele, toate puteau deveni un scandal, dar în fapt nu erau, nu puteau fi. Cam pentru acest soi de cazuri era folosit "fondul albastru". Probabil, ce probabil, mai mult ca sigur și raportul ăsta va intra acolo. Iar, de va fi vreodată nevoie ca să se stingă ceva pe la Arsenal ori pe la Pirotehnie, hîrtiuța asta va fi bună. Bună de tot. Îl găsi pe Șerban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că vei sta în fața ei în realitate, nu doar în imaginație. N-a avut vreme să-și stăpînească pe de-a-ntregul emoția, deoarece ușa s-a deschis imediat, de parcă K.F. ar fi pîndit din spatele ei. Era cu adevărat minunată, ochii albaștri, de un albastru închis, dens, străluceau de parcă ar fi băut un pahar de vin înainte, purta o rochie din catifea neagră, nu prea complicată, dar îndeajuns de provocatoare ca să poată observa albeața pieptului cam dezgolit. În acea clipă i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i se spună că n-a fost pe poziții cînd trebuia venise acolo. Așa că făcu un gest, de parcă ar fi alungat o muscă de pe obraz, voia să rupă mreaja în care îl prinsese K.F. tot privindu-l cu ochii ei albaștri, strălucind, nu voise să dea explicații, ci să ceară lămuriri. "Domnișoară, știți cumva cît au de gînd să stea în Vladia ? Au venit să-și caute de sănătate sau cu alte pricini?" K.F. ridică din umeri cu o ușurătate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu s-a mai întors, tot a reușit să ne pună pe jeratic, excelența-sa!" Își trase răsuflarea și începu iarăși, emoționat: "Domnișoară, am socotit că este necesar să vă destăinui un secret îngrozitor!" K. F. strînse din pleoape, lumina albastră a ochilor deveni subțire ca o lamă de cuțit. "Îngrozitor? Poate fi ceva îngrozitor în Vladia? Să nu exagerezi, domnule adjutant, niciodată să nu exagerezi, ceea ce ni se întîmplă e îndeajuns." Ah, și ei nu i se întîmpla nimic! Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de tot felul de noutăți, de amestecuri din afară, de porniri dinlăuntru. Iar ei, domnișoarei K. F., nici că-i păsa. Privea în continuare așezarea de la fereastra ei, își ațintea din cînd în cînd ochii către dealurile acoperite de scaieți albaștri și totul era în regulă. Ar fi vrut să o urască, dar nu putea. Nu era învățat cu așa ceva și, în general, sentimentele extreme erau înlăturate de la bun început. Nici nu ar fi concordat cu regulamentele, cu instrucțiunile. Se considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
titlu pe pagina a treia în Universul ori în Dimineața, o reținere la Chestură pentru ceva datorii ori probleme de morală ori onoare, care ofițer n-are datorii sau măcar n-a avut?, cui nu i-au plăcut doi ochi albaștri mai ales măritați cu oameni de bună condiție, negustori de preferat? O patrulă călare ori doi-trei agenți în civil de-ai lui Parizianu, pălării pleoștite care se văd de la o poștă, raglan de Sherlock Holmes ori mai nou, balonseide nemțești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]