KorAP: Find »[drukola/base=albie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...292 >

7,295 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

izvor ce susura, iar Runa ne puse să urcăm prin el cale de mulți-mulți pași Înainte de a ieși din apă și de a porni iarăși la vale. Poate că Tatăl era acolo În Cer, totuși, pentru că am dat peste o albie secată, largă și adâncă, plină cu prundiș cenușiu. Runa se uită Într-o parte și În alta. Adulmecă. Ba, chiar se ghemui și Își trecu limba pe o piatră. Merse Într-o parte și În alta. Apoi se uită spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Merse Într-o parte și În alta. Apoi se uită spre munte și râse din colțul gurii. - Știu sigur că, odată ajunsă aici, Vinas o s-o ia la vale, ne zise. Așadar, noi o să urcăm. O luarăm În sus prin albia plină de pietre și stânci, târându-l pe Enkim după noi cum puteam mai bine. Era cald, ne era sete, dar lungana asta de Runa ne supunea mai departe la cazne, punându-ne să mergem pe bolovanii cei mai lunecoși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

echilibru. Putea să se Îmbrace și să mănânce, să se bărbierească, să se spele pe dinți (avea, În partea de sus, o placă dentară), să‑și lege șireturile de la pantofi, să mânuiască bâzâitoarea mașină de cafea espresso - prea mare pentru albia emailată a chiuvetei din bucătărie. Mâinile Îi tremurau și mai tare când trebuia să execute operații foarte delicate ca, de pildă, să bâjbâie cu vârful șiretului după gaura În care să‑l vâre. Abia de avea putere să poarte paltonul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

reverend exact același lucru pe care îl spun și acuma. Îi dau la micul dejun laptele cald și după aia îi spun: „Oamenii de culoare or să se ridice plini de-o mânie îndreptățită și-o să ia ei conducerea lumii. Albii până la urmă or să piardă!“. — Foarte bine, Robert, spuse Jones cu răbdare. — Oamenii de culoare or să aibă bomba cu hidrogen, numai a lor, zise el. Chiar acum se lucrează la ea. În curând o să-i vină rândul Japoniei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

simțit niciodată nici cea mai mică repulsie; nu i-a trecut niciodată prin cap gândul că ar fi diferite. Țara lui era plină de rasiști. El însuși era în ceea ce privește relațiile dintre albe și negri, dar n-a fost niciodată în legătură cu albii și oricare altă rasă. Un pat este un pat și e bun orice pică acolo, nu contează culoarea pielii. Dar, acum! Cum să-i explice lui Kano că sora lui îi amintește de un mandril de la grădina zoologică? Era oaspetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
el însuși. Ploile n-au ținut mult. Trei luni. Apoi, într-o dimineață, cerul se prezentă fără nici un nor, de culoare albastru-peruzea, iar selva, atât de bine spălată, renăscu mai verde decât oricând. Într-o săptămână, apele au scăzut în albie, pământul a început să se usuce și miile de viețuitoare ale junglei au revenit la viață după o lungă tăcere. Se putea din nou atârna hamacul la umbră, în fața colibei; se pescuia din nou în pace în lagună; erau din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
nimicit pentru că era o „bombă“ de diamante pe teritoriul lor? Nu cred că această garanție o să-i convingă pe yubani. Sunt izolați, dar nu sunt proști. Știu că duzini întregi de triburi au dispărut pentru că au consimțit să negocieze cu albii. Alte triburi, ca huanga, au devenit șlehte de „semi-cerșetori-semi-tâlhari“, care agonizează lent... Nu mai au nici mândrie, nici libertate, nici spirit de trib. Cei care nu umblă cu cerșitul prin împrejurimile Misiunilor au sfârșit ca mici pungași prin taberele minerilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
adică José, „Curierul lui Dumnezeu“, pentru că ani de zile am dus scrisori de la o Misiune la alta - făcu o pauză de parcă i-ar fi lăsat timp să-și revină din uimire, și apoi continuă: Kano spune că ai vorbit cu albii care ne-au năpădit pământurile. Cine sunt? Ce caută? — Sunt oameni de la Guvern. Vor să construiască o șosea... — Șoseaua asta ne va aduce daune? — Va străbate teritoriul yubani. De la râul San Pedro până la izvoarele râului Yubani. — Și Tratatul? — Ei spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
e pe teritoriul nostru. Nu contează ce vor să ia, dar... de ce trebuie să treacă pe aici? E drumul cel mai scurt... — Uneori, pentru noi, drumul cel mai scurt străbate teritoriul huanga, dar nu-l folosim niciodată. Așa spune Tratatul. — Albii nu sunt ca yubani-i! Albii nu-și îndeplinesc făgăduielile. Spun una și fac alta. — Tu ești alb? — Da, desigur. Sunt alb, dar mă țin de cuvânt. Indianul se angajă din nou într-o lungă convorbire cu ai săi. Nu păreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
contează ce vor să ia, dar... de ce trebuie să treacă pe aici? E drumul cel mai scurt... — Uneori, pentru noi, drumul cel mai scurt străbate teritoriul huanga, dar nu-l folosim niciodată. Așa spune Tratatul. — Albii nu sunt ca yubani-i! Albii nu-și îndeplinesc făgăduielile. Spun una și fac alta. — Tu ești alb? — Da, desigur. Sunt alb, dar mă țin de cuvânt. Indianul se angajă din nou într-o lungă convorbire cu ai săi. Nu păreau excesiv de îngrijorați, ca și cum ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
spaniola. José Correcaminos zâmbi, liniștindu-l: — Vei merge și vei vorbi, și te vor asculta, sunt sigur. Kano vrea război de îndată, chiar acum, și câțiva războinici tineri și aprigi sunt de partea lui, dar majoritatea poporului yubani crede că albii nu sunt atât de proști, încât să vină să moară în mlaștinile și igarapés ale noastre, și se vor întoarce la pământurile lor. Pacea Tratatului va mai dura încă o sută de ani. A fost ispitit să-i spună că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
în comparație cu moliciunea picioarelor. Coborî cu grijă mâna și îi palpă încheietura piciorului. Fata lăsă să-i scape un țipăt, iar căpetenia tribului făcu un gest negativ cu capul. Ieși din colibă. José Correcaminos stătea lângă Kano, așteptând: — Ce au spus albii? întrebă el. Se mărgini să arate spre interiorul colibei: Cred că e apendicită, spuse el. Dacă rămâne aici, o să moară. Dacă o duc la Misiune, poate fi salvată. Misionarii au un medic... Indianul nu-i dădu atenție. Ce v-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
el. Se mărgini să arate spre interiorul colibei: Cred că e apendicită, spuse el. Dacă rămâne aici, o să moară. Dacă o duc la Misiune, poate fi salvată. Misionarii au un medic... Indianul nu-i dădu atenție. Ce v-au spus albii? insistă el. — Oh! se înfurie el. Ce importanță are acuma? Piá o să moară. Trebuie să facem ceva. — E doar o femeie, răspunse Kano. O să-ți dau alta. Nu vreau alta. Vreau ca Piá să trăiască. Chiar nu-ți pasă? Indigenul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Kano. O să-ți dau alta. Nu vreau alta. Vreau ca Piá să trăiască. Chiar nu-ți pasă? Indigenul păru mirat. Îl privi pe Correcaminos ca și cum n-ar fi auzit bine și repetă: Nu e decât o femeie. — Ce au spus albii? — La dracu’ cu albii! Au spus că tratatul nu există... că nu pleacă... Vor construi șoseaua pe aici, prin mijlocul satului... E clar...? Or să vă alunge de pe pământurile voastre. Or să vă trimită să trăiți cu huanga și pământul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
alta. Nu vreau alta. Vreau ca Piá să trăiască. Chiar nu-ți pasă? Indigenul păru mirat. Îl privi pe Correcaminos ca și cum n-ar fi auzit bine și repetă: Nu e decât o femeie. — Ce au spus albii? — La dracu’ cu albii! Au spus că tratatul nu există... că nu pleacă... Vor construi șoseaua pe aici, prin mijlocul satului... E clar...? Or să vă alunge de pe pământurile voastre. Or să vă trimită să trăiți cu huanga și pământul ăsta or să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
mai bătrân dintre vraci, jură că și-l amintește. — O să micșorați capetele astea? întrebă el, îngrozit. Îi veți transforma pe nenorociții ăștia în „tzanza“, pentru ca albii să aibă dreptate când spun că yubani-i sunt niște animale care nu merită respect? — Albii nu respectă animalele, dar nu-i respectă nici pe „civilizați“. Eu știu și știi și tu. Nu-l respectă decât pe cel care se face respectat, iar limbajul unei „tzanza“ este un lucru pe care ei îl înțeleg. Când vei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ceva, dar descumpănirea îl împiedică. Până la urmă, repetă cu efort: — Când voi duce...? Cine a spus asta? Eu n-o să duc nimic nimănui. Și cu atât mai puțin aceste rămășițe omenești. Chiar ați înnebunit? — Nu. N-am înnebunit. Vrem ca albii să se mai gândească. Te-am trimis ca sol de pace și nu te-au ascultat. Acum, te vei întoarce cu acest avertisment: „Oricine va pune piciorul pe teritoriul yubani va avea același sfârșit ca acești garimpeiros...“ Asta îi va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
vor trebui să se simtă rușinați de dispariția noastră, nu noi. — Cine a hotărât asta? — Toți. La yubani, hotărăsc toți. Ne-am strâns în casa cea mare în ziua când ai luat-o pe Piá. Răspunsul tău a fost clar: albii nu vor pacea noastră. Noi nu o vrem pe a lor. — Nici eu n-aș accepta-o. Se întrerupse. Xudura se ridicase în picioare și cu ajutorul a două lănci, scotea din apă pieile șiroind. Le arătă ajutoarelor sale cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ultima lor ocazie să gândească cu propriile lor capete. Mâine vor începe să fie micșorate, și nu o vor mai putea face niciodată. — Și chiar crezi asta? — Ce importanță are ce cred eu? — Multă. Ai trăit ani de zile cu albii. Ai învățat niște lucruri. Nu ți-a rămas nimic? — Mi-a rămas convingerea că ei au lumea lor, iar noi, pe a noastră. Este în zadar să se încerce adaptarea noastră la această lume, sau ca ei să vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
încă nu l-au descoperit... Eu nu cred că un avion, sau un automobil, sau un radio sunt mai importante decât respectul pe care vecinul meu îl simte pentru mine. Nici nu cred că ceva din ceea ce mi-au oferit albii e de-ajuns ca să-mi plătească libertatea. Tu trebuie să înțelegi, pentru că ai ales libertatea pământurilor noastre. — Da, înțeleg. Dar mai înțeleg și că există multe lucruri ale albilor care sunt valoroase. Piá putea fi în viață... Putea fi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
la Rafalo. Rămase cugetând îndelung la bătălia care se apropia, conștient de faptul că nimic nu-i va putea salva pe yubani din momentul în care al treilea garimpeiro va sosi la Santa Marta. Poate că era scuza de care albii aveau nevoie ca să se năpustească asupra lor. Nu va mai fi o simplă invadare a unui teritoriu protejat prin Tratat. Acum exista un motiv. Ce rol îi va reveni în toată povestea asta? Ar trebui, oare, să le ducă albilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ce vorbesc. Strămoșii noștri foloseau huayahuasca pentru a spiona intențiile dușmanilor lor și, de aceea, n-au pierdut niciodată vreun război. — Înțeleg. Un drog. Un halucinogen... — Ce? — Nimic. Continuă. — Parcă nu m-ai crede, comentă indianul. — Tu ai trăit cu albii, José... Știi că există niște treburi ale vracilor care nu sunt de crezut. Leacurile lor n-au valoare în comparație cu medicamentele misionarilor. Și aceștia n-au avut niciodată huayahuasca... — Există pe aceste pământuri multe lucruri pentru care medicamentele albilor nu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
treburi ale vracilor care nu sunt de crezut. Leacurile lor n-au valoare în comparație cu medicamentele misionarilor. Și aceștia n-au avut niciodată huayahuasca... — Există pe aceste pământuri multe lucruri pentru care medicamentele albilor nu sunt potrivite, îi spuse indianul. Când albii au vrut să înceapă războiul și am avut din nou dușmani, Xudura și-a amintit vechea formulă a huayahuasca, la fel cum și-a amintit și formula pentru micșorarea capetelor... Sunt câteva zile de când Ulla, fiul lui Kano, a luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
trupul lui deveni în curând o imensă bășică, și nu privi pe nimeni - nici pe fiii săi - când se întoarse pe jumătate și se pierdu în bezna selvei. A fost o noapte de plânsete și temeri. O noapte pe care albii o vor ține minte cât timp vor trăi, mai impresionați de liniștea amenințătoare a războinicilor care își pregăteau armele, decât de văicărelile femeilor sau de gemetele răniților. Era o noapte de răzbunare în selvă, la fel de străveche precum apariția omului pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
gurile-negre“, cu „parantintí“, „xavante“, „aguaruna“, „huanga“, „yuma“ și „murata“, într-o cutreierare care îi purtase în cele patru puncte cardinale ale imensei Amazonii, aliați uneori cu „auca“, alteori cu „fâșiile-lungi“ și rămași, de cele mai multe ori, singuri. Se luptaseră și cu albii, cu vânătorii de sclavi de pe plantațiile de arbori de cauciuc de la sfârșitul secolului, o rasă de aventurieri fără scrupule care au nimicit duzini de alte triburi, dar s-au izbit de vitejia yubani-lor. Și acum, când aproape că nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]