1,941 matches
-
a fi. În cursul unei conferințe 35, în 1963, la Universitatea din Sidney, Arrabal s-a explicat asupra termenului care începea să se răspândească în exteriorul grupului inițial. El definește acolo temele și polii de interes ai "omului panică": "eul, alegoria și simbolul, misterul, sexul, dragostea, umorul, crearea de himere, realitatea care merge până la coșmar, murdăria, sordidul ca și memoria, întâmplarea, încurcătura". Începând din 1962, publicațiile, expozițiile, scurtmetrajele grupului se succed. 2.2. Stanislavski sau arta "retrăirii" Pentru Constantin Stanislavski (1863-1938
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sine. Datorie.” Legenda Meșterului Manole vălurește peste aceste gânduri cu sonorități retorice. Drama în care se zbuciumă exponențialul domn nu exprimă impasul unui eu repliat în solitudine, ci angajează soarta unei colectivități („Eu nu-mi apăr numele, îmi apăr țara”). Alegoria de înfiorate respirări din Veac de iarnă se împlinește sub o zare poetică. În Vlad Anonimul, drama lui Petru Cercel și relația lui cu tânărul Vlad, care primește surgiucul de domnie, cunoaște alte dimensionări. Pentru fostul cârmuitor - din familia aventurierilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
semantică a vechii „antropologii“, care se rezumase la „istoria naturală a omului“, înțeleasă ca sumă a cunoștințelor privind originea și evoluția sa biologică. - În momentul apariției sale, la sfârșitul secolului XVI, „iconologia“ nu era decât un repertoriu de simboluri și alegorii de tip plastic sau, cum o numea autorul ei, Cesare Ripa, o „enciclopedie-etalon a personificărilor“. Dar în afara interesului pentru „imagine“ (la care trimite etimonul eikon), ce mai are ea comun cu iconologia din secolul nostru, căreia Panofsky îi fixează ca
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
scenă a pieselor etc. Numeroasele piese ale lui Iorga se împart în patru categorii: 1) istorice; 2) contemporane; 3) teme pentru "oamenii simpli" și 4) "scene din viață", accentuînd pe elementul educativ din cadrul naționalismului său cultural. A scris chiar și alegorii politice: Împotriva Patriei, scrisă la începutul anilor '20, îi zugrăvește pe emigranții francezi care fugeau de armata de ocupație a învingătorilor (după înfrîngerea lui Napoleon). Alegoria lui Iorga îi înfierează pe colaboratorii germanilor din timpul Marelui Război: Marghiloman, Stere, Slavici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din viață", accentuînd pe elementul educativ din cadrul naționalismului său cultural. A scris chiar și alegorii politice: Împotriva Patriei, scrisă la începutul anilor '20, îi zugrăvește pe emigranții francezi care fugeau de armata de ocupație a învingătorilor (după înfrîngerea lui Napoleon). Alegoria lui Iorga îi înfierează pe colaboratorii germanilor din timpul Marelui Război: Marghiloman, Stere, Slavici și Arghezi. A scris și multe romans à clef și piese alegorice, dar nici una dintre operele lui din acest domeniu nu se ridică la înălțimea pretențiilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
supuneau germanii și austro-ungarii. Începînd cu aprilie 1918, la cererea Puterilor centrale, a fost instituit la Iași un serviciu de cenzură pentru presa românească. Multe din articolele lui Iorga apăreau cenzurate, cu mari spații albe. Reușea să eludeze cenzura scriind alegorii istorice referitoare la evenimentele contemporane 117. Mai importante sînt cîteva lucrări ale lui Iorga din această perioadă. Acestea erau motivate politic, dar sînt totuși interesante și valoroase. Lucrarea Cugetarea și fapta germană (Iași, 1918) pune în antiteză la modul sistematic
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
34. Pe lîngă opera sa istorică, a scris și două piese cu subiect istoric, ca de obicei. Prima, Baiazid, sub pretextul că descrie viața sultanului otoman care, după multe succese, a fost înfrînt și vîrît într-o cușcă, era o alegorie istorică la adresa lui Hitler și a sorții pe care i-o prevedea Iorga 35. E ilustrată aici concepția politică a lui Iorga din aceste zile întunecate. El nu a crezut niciodată în durabilitatea pactului sovieto-nazist și nu se îndoia nici de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că realitatea vizibilă, măsurabilă, definibilă, reprezintă doar prim planul unui inefabil sistem universal. Era imposibil să comunici în mod direct o experiență din acest sistem; se putea face numai prin sugestii și aluzii. Acesta este motivul pentru care metaforele și alegoriile poeților și pictorilor simboliști au arătat că lucrurile imposibile în natură ar putea fi experimentate numai în anumite condiții vis, transă, extaz"5. În teoria cu tentă cognitivistă propusă de Hofstätter persistă o ambiguitate structurală și fondatoare deopotrivă: simbolismul constituie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de mediere. Un alt mod de inserție în această realitate de ordin secund este decelabil la nivelul unei retorici, a unei gramatici a deformării, a inflexiunii prin aluzie, sugestie etc. care include o stilistică proprie, o codificare estetică prin metaforă, alegorie, simbol. Considerațiile lui Francine-Claire Legrand în "The Symbolist Movement" cu privire la pictura simbolistului belgian Ensor, relevă caracterul specular al simbolismului, care se folosește de convenția mimetică a transcrierii realității pentru a o submina printr-un subtil indice de refracție, care scoate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale căror sângeroase enigme le compara și descifra, adunând laolaltă și topind într-una singură legendele provenite din Extremul Orient, metamorfozate de credințele altor popoare, el justifica astfel fuziunile sale arhitectonice, amalgamurile luxoase și neașteptate de subiecte, hieraticele și sinistrele alegorii stimulate de neliniștitoarele clarități ale unei nevroze de-a dreptul moderne; și rămânea, pentru totdeauna îndurerat, obsedat de simbolurile perversităților și iubirilor supraomenești, ale destrăbălărilor consumate fără uitare de sine și fără speranțe"43. Panegiricul huysmansian relevă permanenta și insuportabila
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
filozofice, învie cu un sens nou o legendă, desfășoară o evoluție luminoasă alături de o inspirație cugetătoare. [...] E o pictură intelectuală, idealistă: ea nu a putut fi pricepută nici de arta academică, predominate de imitația spiritului greco-latin, de imitații palide, de alegorii banale și de anecdote, nici de novatorii cari reduc pictura la simple efecte de lumină, la o searbătă și meschină realitate. Această pictură, cu înțelesuri profunde și cu expresiuni tehnice fastuoase ca o râurare de purpură presărată de pietre prețioase
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
iconografic care a împrumutat "elementele sale idiomului artistic al lui Puvis de Chavannes"58. Analizând aceste proiecte, dintre care numai Munca va fi realizat, istoricul de artă sesizează întrebuințarea civică a unui limbaj plastic simbolist, de la nudul feminin senzual, la alegoriile sensibilizate, de la gesticulația hieratică, la spiritul emblemelor, de la lirism, la spiritualism etc. Pictorul de origine română aplică principiile unei picturi murale impregnate simbolist ale maestrului francez. "Utilizarea tentelor pastel, respectând tonalitatea mai mult sau mai puțin gri a pietrei, absența
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o transformă complet în opusul ei. Cele trei tablouri destinate să decoreze plafonul Universității din Viena, Filozofia, Medicina și Jurisprudența, trebuiau să reprezinte alegoric victoria luminii, respectiv a rațiunii, asupra forțelor întunericului, respectiv ale pulsiunilor instinctuale. Ele devin la Klimt alegorii ale eșecului rațiunii. Böcklin nu are vehemența lui Klimt, dublată în forul interior de rezistența pe care o ridică cercurile naționaliste vieneze în fața picturilor sale, pentru care pictorul va trebui să schimbe comanditarul. Böcklin conferă antichității un nou suflu, care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
precum Bătălia Centaurilor (1873) pune în scenă dezlănțuirea forțelor naturii într-un mod haotic. Dacă schițele făcute pentru acest tablou situează conflictul la nivelul înfruntării a două formații diferite, centauri și lapiți, ilustrând în opinia lui Henrik Brummer o posibilă alegorie a războiului Franco-Prusac din 1870, în cazul tabloului, acest conflict este dizolvat. Violența nu mai polarizează, ci este întoarsă asupra celui care o diseminează; centaurii luptă acum între ei cu o furie cumplită, care împrumută parcă ceva gigantomahiilor. Pulsiunile instinctuale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o mică statuetă de tanagra stă Nuda Veritas, care ține în mână, nu o lance precum cea purtată de zeiță, ci o oglindă pe care o așază în fața omului modern. Scenariul războinic ocultează o formulă subversivă a sa, care minează alegoria demnității cognitive și virile a zeiței reprezentând virtutea supremă a Auflklärung-ului vienez: Rațiunea. Nuda Veritas pe care Klimt o pune în relație cu Atena-Rațiunea apăruse deja în pictura sa, separat, (Nuda Veritas, 1898), invitând la un examen specular al modernității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
coagulant. Ea cedează locul unei preocupări parohiale, solipsiste, a investigării propriei interiorități, investigație care în forma sa decadentă dobândește aspectul obsesional al narcisismului sau al urii de sine, sau al unei concentrări maladive în personalitatea instabilă a geniului. Klimt corporalizează alegoria, trecând-o din spațiul bidimensional în cel tridimensional. În plus, caracterul său simbolic, abstract, este bulversat de atributele fizice detaliate, prin "feminizarea" sa în datele fiziologice. Nuda Veritas cu forme provocatoare și păr pubian de un roșu aprins a devenit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corespunde zonei infernale a divinităților executive, plan evidențiat pentru spectator. Prin urmare, în planul superior se află figurile alegorice ale Jurisprudenței: Adevărul, Dreptatea și Legea, însă ele se sustrag planului în care se exercită aplicarea legii. Klimt alege să redea alegoria sa cu un rafinament stilistic care reifică aceste figuri de fațadă. Ele sunt expuse emblematic, în medalion și extrase concomitent oricărei determinări în plan real, așa cum figurile înscrise simbolic pe fețele monedelor nu participă în niciun fel la tranzacțiile ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o sensibilitate simbolistă, cu toate că pictorul nu asumă direct reprezentarea unui anumit episod literar, preferând vagul unui simbolism difuz. "În încercarea sa de a crea un stil original se află o reminiscență a acelui spirit literar al picturii germane, preocupată de alegoria istorico-filozofică, pictură în care subiectul reprezintă însăși rațiunea de a fi a operei de artă"172. Caracterul simbolist al picturii rezidă, cum am menționat, și în crearea unei atmosfere de o densitate specifică, o atmosferă enigmatică provenită și din tenta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artistul privilegiază legenda și basmul, pe care le stilizează, că decorativismul său servește tocmai dimensiunea misterioasă a existenței care ne parvine prin narațiuni exemplare sau figuri emblematice. Se descifrează în proiectele decorative, în operele cu subiecte de basm și în alegorii o înclinare romantică către ideal, către misterios, prezentă de altfel și în peisaje și datorată desigur și unor influențe răzlețe venite din partea lui Gustave Moreau și a lui Böcklin, a căror creație artistul o cunoscuse. (Introducând mitul grec în pictură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contemplată, este o anticameră a eternității, unde graba și dramatismul despărțirii nu-și mai au sensul. În Rampa din 14 aprilie 1912 este reprodus un panou decorativ de Verona, Ursitoarele și omul, cu un mic text însoțitor care să dezlege alegoria. În folclorul românesc, Ursitoarele reprezintă echivalentul Parcelor, cele trei țesătoare mitologice care țes firul destinului, "ursita". Femeia din fund reprezintă nașterea, care toarce firul vieței. Alături, la stânga, femeia care descurcă firele, e iubirea care încântă și dă iluzii. Astfel omul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
maternități vulnerabile, a unui destin dizolvând ființa umană indiferent de vârstă și de raporturile care o definesc. Amplitudinea de val a mișcării care ridică pentru a coborî, reflectă într-un fel derizoriul energiei pusă în slujba ei. Dinamismul personajelor, poate alegorii ale vârstelor, copilăria și maternitatea, deși mai degrabă plutind într-un vag simbolist, nu este prins decât în vederea atingerii unui prag de intensitate accentuată de sensul fatal al acestei mișcări. Regăsim aceeași dinamică distructivă în Prăbușirea. De pe o creastă, un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și din recuzita picturii simboliste și tematicii decadente la pictori ca Gustave Moreau sau Arnold Böcklin. În ilustrația pe care Pamphil Polonic o face cărții, transformând-o în exemplar unic, relevantă este tocmai tendința de a scoate basmul din sfera alegoriei și a recuzitei decorative, proiectând poemul în dimensiunea simbolic-onirică, "hiper-eonică" a operei poetului. Cel mai prolific ilustrator al poeziei lui Eminescu, autor de tușuri, creioane, cărbuni, tempera, laviuri etc., Leonard Salmen, nu este însă un simbolist autentic. Importanța sa survine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
disociindu-l sanitar de Brâncuși 321, dar și a unor critici profesioniști, precum Constantin Prodan, care-l caracteriza cu o scârbă aproape princiară drept un "sculptor mic și gros de statură în contrast cu sentimentele lui de trubadur, care nu visa decât alegorii ușoare, pe care le executa într-un stil dulce"322. Sculptorul termina secția de sculptură a Școlii de Arte Frumoase din București (1887-1890), continuându-și studiile la Paris și la Roma, devenind profesor la Școala Superioară de Arhitectură din București
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un nud. În cazul monumentului funerar de la cimitirul Bellu, o figură feminină aflată la picioarele unui postament pe care se află un bust al defunctului întinde mâna spre acesta. Chipul feminin poartă expresia durerii, a tristeții irepresibile, posibil și o alegorie a morții sau o definiție simbolistă a ei. În aceeași arie simbolistă se află și alte două sculpturi-nuduri: Pe gânduri (ronde-bosse, 34,5 x 10 x 10 cm, semnat și datat pe postament spate: Fr. Storck 1905, inventar 915186) și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o perioadă de confuzii și rătăciri, curentul la modă fiind atunci "secesionismul". Dorind să rupă cu trecutul și să înnoiască arta, promotorii curentului secesionist "secesiune" înseamnă ruptură sau despărțire răsunătoare s-au îndepărtat de realitate, trecând la fel de fel de reverii, alegorii, fantezii idealizante, care s-au dovedit nefaste pentru artă, fiind un semn al decăderii ei. Pornit de la München în 1892 și răspândindu-se în anii umărători la Viena și Berlin și apoi în întreaga Germanie, secesionismul era pe atunci deosebit de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]