KorAP: Find »[drukola/base=alerga & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...689 >

17,219 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

principal, Andrei M., care, așa cum am mai spus, era copil în vremurile acelea. Adică ce-ar fi, mă nene, să mânjim noi biscuiții cu porcăria asta, să facem un fel de senvișuri. În curtea școlii ieșiseră copiii de la semiinternat, băieții alergau după o minge spartă, fetele jucau „țară-țară, vrem ostași“, profesoarele nu se zăreau, dar era imposibil să nu fie și ele pe undeva, într-un loc mai însorit, croșetând și trecând în revistă meniurile casnice ale săptămânii. Știa foarte bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
să fandeze, stânga, dreapta, îl apuc cu o mână de tricou, se trage ca nebunu’, gata, te-am prins, se potolește, mă potolesc și eu, îi dau drumu’, o ia din nou la fugă, da’ să creadă el că mai alerg io după proști ca el. Lasă-l mă că e ofticos, zice și Migu, fricosu’ ofticosu’!, Pipiță se dă mare, dansează din buric pe melodia fricosu’ ofticosu’, încearcă să ne enerveze, să vezi ce capace-i trag, zice iar Migu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
după proști ca el. Lasă-l mă că e ofticos, zice și Migu, fricosu’ ofticosu’!, Pipiță se dă mare, dansează din buric pe melodia fricosu’ ofticosu’, încearcă să ne enerveze, să vezi ce capace-i trag, zice iar Migu, n-alerg io după toți proștii zic și eu, s-a plictisit și Pipiță, pace, băi, pace, hai să jucăm un La Mălai, ceva, da’ nu se duce el după minge, stop, a zis!, am zis și eu stop, și Migu, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
niște crengi cu frunze din copac, să le atârni de gard, să le pui una peste alta, Bebe ne explică și noi ne executăm, șase la Șchiopu Bărbosu, șase la Constantineasca, ăștia se crizează rău, sunt în stare să ne alerge până poimarți, să sune la ușă și să te dea în gât, asta e, fiecare meserie cu riscurile ei, cazemata e gata, are și acoperiș, Bebe e mulțumit, lu’ Pipiță îi e cam târșă, dacă ne prind, nici nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
4 („mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu limba atârnând într-o parte, în vânt, auzeam cum ne bat inimile, cum ticăie ca două ceasuri de bucătărie, cum își potrivesc încet, încet cadențele până se aude un singur ticăit, cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Radu. Nu despre orădeni, despre mine. Urma să încasez o bătaie. În numele tuturor mincinoșilor și al trădătorilor de pe pământ. Mă prevenise. Hangar, pusichet! Sau ceva în felul ăsta. Am fugit. Nu vroiam să pângăresc sanctuarul. Radu vorbea. În sfârșit. Gâfâit. Alergând. Blestematule, ticălos fără pereche, laș mizerabil, față palidă (palidă?, el era cu mult mai palid decât mine sau, mă rog, nu chiar atunci, ci, așa, în general), băutor de apă de foc, insectă vrednică de milă, șoarece cu față umană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

sus, de pe stradă, strigătele și rîsetele ce veneau dinspre piață. Fuseseră cît p-aci s-o prindă de data asta - cinci bărbați În uniforme de marinari, care băteau din picioare și trăgeau șuturi și strigau ca niște descreierați. Se salvase alergînd În zig-zag - ca să-i inducă În eroare, sperînd să se izbească unii de alții ca proștii - cînd un pantof negru lustruit o izbise atît de puternic În coaste Încît o azvîrlise de-a curmezișul trotuarului. Oare cum de reușise să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
tocurile femeii pe trotuar. Ne-am ghemuit Într-un burlan pînă cînd au intrat Înăuntru și ușa s-a Închis În urma lor. Apoi, luînd-o după mama, am străbătut În fugă suprafața uriașă a pieții, mai exact cît de repede putea alerga mama. Pe vremea aia, Luweena și cu mine Încă aveam picioarele destul de agile. Ajungînd pe trotuarul de vizavi, mama a găsit o băltoacă de bere, și ea și Luweena au refuzat să se clintească pînă n-au lipăit și ultima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
n-au lipăit și ultima picăturică. În acel moment, neliniștea mea migrase deja, de la marginile conștiinței mele spre centrul creierului și simțeam cum Încep să mă cutremur spasmodic de frică. Mă gîndeam : dracu s-o ia de mîncare. Voiam să alerg Înapoi acasă, la siguranța și căldura librăriei, Însă eram Înspăimîntat la gîndul de a mă despărți de mama. Cel mai tare mi-era frică de camioanele ce treceau ca tunetele pe lîngă noi din cînd În cînd, cu farurile lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
era mereu o problemă. Eram forțat să părăsesc În fiecare noapte prăvălia, să-mi adun curajul și să mă strecor pe sub ușa de la pivniță, ca să caut provizii În piață, să mă chircesc la umbră, să mă tîrăsc prin burlane, să alerg cît mă țin picioarele de la un loc Întunecos la altul. Jurnalul unui tîrÎtor de noapte. Pe măsură ce trecea timpul, zilele se făceau mai reci, apoi mai calde, și am Început să observ schimbări În jurul meu, și nu mă refer la cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
omorîți”. Am intrat În șirul de tufișuri și am fugit. Nu simțeam nici o durere, dar știam că duc ceva greu În urma mea. Am Întors capul și am văzut că piciorul stîng mi se sucise aiurea. Nu se mișca atunci cînd alergam, și Îl tîram după mine ca pe un sac plin. Durerea m-a sfredelit cu toată forța În timpul nopții, și a doua zi dimineață abia puteam Înainta aruncîndu-mă Înainte cu picioarele din față, atît de tare mă durea. Am mîncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
dă de-a berbeleacul. După asta nu s-a mai auzit nimic, s-a așternut doar liniștea, ca o pătură. Am așteptat să aud cum toate ușile de pe palier sînt date de perete, vacarm de strigăte confuze și pași care aleargă speriați. Însă nu s-a Întîmplat nimic din toate astea. Zgomotul făcut de căderea lui Jerry a cutremurat clădirile din Revere și Belmont și, totuși, nu l-a auzit nimeni. CÎt despre mine, nu aveam cum să ies pe hol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
dintr-o Încăpere În alta, căutînd un loc prin care aș putea ajunge În hol. Știam că s-a petrecut un lucru cumplit. Toată viața mea am fost Împovărat, practic handicapat, de o imaginație monstruoasă, și tot timpul cît am alergat ca bezmeticul Încoace și-ncolo l-am văzut cu ochii minții pe Jerry Întins grotesc, cît era de lung, și făcut zob, și l-am simțit cum moare, iar și iar și iar. În cele din urmă, copleșit de disperare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
cum moare, iar și iar și iar. În cele din urmă, copleșit de disperare, am alunecat În jos prin puțul Liftului și m-am rostogolit pînă jos În pivniță, m-am tîrÎt pe sub ușa ce dădea În stradă și am alergat spre cea deasupra căreia scria CAMERE DE ÎNCHIRIAT, fără să-mi pese absolut deloc că m-ar putea vedea cineva. Nici pe acolo n-am putut intra. Pe ușă scria STOMATOLOGIE FĂRĂ DURERE și, undeva de cealaltă parte a acestor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
larg și, ori de cîte ori se deschideau totuși pentru a lăsa să scape cîteva cuvinte, se Închideau iute la loc asemeni unei curse de șoareci, retezînd ultimele silabe ale fiecărei propoziții, ca și cum ar fi fost coada unui animal ce aleargă Înnebunit ca să-și scape pielea. I-am spus Regele. I-am privit de sub chiuvetă cum Împachetează totul, cum pun lucrurile care nu se aflau În cutii În cutii și cum scot lucrurile din cutii și se uită la ele, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
lumea continua să vină, cîte o persoană sau două odată, ce apăreau din beznă, din toate direcțiile. Aveau pachete și valize și unii dintre ei țineau de mînă copii. Se apropiau fericiți de zona luminată din jurul teatrului, Însă nimeni nu alerga și nu scotea nici un sunet sau doar sunete abia discernibile, scîncete, scîrțîituri și altele de acest gen, ce erau acoperite de muzică, oricît de Încet se auzea aceasta. Sute și sute de oameni la coadă, ce se foiau În tăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

stătea scris „de Închiriat“. LÎngă un gărduleț de nuiele țepoase se vedea o statuie ciobită și coclită, făcută parcă dintr-un bloc de piatră ponce. Clopoțelul, ascuns sub porticul În stil victorian timpuriu, sună, trezind un ecou ce părea să alerge după locatari În odăile cele mai ferite, ca și cum puțina viață ce mai rămăsese În această casă se refugiase de-a lungul coridoarelor ei Întunecoase. Albul imaculat al șorțului și manșetelor slujnicei care le deschise avea ceva neverosimil. Deși slujnica părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
doamna Wilcox spre ușă, În vreme ce cu cealaltă mînă apucă uniforma. Deși Îmbrăcat În salopetă, care devenise apanajul vestimentar al multor categorii de oameni, individul trăda prin gesturile lui că fusese cîndva un simplu rîndaș sau poate un comisionar, obișnuit să alerge cu umbrela prin ploaie. Războiul e ca un coșmar În care oamenii apar sub Înfățișări Îngrozitoare și neverosimile. PÎnă și Henry... Rowe dădu și el să plece, sperînd ca În felul acesta să-i amintească de cec prietenului său. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
domnule, rosti celălalt ridicîndu-se În picioare și scuturîndu-și de pe haină firimiturile lăsate de vrăbii. Îmi place să mai schimb cîte-o vorbă cu cineva, mai ales În zilele noastre, cînd oamenii nu prea au timp de vorbă, fiind veșnic siliți să alerge dintr-un adăpost În altul. — Dormiți Într-un adăpost? — La drept vorbind, da, spuse omulețul, cu aerul că-și mărturisește o manie. Mi-e prea frică de bombe. Numai că Într-un adăpost nu prea se poarte dormi. (Părea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
atîta greutate. Coborî din taxi cu valiza, sub ochii bănuitori ai portarului. — Ați reținut o cameră,... domnule? Îl Întrebă acesta, neîncrezător. — Nu locuiesc aici, vreau doar să las valiza asta domnului Travers. — Întrebați, vă rog, la recepție, zise portarul - și alergă În Întîmpinarea unor persoane mai simandicoase. Anticarul avusese dreptate: era greu de cărat o asemenea valiză pe scările lungi, cu trepte late ale hotelului, construite parcă anume pentru a Îngădui femeilor elegante să-și tîrască toaletele de seară. Arhitectul fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
insuliței și rămășițelor murdare ala pasarelei improvizate, se cățără pe mal și porni grăbit spre sanatoriu. Rămas singur, Digby Își continuă plimbarea. Pe terenul de tenis se disputa o partidă foarte dramatică. Cei doi jucători, pe nume Still și Fishguard, alergau de colo pînă colo, aruncîndu-și priviri fioroase și nădușind zdravăn. Singurul lucru anormal În Înfățișarea lor era concentrarea intensă. La sfîrșitul partidei aveau să se certe, zbierînd unul la altul ca niște isterici. La fel se Întîmpla și cînd jucau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Digby nu-l mai auzi pe Johns, căci o luase la fugă pe coridor, spre odaia lui. La un moment dat se Împiedică de cordonul halatului și căzu, dar parcă nu simți șocul; se ridică În picioare ușor amețit și alergă mai departe. Era stăpînit de un singur gînd - să se privească În oglindă. Ajuns În camera lui, oglinda Îi arătă un chip devenit familiar - o față palidă și bărboasă. În Încăpere plutea o mireasmă de flori proaspete. Da, fusese fericit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
una din seratele organizate de doctor, cred. Noapte bună, domnule! Rowe se Întoarse din nou cu fața spre cadavrul celui care murise fără durere. Și-l aminti pe Stone cu picioarele În apa iazului, privind În jur cu neliniște; apoi, alergînd ca un copil speriat spre grădina de zarzavaturi; vedea pretutindeni numai trădare. La urma urmei, nu fusese chiar atît de nebun! Fură nevoiți să treacă peste cadavrul doctorului Forester, Întins chiar la capătul scării. Doctorul căzuse În cursă: mînat nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
seară, Johns se dusese În grădină, ca să se mai liniștească. Discul soarelui În amurg semăna cu un cap de mort atîrnat la intrarea aleii cu trandafiri... Deodată, auzise strigătele lui Stone... Începînd de-aici, amintirile lui Johns erau foarte confuze. Alergase, pare-se de-a dreptul În odaia lui, și după ce cu chiu, cu vai găsise cheia de la sertar (era chiar În buzunarul lui!) luase revolverul. Auzind din nou strigătele lui Stone, străbătuse În fugă salonul, cu gîndul să urce scările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
pisoarele. Pe scară, praful plutea ca o ceață deasă și mirosea a metal Încins - un miros mai tare decît cel de amoniac. Rowe Începu să urce treptele. — Unde te duci? Îl strigă Hilfe. La poliție? Cum Rowe nu-i răspunse, alergă după el, strigînd: Nu poți pleca Înainte de a auzi ce-am să-ți spun despre soția dumitale! — Soția mea? Întrebă Rowe și se Întoarse, coborînd treptele: acum nu mai putea să scape - anii uitați Îl așteptau acolo, printre chiuvete... SÎnt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]