5,091 matches
-
În toată Europa literelor! -, o mostră de creație genială absolută și, mai ales - da, există și un „mai ales”! -, o absolut inovatoare, revoluționară perspectivă asupra unui personaj literar complex, aflat În „criză” existențială și morală, o inovație tipologică uriașă care aliază pentru prima oară În istoria romanului modern pulsiunile „negative” cu cele „pozitive” În „cutia caracterială a unui singur individ”, distrugând pentru totdeauna acel „maniheism tipologic” ce făcuse carieră amplă Începând din medievalitate - și care face și azi, În nu puțin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o „viață mai bună” n-au folosit la nimic și omenirea se vede „Încă o dată” la bunul plac al unor „rechini capitaliști”, care, de astă dată, ei, cel puțin, au Învățat câte ceva din istoria unui secol, și acum ei se aliază În uriașe corporații, suprastatale, și ne propun ceea ce se numește „globalizare”? Iar legitimitatea industriașului din secolele al XIX-lea și XX de a crea produse ieftine și locuri de muncă se surpă cu repeziciune În anii noștri: capitalistul, În bună
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ingrată și Întortocheată a afirmării, dar și odată succesul garantat, obținut. Cum explicăm faptul, din istoria politică oarecum recentă a României, că tineri dotați cu o cultură și inteligență de excepție, un Eliade, un Cioran, dar și alții, s-au aliat „modului de a gândi” al unui „prost violent”, al „unui prost arogant” care a fost Zelea-Codreanu?! Pentru mine acest lucru rămâne, și azi, un mister! (E adevărat, unii scriitori adevărați au făcut un fel de „contracte cu puterea” sau „compromisuri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aceasta să câștige războiul. Curentul acesta a fost fără Îndoială majoritar și a avut câștig de cauză. Dar și opțiunea cealaltă a fost Împărtășită de un grup deloc neglijabil de oameni politici și lideri de opinie. Avea România să se alieze cu Franța, Anglia, Rusia și Italia, sau cu Germania și Austro-Ungaria (cărora li se mai alăturaseră Bulgaria și Turcia)? Partizanii primei orientări aveau În vedere, evident, Transilvania; În plus, sentimentul Îi Împingea și spre Franța, țară de care atâția români
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
părea Însă destul de sigură: era țara cea mai puternică din Europa. În caz de victorie alături de germani, românii ar fi recuperat Basarabia (poate și Bucovina, pe care austriecii lăsau de Înțeles că ar fi dispuși să o retrocedeze unei Românii aliate). Basarabia, sau Transilvania? Basarabia era mai mică, mai săracă și locuită de mai puțini români decât ținuturile de peste munți. Dar românii de aici se aflau Într-o situație mai grea decât cei din Transilvania (rusificarea progresa mai repede decât maghiarizarea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
inclusiv pe șeful mișcării, Corneliu Zelea Codreanu, căruia legionarii Îi purtau o devoțiune mistică. Acum și-au luat revanșa, măcelărindu-i la rândul lor pe responsabilii politici ai dictaturii regale. În ianuarie 1941, Antonescu a Înț se despartă de acești aliați stânjenitori; „rebeliunea legionară“ (tentativă de lovitură de stat prin care legionarii au Încercat să rămână singuri la putere) a fost lichidată, nu Înainte de a face noi victime, mai ales printre evrei. Până la 23 august 1944 Antonescu a condus țara. „Fascismul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În cazul lor cu o anume discreție). Cultul morților (parastase, pomeni) a rămas de asemenea puternic imprimat În comportamente. Pentru români, Biserica ortodoxă este Însă În primul rând un simbol al identității lor. De aceea, ortodoxismul (ca ideologie militantă) se aliază firesc cu naționalismul. Este și un semn de neaderare, sau cel puțin de rezervă, față de valorile occidentale. A trecut vremea când dădea tonul În România o elită Întru totul prooccidentală (firește, ortodoxă, dar neamestecând ortodoxia cu proiectele politice și culturale
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Suntem mai multă lume. - Așa...ce făceai în casa noastră noaptea trecută? am întrebat relaxat. Ce făceai în camera fiului meu? - În noaptea aia n-am fost eu, Bret. Noaptea aia a fost altceva. - Ce...adică? - Ceva ce nu se aliază cu cauza noastră. - Cauza voastră? Ce cauză? Nu înțeleg. - Ai citit manuscrisul, Bret? - E vreunul dintre voi responsabil de soarta băieților? Am închis strâns ochii. - Băieții? Contracarasem întrebarea lui cu o altă întrebare. Vocea era pe punctual de a nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
este reședința teutonilor, descrisă de Henryk Sienkiewicz în Cruciații - romanul care mă fascinase în copilărie -, și că hotelul în care stăm, Zbyszko, poartă numele protagonistului aceluiași roman. Bătălia de la Grünwald, de la 1410, între cavalerii germani și „leșii” regelui Casimir Jagello, aliați cu lituanienii cneazului Vitold și, după cum relatează unele surse, susținuți și de niște pâlcuri de oșteni români. Nu aș fi bănuit vreodată că voi ajunge să văd locurile descrise în acea proză istorică. Este un adevărat miracol. Ca și cum ai închide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Bodiu discută cu Evgheni Evtușenko - rusul are o engleză destul de bună, pentru că locuiește de mai mulți ani în America... Însă l-au ajuns din urmă, dincolo de Ocean, bănuielile că ar fi colaborat cu KGB-ul și zvonul că s-a aliat cu grupul de scriitori conservatori care vor să privatizeze ilegal fondurile Litfondului din URSS... Evtușenko poartă, ai zice, aceeași cămașă înflorată cu care îl văzusem la Chișinău, prin ’87-’88, când susținuse la Palatul Național o serată de poezie. Făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
adus stabilitatea și instituțiile europene în principate, secondat de Brătianu, se’nțelege, și al doilea, Ferdinand - ironizat nu de puțini, de P. Dumitriu, printre alții! - care a avut curajul „nebunesc”, îndrăzneala nemaipomenită de a declara război țării sale natale, Germania, aliindu-se cu dușmanii ei și fiind, automat, el și stirpea sa, șterși din clasoarele aristocrației germane... Dar s-a pus în slujba „intereselor” comunității care l-a numit și uns în fruntea ei și a dus-o, astfel, la o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
firească poftă de notorietate - și de putere politică?! - avanscena vieții culturale! M-au uimit doar și îndurerat fricțiunile și chiar fisurarea unității noastre „de dinainte”, „excluderea” și „izolarea” unor nume de prim rang doar pentru că comiseseră „crima” de a se alia cu o altă tabără politică decât cea care „trebuia să conducă România”! S-a mers până acolo încât unul dintre noii lideri culturali, după alegerile din mai ’90, s-a plâns într-un mare ziar francez că „românii nu sunt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce fusese scopul prim al întoarcerii mele intempestive din Germania. Mi se părea că, dacă nu voi participa la acest congres, mă voi rupe de literatura mea natală, dar poate veneam și cu secreta speranță că unii scriitori se vor alia, solidariza cu protestul meu contra începutului dictaturii; nu s-a întâmplat nici una, nici alta, încă în ședințele „pregătitoare” ale conferinței, în secția de proză, în frunte cu Preda, Stancu și alții, ne-au șters pe Țepeneag, Goma și pe mine
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ceaușescu, până în vara surpriză a lui ’71 - și nu puțini dintre colegi nu-mi iertau această vie admirație pentru omul politic a cărui tinerețe politică fusese mai degrabă, e drept, cea a unui „dur”. Dar, din primele zile ale puterii, aliindu-și-l pe Maurer și continuând politica, încă timidă, de deschidere internațională a lui Dej, cu un aplomb ce i-a uimit pe mulți, „omul” părea rezonabil și, mai ales, pragmatic, un ins cu o bază culturală redusă, dar cumva
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
același plan două challenge and response ireductibile și una și cealaltă. Că o minoritate în balotaj încă de la origini se consideră poporul ales, bravo! Această frumoasă nebunie îți permite să reziști în momente de restriște. Cel slab pe pământ se aliază cu cel tare din ceruri. Asta ține de războiul psihologic purtat cu iscusință. Poporul evreu n-ar fi supraviețuit fără acest "delir de interpretare", Vechiul Testament fiind în ochii necredincioșilor un autentic dosar clinic. Dar alianța celui tare cu altul tare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
orice aliaților ei. Dumneavoastră nu sunteți în tabăra bună, asta-i tot. Sfânta Alianță a dumneavoastră greșește. Ați văzut ultimul comunicat al Al-Qaida? El îi cheamă pe mujahedinii din Liban să ne atace prin toate mijloacele. Asta pentru că ne-am aliat cu creștinii și avem deputați în Parlament. Totuși televiziunea dumneavoastră n-a lăsat-o deloc mai moale cu antisemitismul!" Este motivul pentru care programele Al-Manar sunt interzise în Franța. Preopinentul meu pretextează o gafă: programatorii canalului cumpăraseră serialul sirian fără
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dacă drumurile noastre s-ar încrucișa la jumătatea distanței? Și dacă Libanul este locul acestei întâlniri intercontinentale? A izola Hezbollahul, a-l împinge în clandestinitate înseamnă a ațâța la război civil și religios. Eu sunt cel care-i barez calea aliindu-mă cu ei. Mișcarea mea e laică și cuprinde și militanți musulmani. Înțeleg că separ contractul social de credința religioasă. Vreau un guvern pluricultural. Asta-i ceva ce ține de Jules Verne, o să-mi spuneți. Ei bine, fie! Este călătoria
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mari catastrofe, lumea tot mai neliniștită, simte nevoia unui orizont nou. Nici un aeroplan, cu record oricât de sporit, n-o va putea duce acolo unde se înalță numai inima, curățită de mizeriile materialismului..." Frapantă la autorul Baltagului, acuitatea privirii își aliază sistematic tensiunea unui poet; plasticizant și pansioroso, apropiat misterelor lumii și adânc înfipt în pământul înaintașilor, Faurul aburit cum singur își spune avea disponibilități de creator mare; era făcut să perceapă cu ochii și urechile motiv de confesiune în Anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
drepturile, privilegiile și libertățile” pe care le respectase și înaintașii săi. Îl iartă pe domn pentru greșalele sale și se angajează că nu va ocroti pe pământurile sale pe nici un vrășmaș al acestuia. Să menționa că Ștefan „ne va fi aliat el în persoană și toată țara sa împotriva păgânilor și a altor vrăjmași ai noștri”, regele obligându-se să-l apere „în persoană”, iar de n-o va putea face personal, să-i trimită ajutoare. Se stipulează o pace trainică
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pregătiți pentru o campanie în timpul iernii; hanul nu are nici o veste de la aliatul său polon, care trebuie să atace odată cu el și nici de la Mengli Ghirai, aliatul lui Ivan, așa că se retrage și, în felul acesta, încetează jugul tătar. Fiind aliat cu hanul din Crimeea, care era vasalul sultanului, Ivan al III-lea nu avea de ce să fie interesat într-un conflict cu Mahomed al II-lea. Împrejurările fac ca Moldova să se afle singură în fața celei mai mari și puternice
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-a schimbat însă statutul juridic al Moldovei față de Imperiul Otoman. Dovada peremptorie o constituie faptul că ostilitățile moldo-otomane continuă în anii următori, cu încercările lui Ștefan de a pune în scaunul Țării Românești un domn care să-i fie aliat împotriva turcilor. După campania din 1476, Moldova nu se bucură nici măcar de statutul unui pământ al păcii, din moment ce nu mai plătea nici un ban Porții, pentru răscumpărarea acesteia. Ștefan cel Mare era conștient, așa cum reiese din discursul lui Țamblac în fața Senatului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
27 iulie. La 28 iulie 1480, sultanul trimite o altă flotă, care debarcă în sudul Italiei și turcii cuceresc Otranto, la 11 august 1480. Această amenințare directă îi determină pe ducii Milanului și Ferrarei și pe dogele Veneției să se alieze cu Matei Corvin. Regele Franței și cel al Angliei ca și împăratul Germaniei refuză să participe la cruciada proclamată de Sixt al IV-lea, la 8 aprilie 1481. Lupta de la Râmnic Dintr-o scrisoare a reginei Ungariei ar reieși că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iar din trei părți se numesc creștini, dar mie îmi sunt mai răi ca păgânătatea”. Păgânii erau turcii și tătarii, dar în anii 1475-1477, Ivan al III-lea se afla în conflict deschis cu hanul Hoardei de Aur și era aliat cu tătarii din Crimeea care deveniseră vasali ai sultanului. Este greu de crezut că în asemenea împrejurări Ștefan cel Mare ar fi nădăjduit un ajutor din partea țarului împotriva propriilor aliați. Solia lui Ștefan trebuie să fi avut loc după 1480
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost opriți să meargă în Imperiul Otoman. Relațiile de bună vecinătate se puteau restabili cu condiția ca bunurile jefuite să fie restituite, iar oamenii luați în robie să fie eliberați. În legătură cu tătarii de pe Volga, domnul era încunoștințat că aceștia sunt aliați cu regele, iar dacă vor veni în ajutorul său, să nu fie atacați de moldoveni. Regele accepta data de 8 septembrie, pentru discuțiile în legătură cu hotarul, amintindu-i domnului că vechile hotare au fost și sunt pe Colacin. Regele nu putea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
timpurile lui Franco. îl întreb cum îl consideră pe acest general. îmi răspunde simplu și direct: ,,A fost un dictator iar atunci oamenii lui pedepseau populația după propria lor plăcere și nimeni nu se putea opune. A fost un dictator aliat cu biserica și din această cauză acum este atâta ateism în Spania. Nici Zapatero nu-i bun iar oamenii legii sunt cu toții niște hoți”. Parcă ar vorbi de oamenii legii din România. îmi vine să-i spun acest lucru dar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]