2,235 matches
-
împărătești! Și din a sa împărăție, Poetul dăruiește ... poezie! MAI LASĂ-MĂ CA ALTĂDATĂ Mai lasă-mă, măicuța mea, Așa cum mă lăsai mereu, S-adorm cu capu-n poala ta, Tu să te joci prin părul meu. Cu degetele necuminți, Alintă-mă ca altădată! Mi-e inima înfricoșată ... De zborul către sfinți! SRIGĂT DE IUBIRE Aud glasul tău duios cum vine, Ca fulgerul, ca visul către mine Și întreaga noapte mă desfată Cu iubire mă alintă și mă-mbată. Așteptându-te
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
părul meu. Cu degetele necuminți, Alintă-mă ca altădată! Mi-e inima înfricoșată ... De zborul către sfinți! SRIGĂT DE IUBIRE Aud glasul tău duios cum vine, Ca fulgerul, ca visul către mine Și întreaga noapte mă desfată Cu iubire mă alintă și mă-mbată. Așteptându-te cu tresăriri feline, Aud patul cum suspină fără tine, Fiori se furișează, nu- mi dau pace, Glasul inimii vorbește și când tace. Luna plină sus pe cer tresare, Soarele tresare când abia apare, La fel de luminoasă
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
pârâie coastele și cum sărută țeasta rasă a marinarului cu brațe și cu umeri uriași. Herma, sora mea, se trezi pe la șapte dimineața, surâzând și pe jumătate adormită încă”, zise cu indiferență Nora. - „Unde e omul meu?” mă întrebă Herma, alintându-se. - „S-a dus”, răspunsei furioasă, că n-am fost lăsată să dorm. - „S-a dus?”, făcu Herma, speriată, încercând ca de obicei să-și pocnească degetele: „Bine”, a mai zis surioara mea îmbrăcându-și ciorapul, „mă duc să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe nori. Îi stăruie, cucernic, pierdute mirodenii, În păr și mai ales, aproape de urechi, - E un miros de biblie rămasă de milenii, E-aroma cărții umede cu literele vechi. Isterică și mare e, cu sprinteneli de cal, Și totuși se alintă și zburdă ca o mânză. M-a cunoscut la strand superbul animal Cu ceafa grea și roșie și plină de osânză. Îndrăgostit de ea, i-am revăzut strămoșii, În sinagogi, pe bănci... Și azi parcă-i aud... Au bărbile cărămizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a-mi da seama dacă imaginea din fața mea este aevea sau e doar o năzărire... În deschizătura ușii care se clătina din țâțâni nu era decât o rază mierie de soare tomnatic, care se mișca odată cu frunzele nucului din grădină, alintate de o pală de vânt... Fără voia mea, o picătură de tristețe s-a prelins în suflet. Doream atât de mult ca nălucirea să fie adevărată... Izvorul m-a întâmpinat cu unda tremurată și cu sclipiri de diamant în lumina
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lui Mickey, cu mălaiul vârât în buzunarul lui, iar mizeria aia găsindu-și calea spre brațele vreunui drogat... Culcatul cu Audrey era singurul tratament eficient. După episodul cu Niles avusese de zece ori mai multă grijă de ea. Când o alinta și o proteja, reușea să uite de puști. Dar cele patru nopți la rând petrecute în apartamentul lui Howard erau și ele riscante și de fiecare dată când se despărțea de ea, îl năpădea frica, știind că trebuie să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Am pus-o Însă pe seama nămeților, care depășeau 20 de centimetri, Îngreunând colectarea. A venit destulă lume să o petreacă pe ultimul drum pe tanti Dinuța, pe care abia acum am aflat că, de fapt, o chema Alexandrina. O fi alintat-o, cât a fost mică, Alexandrinuța și de aici numele de alint a luat forma sub care majoritatea o cunoșteau. Suferindă, tulburată de sinuciderea unicului fiu, a murit pe drum, chiar imediat după ce ieșise din cimitir, venind de la cealaltă soră
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
din comuna Blăgești, județul Bacău, fiind fiica lui Gheorghe și a Auricăi Păvănescu. Primii ani ai copilăriei petrecuți în casa părintească, vegheat fiind de dragostea părinților, aveau să-i umple sufletul de veselie și voioșie. Acum micuțul Ionică - cum era alintat - avea să trăiască alături de părinți bucuria venirii pe lume a celui de-al II-lea copil - o fetiță cu numele Elena. La numai 7 ani, copilăria micuțului Ionică fu umbrită de unul dintre cele mai zguduitoare evenimente ale vieții sale
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
stuf în marea majoritate a lor, dar și cu șindrilă și chiar țiglă. Erau compuse din două odăi despărțite de o tindă și paravane la spatele casei. Ridicarea casei se făcea de către bărbați ajutați și de femei. Copilul chiar dacă era alintat trebuia să asculte de părinți și să învețe tot ce hotărau părinții, inclusiv bunicii. Femeia era supusă bărbatului și mergea în urma soțului la distanța de doi pași. Tinerii respectau pe orice bătrân, fie că-l cunoșteau sau nu. Odată ajunși
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și Florin Iordăchescu, pentru a-și petrece o parte din vacanță, mai ales că Dan a terminat conservatorul și a obținut repartiția la Opera română din București ca bariton, urmând a cânta în câteva opere. Domnișoara Dumitrescu, (Aurica, cum era alintată) mai bine zis femeie nemăritată, era bună prietenă cu Ana Emanoil și după serviciu, în loc să meargă acasă, mergea la prietena Ana (la cucoana) și povesteau de ale lor și în timp ce-și beau cafeluța mai discutau și de cele
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
stuf în marea majoritate a lor, dar și cu șindrilă și chiar țiglă. Erau compuse din două odăi despărțite de o tindă și paravane la spatele casei. Ridicarea casei se făcea de către bărbați ajutați și de femei. Copilul chiar dacă era alintat trebuia să asculte de părinți și să învețe tot ce hotărau părinții, inclusiv bunicii. Femeia era supusă bărbatului și mergea în urma soțului la distanța de doi pași. Tinerii respectau pe orice bătrân, fie că-l cunoșteau sau nu. Odată ajunși
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și Florin Iordăchescu, pentru a-și petrece o parte din vacanță, mai ales că Dan a terminat conservatorul și a obținut repartiția la Opera română din București ca bariton, urmând a cânta în câteva opere. Domnișoara Dumitrescu, (Aurica, cum era alintată) mai bine zis femeie nemăritată, era bună prietenă cu Ana Emanoil și după serviciu, în loc să meargă acasă, mergea la prietena Ana (la cucoana) și povesteau de ale lor și în timp ce-și beau cafeluța mai discutau și de cele
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de copil. Nici acele lacrimi și nici copilăria lor ucisă nu știau cum va urma viața lor. Nu credeau că, așa micuți fiind, nimeni din cei din jur nu le va mai întinde o mână, nimeni nu-i va mai alinta, nimeni nu-i va mai mângâia sau chema la masă. Zâmbetul lor copilăresc, fără doar și poate, nu era decât o chemare adresată celor mari, pentru a le călăuzi pașii. Din zâmbet a rămas doar o grimasă... O stare pe
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Bacău n-a fost lipsit de peripeții, pe șoseaua dintre Ploiești și Mizil circulația fiind îngreunată de un grav accident de circulație. Conducătorii grupării din Belgia au fost încântați de “prestația” șoferului care i-a transportat de la aeroport către Bacău, alintându-l “Schumacher”. Delegația belgiană a fost plăcut impresionată de Sala sporturilor din Bacău, fiind foarte curioși dacă aceasta se va umple la meciul de sâmbătă, dintre Știința și Initia. Am mai aflat că echipa din Hasselt nu are în componență
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
spună, prinzi mai multe muște cu miere decât cu oțet. A clătinat dezaprobator din cap, dar a făcut câțiva pași către pătuț și l-a ridicat pe David. N-a avut nevoie decât de câteva minute de mângâiat și de alintat ca să tacă. Am mimat un mulțumesc și m-am înclinat. Ea a clătinat din cap din nou, dar de data asta zâmbea. Ar fi meritat să îi fac o reclamație. Dar nu merita să stric cu plângeri meschine această zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
rău fusese extirpate. Nu mai putuse trăi tocmai pentru că nu vroise la timp să le sacrifice. Ori pe ce loc își așază omul cultul, e respectabil să moară apărîn-du-1. Sânul pentru Zaza era o patrie. O patrie cu care te alinți și pe care își fac cuib ciupercile rele! Dar tăindu-le, mori deodată cu ele. Respectuos, recules, Maxențiu văzuse trecând într-un lighean sângerat acele simboluri și rămăsese orfan. Probabil că Maxențiu făcuse pe picioare multe pleurite infantile până când ajunsese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
im p ș e mai târziu, când totul va începe a se înfiripa. în schimb, după concertul Bach, Elena îl va înlocui cu discreție pentru dârzenia lui nepoliticoasă. Ea însăși de o corectitudine minuțioasă, nu admitea ca Rim să se alinte în bunul lui plac. Elena, care nu putea suferi abaterile de la un program serios de lucru, se văzuse nevoită să trimită după un timp pe Nory să vadă ce este cu doctorul Rim, ce lipsea de ia convocări. Era mirată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dinte de lapte îl supără. Dar sora lui nu își permite să-l ia în brațe și să-l corcolească decât atunci când copilul începe să plângă din cauza dintelui. Pentru că sora lui mai degrabă îl ia la mișto decât să-l alinte. Glumește cu el că l-a lăsat iubita, Oana, care și ea a plecat sau stă să plece în Italia. Răzvan e trist din cauza Oanei, care pare să urmeze drumul mamei. Și când, până la urmă, merge acasă la Oana ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
zile pentru o refacere de Doamne ajută, timp În care jandarmii n-au părăsit Pișcarii, iar apoi, fiecare cu straița și cerga lui de acasă, a fost Îm barcat sub pază Înarmată În „Suzana“, trenul pe șină În gustă, astfel alintat prin părțile locului, pe urmă transbordat În trenul mare, din nou În Suzi, pînă la Vișeu, iar de acolo, tot sub pază, În sus pe rîulețul Repedea, la Havas Mezö. Se tălmăcește prin „CÎmpul Înzăpezit“, nume făurit de unguri pentru
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
instantanee. — Părul meu, parcă ți-am explicat, nu mai bate-n galben ca-n fotografiile din copilărie, acum e ca de aramă. Iar buzele, știi bine, le am date cu ruj. Mă visezi cumva ca pe o fetiță rujată? Se alinta. Nu o visam de prea multă vreme, ci doar din noiembrie Încoace. După Întîlnirea noastră neașteptată de la Baia Mare, trecuse prin niște peripeții nu atît de inti midante precum le anticipase. O ședință avusese Într-adevăr loc la spitalul unde lucra
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
La plăcinte cu răvașe El a stat până acum În cotlonul lui pe ace, Dar plăcinta când desface Dă peste-un răvaș de drum. O dezmiardă și-o alintă Și-o desface mintenaș, Dar nu dă peste răvaș, Ci de încă o plăcintă. În plăcinta-i dolofană, Aromată și-aurie, A găsit o damigeană Desenată pe hârtie.
La pl?cinte cu r?va?e by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84157_a_85482]
-
Din nefericire, din cauza precarității mijloacelor de exprimare, apologia alunecă frecvent în ridicol. „Călugărița Agripina - afirmă autorul - era împlinită la carne și datorită vârstei, dar și datorită unei alimentații consistente [...] avea o gură mare înconjurată de buze sau buzișoare, cum le alinta Tinel când își odihnea ochii privindu-le, mai mult bătând în roșu, cărnoase, ușor arcuite, și acest semicerc degaja buchete de zâmbete provocatoare, dar și odihnitoare interlocutorului [...] la orice mișcare prin cabinet, își arăta minunile coapselor și gleznelor ei, le
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
punct. Poeta care se pisiceste Versurile Luizei Predescu din volumul Iubire, stranie făptură, (editură nemenționată, București, 2001) sunt pline de gângureli amoroase, stânjenitoare pentru cititor, întrucât îi creează impresia că a pătruns din greșeală în intimitatea unei femei care își alintă iubitul. Titlul volumului ar trebui citit ca un avertisment: „Atenție, înăuntru se află versuri extatic romanțioase, care o să vă facă să vă simțiți stânjeniți!“ Noi însă ignorăm mesajul, induși în eroare și de prezentarea semnată de Mircea Micu, care o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sens al cuvântului“ și că această poetă, indiferent de ipostaza în care apare, „stăpână sau sclavă, duioasă sau ironică, realistă sau dubitativă“, ne propune o nouă viziune asupra iubirii. Nici vorbă de așa ceva. Viziunea este, dimpotrivă, flagrant demodată. Poeta își alintă iubitul în văzul lumii, copleșindu-l cu drăgălășenii: „Iubitule, ascultă ce-ți spun: / tu ești un crin / și eu o margaretă, / ochii tăi sunt de smarald, / gura de rubin, / mâinile de marmură caldă“ etc. În plus, ea se alintă, vorbind
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
își alintă iubitul în văzul lumii, copleșindu-l cu drăgălășenii: „Iubitule, ascultă ce-ți spun: / tu ești un crin / și eu o margaretă, / ochii tăi sunt de smarald, / gura de rubin, / mâinile de marmură caldă“ etc. În plus, ea se alintă, vorbind peltic și punând la cale pozne pe care le consideră înduioșătoare: „O să mă strecor într-o zi/ ca un hoț / să-ți răsfoiesc gândurile, / să-ți citesc inima, cuvânt cu cuvânt. /... Până la ultimul strop, / vreau să beau din inima
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]