2,082 matches
-
prin pădure toată ziua. Ca și în cazul verbelor de mișcare, nici de această dată nu este valabilă observația formulată supra, 3.2.2.4. de Levin și Rappaport Hovav (1995): pentru limba engleză, verbele din această subclasă nu acceptă alternanța cauzativă, însă în română multe dintre aceste verbe sunt derivate. 3.3.2.5. Emisie de sunete, de miros, de substanțe: ● reflexive: a se prelinge (primar); a se aprinde 34, a se descărca 35, a se difuza, a se infiltra
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
distruge tencuiala Deși inundația s-a produs la etajul 5, apa se infiltrează până la parter (b) Râul se revarsă și distruge culturile de pe mal Râul se revarsă până la șoseaua din apropiere. Deși în engleză verbele din această clasă nu acceptă alternanța cauzativă (vezi supra, 3.2.2.5.), pentru română există perechi tranzitive pentru destul de multe verbe (pentru cele derivate). 3.3.2.6. Aspectuale: ● reflexive: a se declanșa, a se încheia, a se repeta, a se termina (derivate); ● reflexive/nereflexive
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
engleză sugerează că nucleul semantic al inacuzativității este universal. Ceea ce diferă de la o limbă la alta, așa cum reiese din comparația pe care am făcut-o cu situația din limba engleză pentru fiecare subclasă, sunt proprietățile sintactice ale verbelor: participarea la alternanța cauzativă, acceptarea obiectului intern. Încadrarea unei unități verbale într-o anumită clasă semantică nu este o operație mecanică. În prezentarea claselor semantice, am urmărit să demonstrez că nu numai sensul verbului este important pentru ca un verb să fie inacuzativ (și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că un verb nu poate atribui cazul obiectiv pentru două DP: primul obiect este marcat cazual de către V, iar al doilea, de către un element nul, G. Acest element apare în cazul verbelor cu dublu obiect și al celor care acceptă alternanța cauzativ/incoativ. Statutul categoriei G este asemănător celui al unei prepoziții: așa cum to 'la' introduce argumentul Țintă în structurile cu dublu obiect, G introduce argumentul Temă. G a fost interpretat și ca un predicat (fie cap al unei propoziții reduse
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
are o intrare lexicală structurată, care determină proiecția argumentelor sale; contextul sintactic al unui verb este derivat direct din sensul verbului. De multe ori, fiecare opțiune de realizare argumentală este însoțită de un sens diferit. În concepția celor două autoare, alternanțele argumentale sunt produsul polisemiei verbale: un verb care are mai multe sensuri este de așteptat să aibă realizare argumentală multiplă. În continuare, voi ilustra acest tip de abordare cu două studii: Hale și Keyser (1993) și Levin și Rappaport Hovav
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
NP al V, sub guvernare). Încorporarea subiectului extern proiecției VP ar viola ECP (Hale și Keyser 1993: 60). Autorii susțin că verbele inergative au o structură lexicală inițială de tip tranzitiv, relația dintre tranzitivele simple și cele cu încorporare explicând alternanța lexicală. Verbele inergative denominale și verbele de localizare implică încorporarea în derivare. Procesul de încorporare este un proces lexical de natură sintactică, afectând structura argumentală a itemilor lexicali. Verbe de tipul clear 'a curăța', thinn 'a subția, a rări', narrows
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că, potrivit construcționiștilor, verbul ca intrare lexicală nu conține informația dacă argumentele lui sunt interne sau externe. Levin și Rappaport Hovav (2005: 191) identifică două clase de abordări construcționiste: (a) tradiționale: Goldberg (1995)72, Jackendoff (1997)73 etc. susțin că alternanțele argumentale apar când un verb este compatibil cu mai mult de o construcție (ditranzitive, mișcare cauzată, rezultativ); nu există o separare între Lexicon și Sintaxă; (b) neoconstrucționiste: Arad (1998), Borer (1994, 199874), Hoekstra (1992)75 etc. folosesc reprezentări sintactice mai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
punctul inițial și punctul final; dacă există al treilea argument, acesta desemnează obligatoriu parcursul. Cazul acuzativ este atribuit de nodul aspectual responsabil de telicitatea evenimentului; nu există telicitate fără Caz acuzativ, cu excepția situațiilor în care apare un grup prepozițional delimitator. Alternanța cu dativul și alternanța locativă nu sunt alternanțe: cele două sensuri rezultă din posibilitatea verbelor de a genera oricare dintre argumente în Spec,AspEM. 4.4.3. Van Hout (2004) arată că, în neerlandeză, singurul factor lexico-semantic important pentru inacuzativitate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
final; dacă există al treilea argument, acesta desemnează obligatoriu parcursul. Cazul acuzativ este atribuit de nodul aspectual responsabil de telicitatea evenimentului; nu există telicitate fără Caz acuzativ, cu excepția situațiilor în care apare un grup prepozițional delimitator. Alternanța cu dativul și alternanța locativă nu sunt alternanțe: cele două sensuri rezultă din posibilitatea verbelor de a genera oricare dintre argumente în Spec,AspEM. 4.4.3. Van Hout (2004) arată că, în neerlandeză, singurul factor lexico-semantic important pentru inacuzativitate este telicitatea: verbele telice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
treilea argument, acesta desemnează obligatoriu parcursul. Cazul acuzativ este atribuit de nodul aspectual responsabil de telicitatea evenimentului; nu există telicitate fără Caz acuzativ, cu excepția situațiilor în care apare un grup prepozițional delimitator. Alternanța cu dativul și alternanța locativă nu sunt alternanțe: cele două sensuri rezultă din posibilitatea verbelor de a genera oricare dintre argumente în Spec,AspEM. 4.4.3. Van Hout (2004) arată că, în neerlandeză, singurul factor lexico-semantic important pentru inacuzativitate este telicitatea: verbele telice sunt inacuzative, iar cele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de cuvintele funcționale). Acesta era capabil ca, în momentul în care citea o listă de cuvinte, să distingă între itemii funcționali și cei lexicali. În listă au fost incluse, pe lângă itemii funcționali, 125 de verbe (25 de verbe inacuzative fără alternanță de tranzitivitate și 50 cu alternanță de tranzitivitate, 25 de verbe tranzitive și 25 intranzitive) în forma "nudă". Subiectul a făcut greșeli numai în cazul verbelor inacuzative (și nicio astfel de greșeală în cazul celorlalte verbe), pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ca, în momentul în care citea o listă de cuvinte, să distingă între itemii funcționali și cei lexicali. În listă au fost incluse, pe lângă itemii funcționali, 125 de verbe (25 de verbe inacuzative fără alternanță de tranzitivitate și 50 cu alternanță de tranzitivitate, 25 de verbe tranzitive și 25 intranzitive) în forma "nudă". Subiectul a făcut greșeli numai în cazul verbelor inacuzative (și nicio astfel de greșeală în cazul celorlalte verbe), pe care le-a confundat cu categorii funcționale. Experimentul a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
complexe și a relației noncanonice dintre structura argumentală și S-Structură. Froud ajunge deci la concluzia că inacuzativele sunt predicate verbale care au fost modificate prin adjoncționarea lexicală a unui centru funcțional care schimbă structura argumentală. În cazul inacuzativelor cu alternanță de tranzitivitate, adjoncționarea centrului funcțional este facultativă. Acest experiment infirmă ideea lui Reinhart, conform căreia inacuzativele care nu au variantă tranzitivă sunt generate în Lexicon ca inacuzative "înghețate" (operația de reducere aplicându-se anterior argumentului extern). Faptul că subiectul a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
experiment infirmă ideea lui Reinhart, conform căreia inacuzativele care nu au variantă tranzitivă sunt generate în Lexicon ca inacuzative "înghețate" (operația de reducere aplicându-se anterior argumentului extern). Faptul că subiectul a făcut mai puține greșeli în cazul verbelor cu alternanță de tranzitivitate decât în cazul celor inacuzative fără alternanță dovedește că inacuzativele sunt tranzitive în Lexicon. Analiza transcrierilor spontane ale aceluiași subiect l-a condus pe Froud la concluzia că în sistemul subiectul afazic, unele inacuzative (de exemplu, appear 'a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu au variantă tranzitivă sunt generate în Lexicon ca inacuzative "înghețate" (operația de reducere aplicându-se anterior argumentului extern). Faptul că subiectul a făcut mai puține greșeli în cazul verbelor cu alternanță de tranzitivitate decât în cazul celor inacuzative fără alternanță dovedește că inacuzativele sunt tranzitive în Lexicon. Analiza transcrierilor spontane ale aceluiași subiect l-a condus pe Froud la concluzia că în sistemul subiectul afazic, unele inacuzative (de exemplu, appear 'a apărea') acceptă pasivizarea. 5. ALTERNANȚA CAUZATIVĂ Fenomenul alternanțelor de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cazul celor inacuzative fără alternanță dovedește că inacuzativele sunt tranzitive în Lexicon. Analiza transcrierilor spontane ale aceluiași subiect l-a condus pe Froud la concluzia că în sistemul subiectul afazic, unele inacuzative (de exemplu, appear 'a apărea') acceptă pasivizarea. 5. ALTERNANȚA CAUZATIVĂ Fenomenul alternanțelor de tranzitivitate a fost observat pentru prima dată de Jespersen (1927: 332−333)93. O discuție mai detaliată apare la Fillmore (1970)94, care are în vedere comportamentul diferit al verbelor din limba engleză hitt 'a lovi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fără alternanță dovedește că inacuzativele sunt tranzitive în Lexicon. Analiza transcrierilor spontane ale aceluiași subiect l-a condus pe Froud la concluzia că în sistemul subiectul afazic, unele inacuzative (de exemplu, appear 'a apărea') acceptă pasivizarea. 5. ALTERNANȚA CAUZATIVĂ Fenomenul alternanțelor de tranzitivitate a fost observat pentru prima dată de Jespersen (1927: 332−333)93. O discuție mai detaliată apare la Fillmore (1970)94, care are în vedere comportamentul diferit al verbelor din limba engleză hitt 'a lovi' și break 'a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dată de Jespersen (1927: 332−333)93. O discuție mai detaliată apare la Fillmore (1970)94, care are în vedere comportamentul diferit al verbelor din limba engleză hitt 'a lovi' și break 'a se rupe'. Koontz-Garboden (2009: 77) observă că alternanța cauzativ/incoativ a făcut obiectul multor studii despre interfața dintre semantica lexicală, morfologie și sintaxă. 5.1. Probleme terminologice, definiții Alternanța cauzativă a fost discutată în mai multe studii, în contextul mai larg al alternanțelor de tranzitivitate. 5.1.1
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
diferit al verbelor din limba engleză hitt 'a lovi' și break 'a se rupe'. Koontz-Garboden (2009: 77) observă că alternanța cauzativ/incoativ a făcut obiectul multor studii despre interfața dintre semantica lexicală, morfologie și sintaxă. 5.1. Probleme terminologice, definiții Alternanța cauzativă a fost discutată în mai multe studii, în contextul mai larg al alternanțelor de tranzitivitate. 5.1.1. Pană Dindelegan (1972a: 50−51) prezintă situațiile de neutralizare sintactică în structura de suprafață, în absența unei modificări în forma verbului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Koontz-Garboden (2009: 77) observă că alternanța cauzativ/incoativ a făcut obiectul multor studii despre interfața dintre semantica lexicală, morfologie și sintaxă. 5.1. Probleme terminologice, definiții Alternanța cauzativă a fost discutată în mai multe studii, în contextul mai larg al alternanțelor de tranzitivitate. 5.1.1. Pană Dindelegan (1972a: 50−51) prezintă situațiile de neutralizare sintactică în structura de suprafață, în absența unei modificări în forma verbului de la Fillmore (1968): obiectul direct devine subiect (a), instrumentalul devine subiect (b), locativul devine
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
șiroiește pe frunte/ Fruntea șiroiește de sudoare. Ceva mai frecventă este neutralizarea raporturilor sintactice subiect − instrumental: Ion combate boala cu vitamine/ Vitaminele combat boala. Palmer (1994 [2007]: 8−9), fără a folosi un anumit termen pentru a descrie acest fenomen (alternanța cauzativă în primul exemplu și apariția obiectului intern în al doilea), arată că multe verbe sunt atât tranzitive, cât și intranzitive, dar cu diferențe de sens: The door opened/He opened the door ' Ușa s-a deschis'/'El a deschis
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
s-a deschis'/'El a deschis ușa' He ran in the race/He ran the competition ' El a alergat în cursă'/'El a alergat cursa/toată competiția'. Levin și Rappaport Hovav (2005: 5) folosesc pentru fenomenele de acest tip denumirea alternanțele argumentale (cauzativă, locativă, a dativului etc.), arătând că acestea reprezintă un exemplu de realizare argumentală multiplă, care presupune posibilitatea majorității verbelor de a apărea în diverse contexte sintactice. 5.1.2. În studii mai vechi, fenomenul coexistenței unei variante tranzitive
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
incoativizare (Grimshaw 1990) sau anticauzativizare (Koontz-Garboden 2009: 77), definită ca fiind un fenomen prin care un verb incoativ este derivat morfologic din perechea cauzativă. Matsuzaki (2001: 2) arată că perechile ergative sunt caracterizate printr-o schimbare în structura argumentală, numită alternanță ergativă, iar, la alți autori, alternanță cauzativă (Haspelmath 1993100, Levin și Rappaport Hovav 1995), alternanță de tranzitivitate (Hale și Keyser 1987101), alternanță inacuzativă (Kiparsky 1998). Levin și Rappaport Hovav (2005: 2) arată că fenomenul numit alternanța cauzativă, anticauzativ sau alternanța
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
2009: 77), definită ca fiind un fenomen prin care un verb incoativ este derivat morfologic din perechea cauzativă. Matsuzaki (2001: 2) arată că perechile ergative sunt caracterizate printr-o schimbare în structura argumentală, numită alternanță ergativă, iar, la alți autori, alternanță cauzativă (Haspelmath 1993100, Levin și Rappaport Hovav 1995), alternanță de tranzitivitate (Hale și Keyser 1987101), alternanță inacuzativă (Kiparsky 1998). Levin și Rappaport Hovav (2005: 2) arată că fenomenul numit alternanța cauzativă, anticauzativ sau alternanța cauzativă/incoativă este un subiect dezbătut
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un verb incoativ este derivat morfologic din perechea cauzativă. Matsuzaki (2001: 2) arată că perechile ergative sunt caracterizate printr-o schimbare în structura argumentală, numită alternanță ergativă, iar, la alți autori, alternanță cauzativă (Haspelmath 1993100, Levin și Rappaport Hovav 1995), alternanță de tranzitivitate (Hale și Keyser 1987101), alternanță inacuzativă (Kiparsky 1998). Levin și Rappaport Hovav (2005: 2) arată că fenomenul numit alternanța cauzativă, anticauzativ sau alternanța cauzativă/incoativă este un subiect dezbătut în teoria realizării argumentelor, unul dintre scopurile acestei teorii
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]