2,101 matches
-
o tradiție orală plină de povești și scorneli deocheate nedemne pentru a fi texte liturgice. Fariseii însă care erau mai mulți și mult mai bogați și-au făcut din această scriere una din armele de luptă împotriva saduceilor cu care amăgeau prostimea. Pornind războiul civil, fariseii i-au spîrcuit amarnic pe saducei iar în anul 90, prin adunarea rabinilor de la Jamnia și-au impus schisma drept fundament al mozais- mului inclusiv Talmudul ca text sacru. De aceea Flavius scrie că au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ceremonialul religios pentru că era considerată animal sfînt în cultura geților fiind și purtătoarea semnului crucii. Pe iconița 11 apare un miel șezînd iar pe spatele statuetei sînt figurate soarele și luna care pornesc o ploaie peste pă-mânt. ,,13,14 Și amăgea pe locuitorii pămîntului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în fața fiarei. Ea a zis locuitorilor pămîntului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie și trăia’’. Stai așa mișelule, ne spui că această nouă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
făcut ca toți, mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi să primească un semn pe mîna dreap- tă sau pe frunte’’. Ne spune Minciunoi Împărat că fiara stăpînea lumea nu prin groază sau teroare ci prin semne care amăgeau oamenii pămîntului, de parcă toți erau niște orbeți care simțeau realitatea înconjurătoare cu vîrful mustăților. Ca într-un delir al nebunilor, fiara a ajuns simbol de cult pentru mulți dintre locuitorii imperiului roman, dar numai pentru orbii care o simțeau după
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
timp de 42 de luni după care au pus ei mîna pe răulean și i-au făcut felul. ,,19,20: Și fiara a fost prinsă. Și împreună cu ea a fost prins proorocul mincinos care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei și se închinaseră icoanei ei. Amîndoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc care arde cu pucioasă. 19,21 Iar ceilalți au fost uciși cu sabia din gura Celui ce ședea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
judecată, trebuia să treacă prin șapte porți ale cerului pentru a ajunge în ținutul morților unde era supus cîntăririi divine. Cultul mitraic spune că cerul avea două porți către Pămînt; una pe care scoborau pe pământ sufletele care se lăsau amăgite de formele și farmecele materiei; a doua este aceea pe unde sufletele se urcă la cer, lăcașul lor de început, după ce au încercat pe pământ toate ispitele vieții, transformările și chiar pedepsele ce aveau să le suporte din cauza greșelilor originare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
noastră, cu credința și faptele ei, nu se întemeiază pe rătăcire, nici pe viclenie, pe gânduri necurate, pe sfatul necredincioșilor și a hulitorilor; „noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, care ni s-a dat prin Duhul Sfânt. Credinciosul nu se lasă amăgit de cei care seamănă dezbinare și ură, ci urmează și iubește pe cei care caută și păstrează unitatea Duhului prin legătura păcii”, cum spune Sf. Apostol Pavel. Viața, ca dar divin, este expresia existenței în bine. Psalmistul consideră fericit pe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să învețe a fi îngăduitor față de alții.” „Prin ispită înțelegem aici legea păcatului. Primul om, atunci când a fost chemat la existență, era fără de păcat. Cel viclean este diavolul, cel ce a făcut ca această lege să intre în firea omului. Amăgindu-l pe om, el l-a făcut să-și mute dorințele ssufletuluiui de la cele îngăduite la cele neîngăduite și să se abată prin aceasta de la legea dumnezeiască, urmarea fiind lipsirea omului de viața cea veșnică, ce îi fusese dată după
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
învrednicește ca cealaltă vreme a vieții noastre să o săvârșim întru pocăință și umilință și întru paza sfintelor Tale porunci. Și, cu orice fel de dezmierdare înșelându-ne, în multe chipuri am greșit, și, cu urâte pofte nefolositoare și vătămătoare amăgindu-ne, ne-am purtat; sau, cu mânie și cu iuțeală dobitocește pornindu-ne, am scârbit pe vreun frate al nostru, sau, cu limbă slobodă și neînfrânată, în tari curse ne-am prins; sau, cu vreunul din simțurile noastre sau cu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
concesionate ușor de adversar și făcând parte dintr-un calcul strategic al lui, ce ne depășește înțelegerea. Nimic mai neliniștitor decât suspiciunea că "fraierul", pe care credeam că l-am dus de nas, ne lasă de fapt intenționat să câștigăm, amăgindu-ne subtil spre a ne folosi într-un plan mai complex și amplu, ale cărui resorturi ultime ne scapă. Coșmarul fiecărui șmecher cu pretenții e că ar putea fi, la rându-i, șmecherit cu și mai mare finețe de așa-zisa-i
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în cuvânt, devine un reper distinct în mijlocul nedeterminării cu care până mai adineauri se confunda, o insulă cartabilă sustrasă derivei de armături conceptuale retentive, un banc închegat și prevăzut cu far avertizor prin simpla numire. Nemărturisită, mizeria s-ar mai amăgi singură cu leacuri băbești împotriva certitudinii că există, și s-ar lăsa, poate, dusă pe picioare vreme mai îndelungată în tihna amăgitoare a neștiinței; odată cu putința vindecării, diagnosticul unor oameni cu greutate îi dăruiește însă și un lest suplimentar de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
brodnicii conduși de voievodul lor Ploscânea. Rezistența acestora a durat numai trei zile, deoarece Ploscânea, deși „a sărutat crucea principelui Matislav și a celor doi principi ruși că nu-i va ataca și va interveni pentru ca să se răscumpere, și apoi amăgindu-i, blestematul i-a legat și predat tătarilor cu tot cu întăritură, care au ucis pe toți oamenii, iar pe principi i-a strivit sub niște scânduri peste care au trecut oștile tătărești”. Trecerea brodnicilor de partea tătarilor a desăvârșit dezastrul rușilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
acelor locuri, „ele nu vor arăta și nu trebuie să arate ca noi”, a spus șeful Executivului american. În comunitatea profesională în care își desfășoară activitatea și Fundația la care lucrez de peste 10 ani, nu sunt puțini cei care se amăgesc că se ocupă cu exportul de democrație. Sătul de a polemiza cu asemenea „activiști pe tărâmul democrației”, le repet unora dintre ei - uneori, ad nauseum - episodul găsit în niște pagini de memorii. E vorba de o întâmplare care vorbește despre
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
dacă André n-ar fi un dansator așa de bun, de mult l-aș fi trimis la plimbare". Atunci când flirtează, Catherine nu se luptă doar cu plictiseala. Ea combate în egală măsură neliniștile sale profunde, surde, și încearcă să-și amăgească singurătatea. Căci fata suferă foarte mult din cauză că amândoi părinții o neglijează. Relațiile de prietenie pe care reușește să le înnoade cu alte fete sunt rare și de scurtă durată. Când ia parte la recepții mondene, Catherine se simte și mai
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și motivațiile aflate la baza lor. În jurnalul său, Marie mărturisește că flirtează pentru a se apropia, pentru "a atinge bărbatul". Ca atâtea alte domnișoare din mediul său, constrânse la castitate, și ea caută a-și satisface curiozitatea, a-și amăgi așteptarea, a-și gratifica senzualitatea cu mici satisfacții, cu fiori abia simțiți. Ca atâtea alte fete, fiind încă lipsită de experiență, Marie se lasă câteodată prinsă în capcana flirtului și găsește jocul cât se poate de dezagreabil. Cum se întâmplă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pletele ei lungi și negre ca abanosul străfulgeră reflexe arămii, aproape roșii. În lumina apusului, ochii de un albastru întunecat capătă strălucirea chihlimbarului. Albeața mată, opacă a tenului apare în toată splendoarea sa. Fiecare părticică a ei uluiește, vrăjește... și amăgește. Căci deși pare a întruchipa, prin frumusețea ei, esența feminității, Maud este exact opusul acesteia. La început, Maud de Rouvre pare să corespundă prototipului tinerei dezmoștenite care își așteaptă Făt-Frumosul: tatăl său, un gentilom ușuratic, risipise averea familiei la jocuri
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
face cunoștință cu un prieten de-al lui și-i oferă o cafea-cremă. Dintr-o dată, observând că ultimul autobuz tocmai pleca din stație, tânăra își ia brusc la revedere și dispare în fugă. Cei doi băieți, furioși să se vadă amăgiți în acest fel, o prind în momentul în care fata se pregătea să sară pe platforma autobuzului și o trag înapoi de pielea de la ceafă. Nu merge cu din astea", o mustră ei într-un glas. "Nu-i lași pe
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
evocată și de un alt american, de romancierul William Styron, în Alegerea Sofiei, tot prin intermediul personajului Stingo, care nu este scutit de niciun fel de supliciu sexual. După ce fusese "torturat" de mai multe "virgine cu centuri de castitate", iar apoi amăgit de nesătula pupăcioasă Leslie, Stingo simte de-adevăratelea chinurile cumplite ale flirtului foarte avansat. Iar acest joc, această "aberație sexuală", departe de a-i potoli dorința, i se pare chiar mai pervers decât tot ce trăise până atunci. Mai rea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Când ajungem la constatarea aceasta este destul de rău, fiindcă renunțăm să ne mai luptăm, nu mai căutăm argumente, nu mai ținem seamă de adversari. Argumentul că este imposibil să ne facem înțeleși are, psihologic vorbind, și un efect pozitiv: ne amăgim că nu suntem înțeleși fiindcă ne deosebim de ceilalți, ei nu sunt capabili să ne priceapă, deoarece nu au capacitatea noastră, ne sunt inferiori. Dar rostul comunicării este tocmai să ne facem înțeleși, să credem că argumentele noastre pot penetra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
de la autor. De altfel, Însuși Sandu spune că ,,epoca de aur” parcursă ,,a avut și părți de aport excelent” care pe mulți ne-a aburit Într-un fel sau altul. De ce n-ar fi fost și el unul dintre cei amăgiți la vremea aceea, În ‘78-‘80? Poate de aceea nici ziarul n-a mai declanșat anchetă solicitată. Ulterior, tot În Monitorul de Iași, la rubrică ,,Ultimul vagon poștal” se vorbea despre ,,O moarte nefirească, uitată mult prea repede”: Pentru că o
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În părul dulce-amărui al prințesei CALIOPE ești? ,,Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Khayyam Voi, peregrini cu mintea În reverii astrale Niște povești cu muze pentru trăsniți mai am Și pentru-un chef sălbatec o mână de parale Mai amăgiți cu vorbe potrivnica năluca Magia altruista să spumege-n pahar Nu mă uitați prieteni Îndurerați de ducă Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Omar” Ah, vedenie a lui Iov și Iona; Intru numele (sau numerele noastre) sau sufletele noastre
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se percepe toată natura. Dumneavoastră cum percepeți natura? Natura este uluitoare, mai ales atunci când se ascunde sub văluri, în tainele ei ne putem imagina arta, un fel de Cupidon legat la ochi. Parcă Schiller definea deviza artei: "Îndrăznește să te amăgești și să visezi". Cum să mai visezi într-o natură ciuntită? Întrebarea aceasta a căzut ca un șoc, ca o ghilotină care pune capăt vieții. Esteticienii susțin că știința veștejește ceea ce atinge, naturaliștii spun că civilizația doboară natura. Cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a obține protecție, înălțare, demnitate, așa cum fragilele fire de iarbă din solul secătuit de apă și substanță hrănitoare au nevoie. Sufletul și cugetul neamului au de unde absorbi idei, vigoare, sensibilitate, mai ales în timpuri ale căror surâs și mulțumire prefăcută amăgesc dulce și vicios. Doar cel ales dintre aleși își lasă numele pe o stea. Cum puterea minții uriașe poate atinge veșnicia, de un capăt al ei e posibil să se agațe fiecare dintre noi, altfel riscăm a nu vedea nici măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pe care învățăceii l-au făcut, asupra lor și a urmașilor lor. Bătrânul profet îi sfătuia să păstreze și să înnoiască legământul peste veacuri, pentru ca nici unul dintre succesorii la conducerea școlii de înțelepciune întemeiată de el să nu se lase amăgit dacă cineva l-ar ademeni să scrie o carte despre înțelepciunea lor. Dacă învățătura lor s-ar regăsi în scris, spunea înțeleptul, și-ar pierde înțelesul și puterea, întrucât ea se găsește înscrisă cu literă de taină în marea Carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
federale pot fi mai bine plasați decât omologii din statele unitare pentru a ține piept atacurilor de acest tip de la centru dar astfel de mișcări au avut loc pe scară largă. Autoritățile federale procedează la fel ca guvernele statelor unitare: amăgesc, pun presiuni, iar atunci când nu li se dă ascultare, avertizează sau sancționează. Totuși, pentru a evita folosirea sancțiunilor, ele se angajează în activități de parteneriat, fie cu unitățile descentralizate (într-un stat unitar), fie cu entitățile componente (într-unul federal
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în lumina unor idealități și sentimentalisme aparente, nu încetează să fie o manifestare săracă de egoism, o voință de a concentra asupră-și atenția creaturii, uneori printr-o gelozie care se mărginește cu dezechilibrul mintal. Se iubește pentru a avea, amăgindu-se cu voința de a oferi; iar nebuniile generozității devin, adesea, prețul plătit cu multă trudă pentru a cuceri cu mai multă ușurință satisfacția propriilor simțuri, ori pentru a-și asigura monopolul unei inimi. Sunt situații care îți fac milă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]