3,081 matches
-
-i tot spun și eu lui Daph, dar spune că vrea să mă implic și eu. Adică, mă însor cu ea, nu? Se poate mai implicat de atât? Aici lăsă să-i scape un oftat lung și resemnat, plin de amărăciune și descurajare. Știam un doberman care ofta așa. Era cel mai trist sunet din lume. Uite, i-am zis eu cu șiretenie, ai nevoie de ceva care să te distragă. De ce să nu te scufunzi în muncă? Hawkins oftă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
milioane de bărbați și de femei, nerăbdători să mai înainteze a doua zi încă un centimetru, zbuciumați la gândul că ar pierde totul într-o clipă. Nu, nu se simțea în puteri. Nici nu credea că triumful ar compensa atâtea amărăciuni. Muntele cerea prea mult și, la fiecare metru, trebuia să lași în urmă ce era mai bun în tine. Nimic nu e mai trist decât să ajungi bătrân și să-ți dai seama că ești bătrân chiar și pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sunt pentru ei decât obligația unei scrisori la două săptămâni. Iar eu mă voi topi treptat printre cărți, mâncată de cari, ca și ele, până în ziua când voi fi pusă într-o ladă și vândută la solduri - râse încet, cu amărăciune. Și nu cred că va veni cineva capabil să se împovăreze cu tot... — Vă subestimați. Sunteți în floarea vârstei și sunteți mâncată de cari pentru că așa vreți. Aș spune că simțiți o ciudată plăcere să vă umiliți. De cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
circule primele autobuze, cu luminile încă aprinse, și oameni somnoroși își făcură apariția la colț de stradă - cu capul plecat și aduși de spate - tremurând de frig, prost dispuși că au trebuit să părăsească patul. Își amintea acea senzație de amărăciune și neputință, de frig, somn și mânie, blestemând cu anticipație următoarele zece ore, ore de efort, de deprimare și de umilințe... Orele cele mai îngrozitoare pe care Creatorul le-a lăsat pe Terra. Își aminti apoi asfințiturile de soare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
anteriori ai casei stătuseră în pat și fumaseră. Covoarele făceau parte din categoria celor care trebuiau mai curând tunse decât aspirate și, judecând după mâncărimile chinuitoare de pe gambe, tot locul era plin de purici. Hugo și-a dat seama cu amărăciune că era nevoie de un adevărat romantic sau de un om de la deratizare ca să realizeze care era potențialul unei astfel de proprietăți. Clientul a venit. Era un bărbat mic de statură, cu aspect de nevăstuică, în jur de patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fiindcă Hugo nu ajunsese la timp ca să asiste la naștere. Sincer vorbind, să naști singură era o chestie jenantă. Ca și când ai fi o mamă singură sau ceva în genul ăsta. Pe de altă parte, însă, s-a gândit Amanda cu amărăciune, poate că asta era o situație de preferat celei în care ai un soț care se prezintă în starea în care se prezentase Hugo. În scaun cu rotile, cu capul bandajat și cu un castron din aluminiu pentru vomă așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un ghiont sugestiv în coaste. —Te și vedeam aspirând gol pușcă și dând peste cap pahare de Baileys. Îmi închipui, a adăugat ea, cu o voce joasă și guturală, că ai arăta de-a dreptul superb. Hugo regreta acum cu amărăciune momentul de nebunie milostivă care-l determinase să accepte cafeaua. S-a decis să pună capăt întâlnirii cât de repede posibil. Când se întoarce Amanda? Coatele Laurei erau așezate pe masă, iar între ele se odihnea decolteul. Destul de mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Norocoasa. Trebuie să fie plăcut. —De ce trebuie să fie plăcut? a întrebat-o Hugo mohorât, amintindu-și cât de mult întârziase. Pentru că ai un sens în viață. Starea de spirit a Laurei se schimbase brusc. În glas i se simțea amărăciunea. Hugo nu era sigur ce voia să spună Laura. Și nici dacă el voia neapărat să știe. Intuind că problema era complicată, Hugo a luat ceașca și a înghițit cât a putut din apa neagră și ușor opărită. Era nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui Hugo îi explora gura mai în profunzime, iar degetele lui cercetătoare îi ridicau tricoul. Hugo a împins-o ușor spre podea. Pe covor, a descoperit-o încet, luxuriant, delicios. —O, Alice, a oftat Hugo. Simțea cum toată tensiunea și amărăciunea pe care le adunase nu numai în seara respectivă, dar în toate săptămânile și lunile dinainte, se scurgeau din el. Când mâna i-a alunecat pe sub betelia pantalonilor lui Alice, Hugo a simțit trupul femeii încordându-se, apoi relaxându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe nervi. Hugo și-a dat seama, temător, că putea să și moară acolo. Putea să fie găsit peste câteva săptămâni, cu pielea sfâșiată de pe oase de șobolanii pe care credea, din ce în ce mai mult, că-i aude. Hugo a realizat, cu amărăciune, că potențialii lui clienți veniseră și plecaseră cu multe ore în urmă. Spunându-și, fără îndoială, că agentul imobiliar nu se deranjase să vină la întâlnire. Când avea să afle de asta, Neil urma să ia foc. Și Hugo mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fără nici un efort. —Dar mariajul meu e..., a început Hugo. —Terminat? Sigur că e terminat. Dar aici e vorba de cine primește custodia lui Theo. Tu nu prea ai sorți de izbândă. Știai asta? Hugo a dat din cap cu amărăciune. Barbara i-a atins brațul într-un gest de consolare. —Nu-ți face griji. Ai șanse destul de mari. E clar că-i ești devotat lui Theo și ai un serviciu pe care te poți baza. — Asta e important? Hugo s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Dar noaptea, când copilul dormea, în sfârșit, în pătuțul lui, Hugo stătea întins în propriul pat și se holba, fără speranță, în întuneric, încercând să nu se gândească la gaura neagră care era viitorul lui. Și-a dat seama, cu amărăciune, că nu știa nici dacă Alice mai făcea parte din acel viitor. Toate încercările de a lua legătura cu ea se loviseră de un zid al tăcerii și, o dată, de ușa ferm închisă a Vechii Morgi. Ăsta fusese cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Laura cu înflăcărare. Dar o să reușesc. Am început chiar să cred că psihologia e calea pe care ar trebui s-o urmez. La nivel de carieră, mă refer. Hugo a ridicat din umeri. O poveste emoționantă, a observat el cu amărăciune. Mă bucur pentru tine, Laura. Sincer. Mă bucur că te regăsești. Mă face să mă simt mult mai bine acum, că eu sunt pe punctul de a pierde totul. — Dar ai avut o aventură, i-a atras atenția Laura. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
exclamat ea. Hugo a clătinat din cap neîncrezător. —Ei, poți să-i spui că n-are nevoie de trucuri de genul ăsta. O să pierd custodia. Deoarece, colac peste pupăză, mi-am pierdut și slujba. S-a uitat la Laura cu amărăciune. — Și-n chestia asta ai o parte de vină. Punct ochit, punct lovit. Felicitări. — Of, Hugo, îmi pare... — Uite ce e! Nu-mi pasă cât de tare îți pare ție rău. E prea târziu. Răul a fost făcut. Laura își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Chiar și așa, în ciuda degradării lui personale, Hugo își închipuise că eforturile lui de a-și proteja fiul de efectele negative ale certurilor dinaintea divorțului fuseseră încununate de succes. Așa de pline de succes fuseseră, se gândea el acum cu amărăciune, că Theo ajunsese să muște alți copii ca să-și exprime nefericirea. Și se aflau încă în faza incipientă de divorț. Nici nu se ajunsese încă în sala de judecată. —Of, Doamne, a spus el în palma care-i acoperise gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu vioiciune, ne-ar părea foarte rău să-l pierdem pe Theo. E un băiețel fericit și iubitor. Ceea ce vrem noi este să găsim o soluție. Să-l ajutăm să depășească acest moment. Hugo s-a întrebat dacă, în toată amărăciunea lui, mai auzea bine. Nu bănuise niciodată că Rottweilerul avea o fire înțelegătoare. El crezuse tot timpul că rolul acelei femei era să facă viețile părinților cât mai dificile cu putință. Peste birou, trăsăturile severe ale Rottweilerului s-au relaxat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dacă ești homosexual...? —Mulți bărbați homosexuali au relații heterosexuale sau chiar se căsătoresc înainte să-și recunoască adevăratele înclinații. Sigur că unii nu fac chestia asta niciodată... —Slavă Domnului că tu ai avut curajul ăsta, nu? a zis Alice cu amărăciune. —Al, îmi pare rău. Chiar am vrut ca relația noastră să meargă. Am sperat că fiind căsătorit... având o soție... Alice s-a încruntat încercând să înțeleagă ce voia Jake să spună. — De asta... te-ai căsătorit cu mine? Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tăcere apăsătoare, a început a se risipi pe alei spre ieșire din cimitir, urmăriți de imaginea celei care a fost, Vasilica, și de uruitul sinistru al bulgărilor de pământ aruncați peste raclă. Părea, că toți vor lua cu ei o amărăciune de neșters, o amărăciune prea adâncă spre a putea fi înfățișată în cuvinte. Toată lumea a părăsit cimitirul... Iorgu rămase singur, în genunchi lângă mormânt; mintea îi repeta rar cuvintele preotului citite din sfânta carte: ” Și, oricine cred în Mine, nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a se risipi pe alei spre ieșire din cimitir, urmăriți de imaginea celei care a fost, Vasilica, și de uruitul sinistru al bulgărilor de pământ aruncați peste raclă. Părea, că toți vor lua cu ei o amărăciune de neșters, o amărăciune prea adâncă spre a putea fi înfățișată în cuvinte. Toată lumea a părăsit cimitirul... Iorgu rămase singur, în genunchi lângă mormânt; mintea îi repeta rar cuvintele preotului citite din sfânta carte: ” Și, oricine cred în Mine, nu va muri! ” Gândul lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
opri în fața ferestrei și privi câteva clipe cerul în tăcere. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau pe nemărginirea lui, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită și neînțeleasă. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostenite, răscolindu-i alte amintiri, amărăciuni... speranțe, izgonind mereu liniștea sufletului. Ar fi vrut să plângă, tare ar mai fi plâns... Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groznic când nu poți plânge. Deodată, în mintea lui se însăilă un dialog cu un al doilea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
poate lucra împotriva soartei lui... Ce-a hotărât Domnul, nu poate schimba omul! Completă Carmen. Fiecare urcă muntele pe propria cărare într-o călătorie dramatică, spre întâlnirea cu Dumnezeu...! a mai adăugat ea. Era în sufletul lui un fel de amărăciune și de furie... O furie ascunsă în adâncul sufletului, împotriva destinului său. S-a făcut pe jumătate parcă... S-a împuținat, așa, deodată... Și, s-a îngheboșat de parcă ar fi intrat oasele unele în altele, iar ochii i s-au
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sunetul pe care altul nu-l poate auzi... Nu te simți un hoț?!... Oare, n-am furat-o noi toți, lumina celor care n-o văd, ori sunetul celor care nu-l aud ?!... Era în sufletul lui un fel de amărăciune si de furie... O furie ascunsă în adâncul sufletului său, împotriva destinului său. Nu mai stia de câte zile nu mai vorbise cu nimeni. Cu fiecare zi ce trecea, mantaua tăcerii cădea tot mai grea peste el, ca si cum l-ar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu acel neasemuit chiot... ”Iu-huu... iuhuu... La mulți ani, Băiatu!”. Fata lipsea, pentru a doua oară, să primească ”Noul An”, ca deobicei... Era a doua oară, într-o lungă viață de aproape o jumătate de veac, trăită nedespărțiți, când lipsea. Amărăciunea din sufletul lui, nu putea fi înfățișată în cuvinte. Și urătorii cei mari s-au rărit, până când nu s-a mai auzit niciunul. O liniște se așternu peste tot înconjurul... Totul parcă muri... Eram în anul 2012... S-a trecut
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
natură?! murmură el tulburat. În acest furnicar neîntrerupt de vietăți, în aparentă dezordine, și totuși, fiecare gâză cu rostul ei, într-o ordine perfectă. În fața acestei dovezi de ordine și echilibru, atât de departe de starea lui sufletească, cunoscu o amărăciune fără margini. Echilibrul său sufletesc era zguduit... vroia să plângă dar nu putea. Se simțea ca o pasăre care fusese ținută prea multă vreme în colivie și uitase să zboare. Iorgu era un suflet pur, prea pur ca să poată rezista
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de 12m si era considerată si era considerată una dintre cele șapte minuni antice. Se gândește cu tristețe, ori de câte ori își amintește, cu melancolia amintirii unor ani străluciți, și grei, dar frumoși pentru că erau anii dulcei tinereți pierite. Era durere și amărăciune pe fața și în glasul bătrânului. Oricum, era stăpânit de adânci regrete și neâmpliniri... Pentru a le ști, înseamnă a te purta prin toate cotloanele minții lui, ca să-ți povestească viața lor. Se lumina de ziuă. Prin fereastră se strecurau
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]