10,633 matches
-
acolo, ucis de un demon. Pe mare vântul se Întețise. Valuri mari, cenușii, se spărgeau de firava barcă, cu un catarg și o pânză. Dar călătorul nu păruse deloc neliniștit. Vântul bătea exact În direcția coastei chineze, iar Înaintarea micii ambarcațiuni era extrem de rapidă. Chiar prea rapidă, se gândise pescarul. Cerul era Întunecat, ca și cum dintr-o clipă În alta ar fi Început ploaia, dar, totuși, ploaia nu Începea. Puținele bărci japoneze care ieșiseră la pescuit se Întorceau, În grabă, spre țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu totul neobișnuite. Unii băteau mai degrabă spre alb, ca niște presimțiri ale luminii, În vreme ce alții se adânceau În ei Înșiși, În spirale de gri Închis ce chemau parcă negrul. Marea era și ea frământată și tocmai de aceea majoritatea ambarcațiunilor aflate În apropierea Istanbulului intraseră În golf, unde erau mai adăpostite de vânturile puternice din larg. Ademenit de noutatea imaginilor, Alexandru nu văzu decât târziu un caic cu doisprezece vâslași care aducea la bordul lor un grup de opt ieniceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
inspecție vamală o pungă plină cu taleri genovezi și arătă cu insistență un loc mai Îndepărtat de ancorare. Comandantul dădu din cap afirmativ și se Întoarse În caic Împreună cu Însoțitorii lui. Morovan rămase pe punte, făcând semne amicale, până când mica ambarcațiune se amestecă printre alte zeci de bărci asemănătoare care roiau printre caravelele de comerț. La scurt timp, corabia moldoveană cârmi spre stânga și merse aproape două mile de-a lungul țărmului, ancorând la ultimul chei. - Aveți În față, la doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tavernele să fie permanent inundate de valuri de oșteni ai imperiului. Erau, pe malul Mării Negre și al Golfului Cornul de Aur, și mulți marinari. Tânărul Înțelesese, din discuțiile zgomotoase din cârciumi, că pe mare așteptau, la ancoră, mult mai multe ambarcațiuni militare decât În anii trecuți. Era evident că se pregătea o mare campanie, dar nimeni nu știa Împotriva cui și În ce moment va porni. Aceste informații cădeau În sarcina altor Apărători strecurați printre oștenii imperiului. Deocamdată, Alexandru continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fiecare noapte vreme de șaptesprezece ani. Tatăl lui. Se târâ pînă În apropierea unei corăbii genoveze ancorate la capătul cheiului, aproape de catedrala Aya Sofia. Pe corabie nu se vedea nimeni. Rămase acolo, privind valurile care se spărgeau Încet de prova ambarcațiunii. „N-am destulă putere... gîndi apoi tânărul. Sunt prea departe... N-am destulă putere, să-l scot din moarte... ” Dar apoi, ca și cum s-ar fi aflat sub puterea unui gând nebun, se așeză În genunchi, cu spatele drept, ridică brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
adâncurile pădurilor de pe malul celălalt. Apărătorii se Înșiruiră de-a lungul malului, Încercând să-și dea seama ce se petrecea dincolo. Trecerea fluviului devenise imposibilă, căci gheața nu mai rezista. Firește, fluviul avea să fie trecut peste câteva ore, cu ajutorul ambarcațiunilor. Dar Pietro simțea că era prea târziu. Mult prea târziu. Aceeași zi, ora 17.30, Murgești, În lunca Bârladului - Te-ai hărnicit deodată, Erina, sau mi se pare mie? Întrebă bătrânul Litovoi, intrând În bucătărie sprijinit În toiag. - Poate... răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Adevărat? Adică, da. Absolut. Da. Gittens îl privește un moment. Ce fel de lucruri? — Știi. Războiul. Eu le-am acceptat foarte greu, dar maiorul să zicem că era în elementul său. — Într-adevăr. La început râul este aglomerat, duzini de ambarcațiuni îl răscolesc în sus și-n jos, transportând mărfuri sau persoane, una din ele chiar cu un tun Maxim montat pe copertină, transportând soldați posaci, îmbrăcați în uniforme kaki. Opresc la pontoanele unde se face comerț cu băștinașii, unde ciorchini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
centru, iar mii de hootong-uri alcătuiesc pânza. Ulița unchiului se află pe partea dreaptă a unei străzi din apropierea canalului orașului imperial. Canalul se întinde paralel cu zidurile înalte și servește drept cale navigabilă privată pentru împărat. Pe canal văd plutind ambarcațiuni cu steaguri galbene. În spatele zidurilor sunt copaci înalți, deși, ca niște nori verzi, plutitori. Vecinii ne-au avertizat să nu privim în direcția Orașului Interzis: — Înăuntru locuiesc dragoni, spirite protectoare trimise de către zei. Sperând să găsesc de lucru, merg pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
școlilor în care sunt educați prinții, îmi spune și despre armurăria imperială care servește drept poliția palatului. — Îndatoririle mele cuprind și atelierul imperial în care se face untul, atelierele imperiale de țesut și vopsit, precum și birourile care au grijă de ambarcațiunile, garderoba, vânatul, tiparnițele, bibliotecile, crescătoriile de viermi de mătase și stupinele împăratului. Dintre toate departamentele, cel mai mult mă interesează acela de teatru imperial, precum și atelierele meșteșugărești, în care se realizează operele celor mai talentați artiști și meșteșugari din China
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de invadatori. Înconjurată de sălcii plângătoare, suprafața lacului era acoperită cu lotuși înfloriți. La sfârșitul verii, câmpurile fertile semănau cu regiunea de țară de la sud de Fluviul Yangtze, regiunea orașului meu natal, Wuhu. Tung Chih a insistat să stea în ambarcațiunea mare a lui Nuharoo, care era plină cu oaspeți și animatori. Eu am navigat singură, cu An-te-hai și Li Lien-ying la rame. Frumusețea desăvârșită a locului m-a copleșit. Mă simțeam ușurată că necazurile mele păreau să se fi terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întregi în râu. Dar nici acest lucru nu încetini năvala apelor. Următoarea sugestie a lui Rokuro fu aceea de a scufunda treizeci de bărci mari, încărcate cu bolovani enormi, pe locul propus pentru baraj. Se dovedi însă imposibil să tragă ambarcațiunile uriașe contra curentului, așa că, pe pământ fură așternute scânduri, se turnă ulei peste ele și, cu mari eforturi, bărcile fură împinse pe deasupra și scufundate, cu încărcătura lor de pietre, la gura râului. Între timp, marele stăvilar, întins pe o leghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că nu m-aș fi putut duce la castel fără permisiunea lui. — Atunci, i-ai explicat situația lui Muneharu, iar el s-a oferit să comită seppuku de bună voie? — Da. Se va sinucide la Ora Calului, la bordul unei ambarcațiuni, în văzul ambelor armate. În acel moment, tratatul de pace se va încheia, viețile apărătorilor vor fi salvate, iar clanul Mori va avea siguranța garantată pentru totdeauna. Pătruns de emoție, Kobayakawa întrebă: — Care sunt intențiile lui Hideyoshi? — Când a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decât gargantuesc de uterină la modul plictisitor. — Răbdare, iubire, răbdare! Trebuie să pui accentul asupra emancipării, să elimini negativul și să nu-ți freci blana cu gagiul. — Să nu-ți freci blana cu madama. Cuvântul operativ „madama“, spuse Gaskell, pocnind ambarcațiunea de ecluză. — Dar exact aici se ascunde întreg șpilul. — Care ar fi...? întrebă Gaskell. — Să-ți freci blana cu madama. Vreau să zic că merge la fix cu Eva și cu noi doi. Eva se ocupă de gospodărie. Dragul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
măcar avem timp, atât de mult timp plăcut, iar tu poți să te uiți la rațele tale... — Egrete, sări Gaskell. Și-apoi o să ne trezim cu o notă de plată al dracului de piperată de la Marină dacă nu le înapoiem ambarcațiunea la timp! — Bill? întrebă Sally. Ai înnebunit? Doar nu crezi că o să plătim pentru epava asta? — Dar ai închiriat-o de la cei de la Marină! ...Doar n-ai de gând să-mi spui acum că ai luat-o așa, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sări Gaskell. Pentru numele lui Dumnezeu, ăsta e furt calificat! Sally râse. — Ge, ești așa de moral! Pe cuvânt! Vreau să zic că ești inconsecvent. Tu furi cărți de la bibliotecă și substanțe chimice de la laborator, dar când vine vorba de ambarcațiuni din astea, brusc începi să dai înapoi. — Cărțile sunt cu totul altceva, zise Gaskell pătimaș. — Da, îi replică Sally, pentru cărți nu ajungi la pușcărie. Asta e singura diferență. Așa că dacă vrei să crezi că am furat vaporașul ăsta, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de către membrii corpului profesoral din clădirea Catedrei de Științe, de către elevii de la cantină și de către douăzeci și cinci de asistenți asociați care se holbau afară de după ferestrele de la cancelarie. 9 — S-o ia dracu’ de barcă! spuse Gaskell, care îngenunchease lângă motorul ambarcațiunii și era mânjit tot cu ulei. în mod normal, ai zice că măcar în monarhia asta a lor pretehnologică s-ar putea folosi un motor decent. Improvizația asta trebuie să fi fost făcută pentru Arca lui Noe! — Arca, Arca barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
întrebă Sally. Cineva ar putea să vadă fumul și-atunci... — Te-ai țicnit? Cu tot combustibilul ăsta plutind prin jurul nostru, numai să te-apuci să faci un foc și-atunci sigur o să se vadă ceva. Cum ar fi explozia unei ambarcațiuni și niște cadavre. — Am putea să umplem o canistră cu benzină, s-o lăsăm peste bord și s-o împingem până plutește departe de vas înainte să-i dăm foc. Și să incendiem stufărișul? Și ce dracu’ mai vrei? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Nu l-am furat! L-am... — Asta să le-o spui caraliilor! Numai spune-le. Apucă-te acum și dă foc la stufăriș și-o să-i vezi cum tăbară pe noi și încep cu întrebările. Ceva gen a cui e ambarcațiunea și cum se face că voi navigați cu vasul de agrement al altcuiva... Așa că trebuie să scăpăm de aici fără publicitate. începu să plouă. — Asta ne mai trebuia acum! Ploaie, zise Gaskell. Sally coborî în cabină, unde Eva strângea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de la Wilt cu o grămadă de ore în urmă. Când se lăsă noaptea peste Eel Stretch, vântul se înteți, ajungând până la șaizeci-șaptezeci de kilometri pe oră. Ploaia răpăia pe acoperișul cabinei, iar valurile se loveau de carena și de cabina ambarcațiunii, înclinând-o la tribord și înfundând-o și mai tare în noroi. înăuntrul cabinei aerul era îmbâcsit de fum și de sentimente apăsătoare. Gaskell deschisese o sticlă de votcă și se îmbăta. Ca să le mai treacă timpul, cei trei jucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dar Evei nu-i era frică. Acum se răzbuna pe cei doi Pringsheimi și nu-i mai păsa nicidecum ce se întâmpla cu ea. Vâsli prin valurile micuțe, ce împingeau în larg vestele de salvare, îndepărtându-se și ea de ambarcațiune. Vântul sufla din spate, iar salteaua aluneca ușor pe ape. în cinci minute Eva ieșise din stufăriș, luase colțul și pierduse din vedere ambarcațiunea. Undeva în fața ei, în întuneric, erau apele largi unde văzuseră ei șalupele, iar dincolo de ele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Vâsli prin valurile micuțe, ce împingeau în larg vestele de salvare, îndepărtându-se și ea de ambarcațiune. Vântul sufla din spate, iar salteaua aluneca ușor pe ape. în cinci minute Eva ieșise din stufăriș, luase colțul și pierduse din vedere ambarcațiunea. Undeva în fața ei, în întuneric, erau apele largi unde văzuseră ei șalupele, iar dincolo de ele era țărmul. Dintr-o dată Eva se trezi dusă de vânt într-o parte, în stufăriș. Ploaia se oprise, iar Eva se întinse pe saltea, gâfâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
țărmul. Dintr-o dată Eva se trezi dusă de vânt într-o parte, în stufăriș. Ploaia se oprise, iar Eva se întinse pe saltea, gâfâind. I-ar fi fost mai ușor dacă scăpa de vestele de salvare. Ajunsese destul de departe de ambarcațiune ca să știe că sunt bine ascunse. Le împinse între trestii, după care ezită. Desfăcu una din veste din legătura compactă și izbuti să și-o pună pe ea. Apoi se întinse iar pe saltea, cu fața în jos, și vâsli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
grădinii, coborând până la adăpostul bărcii sale. „Or să regrete ei ziua asta!” murmură părintele când se urcă în barcă și apucă vâslele. Părintele St John Froude avea o poziție fermă împotriva contracepției. Era una dintre dogmele anglo-catolicismului său. în cabina ambarcațiunii lor, Gaskell dormea buștean. în jurul lui se învârtea Sally, care făcea unele pregătiri. Se dezbrăcă și-și puse pe ea bikinii de plastic. Scoase din poșetă o bucată pătrată de mătase și o puse pe masă, după care aduse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
simptome și cauze și simptome cauzative ale haosului moral în care se transformase viața de pe Pământ. Și, în cele din urmă, mai erau și excursioniștii. Preotul paroh St John Froude ura excursioniștii. Ei mânjeau micul Eden al parohiei sale cu ambarcațiunile lor, cu radiourile lor și cu lipsa de rușine cu care se bucurau de clipa prezentă. Iar excursioniștii care îi profanau perspectiva de la fereastra biroului său cu prezervative umflate și mesaje lipsite de sens erau ceva monstruos. în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care îi profanau perspectiva de la fereastra biroului său cu prezervative umflate și mesaje lipsite de sens erau ceva monstruos. în momentul în care ajunse să zărească cabina navei de agrement, nu era deloc într-o dispoziție glumeață. Vâsli furios înspre ambarcațiune, își legă barca de balustradă și, săltându-și sutana deasupra genunchilor, urcă la bord. Jos, în cabină, Sally stătea cu privirea fixată pe casca de baie. Se umfla și se dezumfla, se întindea și se strângea pe fața lui Gaskell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]