2,825 matches
-
plânge că un anumit pilot conduce avionul! Atunci când conducătorii se ocupă de interesul general, atunci când rezolvă marile probleme ale vieții colective menționate anterior, puterea lor și inegalitățile care rezultă sunt considerate normale, ba chiar de dorit! Din păcate, dominația este ambiguă: cei care domină trebuie să poarte de grijă interesului colectiv, dar poziția pe care o ocupă le permite totodată să se servească de puterea, autoritatea sau influența lor pentru a-și asigura anumite privilegii, pentru a-și servi propriile interese
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
incertitudine nu numai că nu este de natură să antreneze o rapidă dispariție a entităților pe care le desemnează, ci, dimpotrivă, explică În mare parte capacitatea lor de supraviețuire. Bineînțeles, tocmai din cauza perenității identității etnice, oricât ar fi ea de ambiguă, dezbaterea teoretică cu privire la natura etnicității continuă și În ziua de astăzi. O practică a diferențierii Georges Devereux remarca foarte sobru că „modelul de identitate etnică al unui trib complet izolat ar fi cu totul identic cu modelul său de identitate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
realitate? La prima vedere, termenul inspiră mai curând confuzie decât claritate. Nu exprimă oare nostalgia după alte vremuri? Sau, dimpotrivă, speranța Într-o lume mai bună? De fapt, nu este cumva o noțiune cât se poate de comună? O idee ambiguă Considerată rând pe rând punctul slab al devizei sau, dimpotrivă, o valoare care le Înalță pe celelalte două, ideea de fraternitate este evident ambivalentă, ca să nu spunem de-a dreptul contradictorie. În egală măsură dogmă evanghelică și principiu laic, ea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la instituirea mai multor certificate de aptitudine În Învățământul secundar pentru unele dintre aceste limbi, precum și la difuzarea unor circulare ministeriale către rectoratele universităților În legătură cu „studierea culturilor regionale”. Însă, În ceea ce privește pertinența acestor culturi, trebuie să spunem că ea este foarte ambiguă și pare să țină mai mult de domeniile politic și administrativ decât de cel științific. În acest sens, un număr triplu al revistei Les Temps modernes (nr. 324-325-326, august-septembrie 1972), coordonat de Jean-Paul Sartre, a prezentat, În toată profunzimea sa
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
comunitare și individualiste. S-ar putea rezuma prin „a acționa global și a gândi local”. Pe de altă parte, modul de viață productivist și consumerist În sfera comercială, precum și globalizarea schimburilor realizează o unificare incontestabilă. Această unificare, deși liberală, este ambiguă, Întrucât constrângerea de rentabilitate proprie liberalismului economic pare să restrângă totodată libertatea de decizie proprie liberalismului politic. Gânditorii iluminiști nu-și imaginaseră că, pe termen lung, o astfel de raționalizare s-ar putea opune universalismului moral și politic. Îndoiala este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
intenția informativă globală a discursului construit de locutor. Adesea, genul textului influențează disponibilitatea interlocutorului de a accepta sau de a refuza "suspansul" identificării referențiale pe care îl implică orice ocurență a unui cataforic. Astfel, un cataforic poate fi perceput ca ambiguu și neadecvat la începutul unui text administrativ sau juridic, dar normal, ușor de acceptat și de interpretat la începutul unui text literar: [Ø]1 Putea fi văzută în fiecare dimineață, pe la șapte, rezemată de vitrina frizeriei, citind. Cu fața ascunsă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1973; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN DESTINATAR. Termenul destinatar se întrebuințează în teoria comunicării pentru a desemna subiectul căruia îi este adresat un mesaj de către subiectul vorbitor. Această manieră de definire este însă ambiguă, deoarece ea nu specifică dacă destinatarul desemnează receptorul exterior, care se află într-o poziție simetrică celei de emițător, ca partener al actului de schimb verbal, sau, dimpotrivă, cel care se găsește în interiorul procesului de enunțare, într-o poziție simetrică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cooperare. Încadrîndu-se între un maxim al politeții (a nu performa actul) și un minim al politeții (performarea neambiguă fără acțiuni redresive), celelalte trei strategii presupun exprimarea neambiguă cu acțiuni redresive prin intermediul politeții pozitive, al politeții negative și, respectiv, al exprimării ambigue. Prin mijlocirea exprimării ambigue, emițătorul are avantajul de a nu putea fi considerat răspunzător de enunțare datorită ambiguității și multiplelor posibilități de interpretare contextuală. Această strategie înlesnește disocierea emițătorului de actele amenințătoare asupra imaginilor proprii. Exprimarea neambiguă cu acțiuni redresive
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
maxim al politeții (a nu performa actul) și un minim al politeții (performarea neambiguă fără acțiuni redresive), celelalte trei strategii presupun exprimarea neambiguă cu acțiuni redresive prin intermediul politeții pozitive, al politeții negative și, respectiv, al exprimării ambigue. Prin mijlocirea exprimării ambigue, emițătorul are avantajul de a nu putea fi considerat răspunzător de enunțare datorită ambiguității și multiplelor posibilități de interpretare contextuală. Această strategie înlesnește disocierea emițătorului de actele amenințătoare asupra imaginilor proprii. Exprimarea neambiguă cu acțiuni redresive presupune utilizarea politeții, atît
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
co-enunțare. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, termenul receptor continuă să fie întrebuințat din comoditate pentru a desemna persoana care primește mesajul verbal; această întrebuințare este, însă, ambiguă, deoarece nu se precizează de regulă dacă termenul se folosește cu privire la subiectul intern sau la cel extern actului de enunțare. Sub influența studiilor de analiză conversațională, s-au trasat cîteva distincții între diferitele tipuri de receptori: receptori prezenți sau absenți
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dat sau un produs nu contează decisiv, căci ambele posibilități vor da aceeași secvență narativă. Ca psihiatru, lasă a se înțelege Freud, ar fi de dorit să se știe ce anume a cauzat boala dar, din moment ce cauza este ambiguă iar starea actuală a pacientului este așa cum este, nu rămîne decît să se neglijeze „conjuncturile-de-pornire”. Spre o concluzie similară duce și Totem și tabu, despre un eveniment pierdut în istorie dar încă viu în mentalitatea unei comunități primitive: un tată
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
faptul că aceste cuvinte cu funcție de orientare (acesta, acum, aici etc.), nu pot fi interpretate corect fără informații cu privire la localizarea spațiotemporală a vorbitorului, derivate din surse adiționale. Comparați : „Este nemaipomenit de cald aici, în aceste zile” (numeroase elemente deictice, însă ambigue, în afara co-textului sau a contextului) cu „Vineri 11 august 2000 a fost nemaipomenit de cald în Bretania” (cîteva elemente deictice sau nici unele, exprimare fără echivoc). Ceea ce se aplică în general discursurilor este valabil în mod special pentru narațiuni. În relatarea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
să fie în general mai pașnice: dar unele au aceleași sentimente ca și barbații și, ca și ei, femeile par să aibă nevoie de multă muncă pentru a-și dezvolta aptitudinile, și de multe eforturi. O astfel de transformare este ambiguă și stîrnește controverse; astfel, se poate trage concluzia că cele nouă moduri sînt precum caii de curse, fiecare trebuie să fie prețuit mai degrabă pentru calitățile sale decît să fie considerat dintr-o perspectivă comparativă: nu se poate transforma versiunea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fie speculațiile personajului. Din nou, contextul și co-textul (și conținutul: în ciuda interogării lui destul de extinse, ar fi în firea lui Gabriel să suspecteze că nici măcar Gretta nu fusese pe de-a întregul cinstită cu el) sugerează că această remarcă potențial ambiguă îi vine mult mai bine lui Gabriel, în GIL. Mai mult decît orice, modalitatea din acest ultim exemplu - Poate că nu-i spusese etc. - și evaluarea expresivă din exemplul precedent - Biata mătușă Julia! Și e, etc. - ne încurajează să atribuim
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
politice ale țărilor postcomuniste își pierd baza lor socială. Luând ca punct de sprijin perspectiva rokkaniană asupra formării istorice a clivajelor, considerăm că emergența noilor clivaje în țările postcomuniste e puțin probabilă. Perspectivele stabilizării sistemelor de partide postcomuniste rămân deci ambigue. Anexa 1. Acronimele și numele partidelor lituaniene TS(LK) Uniunea Națională (conservatorii lituanieni)*/Tėvynės sajunga (Lietuvos konservatoriai) LDDP Partidul Democrat al Muncii Lituanian/Lietuvos demokratiné darbo partija LKDP Partidul Creștin-Democrat Lituanian**/Lietuvos krikščioniu demokratu partija LSDP Partidul Social-Democrat Lituanian/Lietuvos
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
politici "burghezii" dispuși să accepte "tovarășul de drum", ralierea din ce în ce mai masivă a intelectualilor (care a culminat în 1948), incapacitatea de reacție (dacă nu chiar indiferența) maselor față de miza politică a epocii 15. La acestea se adaugă atitudinea oscilantă și uneori ambiguă a palatului regal și oportunismul Bisericii Ortodoxe. Cum a fost așadar posibilă, dincolo de elanul inițial imprimat de către sovietici, o infiltrare rapidă și completă a comunismului în spațiul public și în administrația de stat? De ce societatea românească-organizată în jurul unor instituții intacte
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
58. Regimul a acceptat existența "acestor organizații" concurențiale marginale 59, suscitându-le uneori, întrucât acestea își blocau aderenții într-un simulacru de abandon care îi împiedica să recurgă la luarea de cuvânt pentru a-și manifesta opiniile diferite. Această relație ambiguă între monopolul indolent și concurenții săi oficiali explică de ce aceste "insule ale societății civile", care au supraviețuit în timpul totalitarismului nu au fost cauza năruirii regimului. Periferia nu a devenit niciodată suficient de semnificativă pentru a putea incrimina monopolul partidului unic
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de precizia unui asemenea concept într-un spațiu geopolitic care nu a fost integrat analizelor lui Rokkan și Lipset. (2) O a doua provocare se constituie la contactul perimetrului empiric al studiului nostru de caz. Aceasta trimite direct la relația ambiguă a partidelor politice românești cu "dinamica ordinii și dezordinii"2. Într-o logică a duratei lungi, partidele politice românești nu se prezintă ca surse de canalizare a conflictelor sociale către arena parlamentară și, prin urmare, către o consensualizare progresivă. Într-
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
societăți, care permit și alimentează forme de protest individual, la început punctuale, dar care apoi se propagă și care ajung la o vizibilitate maximală a superficialității și a ipocriziei regimului. În acest context evenimentele din decembrie 1989 sfărâmă această structurare ambiguă și generează o nouă formă de transpunere a conflictelor sociale. Perioada de după 1989 și substitutul de clivaj de durată determinată: între consens și superficial și tensiuni sociale Trecerea din decembrie 1989 se operează valorizând solidaritatea (de clasă, interetnică, cu poporul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
retorici naționale care își are originile atât în amplasarea sa regională, moștenitoare indirectă a unei istorii de apărare națională în Transilvania văzută ca periferie a Budapestei sau Vienei, cât și în stereotipurile utilizate în timpul fostului regim 67. În ciuda originilor sale ambigui, PD-ul va fi integrat în rândul partidelor versantului "anticomunist". PRM și PSM se regăsesc alături de PDSR, unul adoptând un mesaj combinatoriu, iar celălalt un mesaj de continuare afirmată față de PCR. În același timp, alte distincții se consolidează, prezentându-se
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
între cele două sisteme mondiale și prin acest fapt accelerează modernizarea lumii întregi 15. Dacă se consideră comunismul de stat ca o modernizare particulară, accelerată și distanțată de Occident (într-un anumit fel o modernizare neoccidentală, ceea ce este o expresie ambiguă și contradictorie în sine) trebuie să admitem că regimul comunist nu a marcat sfârșitul clivajelor clasice ale modernității, dar le-a transformat, le-a deghizat. Partidul comunist la putere este o structură care își asumă rolurile în clivajele lui Rokkan
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
identică. Scăderea memoriei, teama principală a neurochirurgilor care executau secționarea corpului calos la epilepticii refractari, nu s-a confirmat, tulburările erau minore. În concluziile sale, Gazzaniga susține că diferențele constau în capacitatea superioară a emisferei stângi de a interpreta stări ambigue, incomplete sau lipsite de mesaje uzuale, neprecise. Emisfera dreaptă a creierului este net superioară în interpretarea stărilor spațiale. Obiectele din câmpul drept sunt văzute numai de creierul stâng și cele din câmpul stâng numai de creierul drept. Limbajul fiind apanajul
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
de inimă, modificarea tensiunii arteriale, transpirația și contractura musculară, care, aduse la cunoștința creierului, declanșează instantaneu alerta, fără a putea determina cauza. Creierul are capacitatea de a descifra pe cale cognitivă cauza evenimentului emoțional resimțit. Conform teoriei Schechter-Singer, alerta fiziologică este ambiguă și numai dirijarea către creierul gânditor al sistemului permite diferențierea emoțiilor în agreabile, dezagreabile sau neutre. Contextul fiziologic al sistemului nervos autonom permite identificarea cauzei în creierul cognitiv. Pentru a dovedi teoria, autorii, în mod experimental, injectează adrenalină la subiecții
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
par Pani Valery, Paris, 1942 ; L'artiste, Paris, 1957 etc. Servien pleacă de la observația, foarte inovatoare pe atunci, că deosebirea de "limbaj", fundamentală, nu este între poezie si proză, ci între limbajul liric (L) și limbajul științific (S). L este ambiguu (plurivoc), construit pe ritmuri mai mult sau mai puțin regulate (fie poezie, fie proză), iar S este univoc și lipsit de orice fel de ritm (fie poezie, fie proză). Din acest punct de vedere Atala este o operă de limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
iunie 2008 Oglinda de la kilometrul 17 Deși nu se numără printre romanele cele mai reprezentative ale autorului albanez, Accidentul* este, fără îndoială, o reușită literară cu totul aparte. Construit ca un roman polițist, având în centru o poveste de dragoste ambiguă și conținând, în substrat, trimiteri la mitologia balcanică, textul prezintă toate simptomele unei istorii cu multe fațete, interpretabilă în tot atâtea moduri. Ceea ce inițial părea un accident bizar, devine, pe parcursul desfășurării narative, o intrigă complexă, cu ramificații neașteptate. Un cuplu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]