16,511 matches
-
special,în rândurile avocățimii. Și, tot din asta, i s-a și tras. O vânzare de influiență l-a condus la al o sutălea dosar penal. Când a aflat, s-a speriat. Și a făcut infarct. L-au suit în ambulanță. Pe drum, către spital, i-a survenit, ce a intrat, de îndată, în gura lumii. O sintagmă. Atât. A murit Canibalul. Ierte-l cel de sus. Ierte-l! TAXA DE NEPUTIRINȚĂ Puternic infestat de isteria taxomaniei, primarul MM-uluiMunicipuilui Miraculos, a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
am văzut cum l-au dus pe tata și pe urmă mi-au povestit ceilalți. Atunci nu-și dăduse seama prea bine, dar acum Își amintea dintr-odată totul, făcea legătura cu felul cum o duseseră pe Bertha, Într-o ambulanță, mamă, prin poarta din dos. Aici se oprea, șovăia și nu găsea cuvintele potrivite pentru a-și exprima reproșul, pentru a demasca răutatea celor care (oare cine erau?) au dus-o pe Bertha pe poarta din dos, la repezeală, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o activitate onirică, metodică. Iar când pompierii reușiseră să ardă în sfârșit stâlpul, resturile mașinii se mișcaseră și se stabilizaseră. Trupul inert se prăbușise grămadă. Pompierii se târâseră sub carcasa mașinii și eliberaseră trupul. Mark Schluter își recăpătase cunoștința în ambulanță, pentru scurt timp. Paramedicii alergaseră cu el la Kearney, singurul spital pe o rază de șase districte care avea o șansă să-l salveze. Hayes trecu la fișele medicale. Bărbat alb, douăzeci și șapte de ani, un metru șaptezeci și cinci, șaptezeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
al dumneavoastră, domnule doctor? Dar e legat de dumneavoastră. —Sunteți doctor. Știți că nu poți să crezi tot timpul în ceea ce vezi. Celelalte Mary își botezau membrele. O femeie în vârstă își numea brațul „Doamna de Fier“. Un șofer pe ambulanță, la vreo cincizeci de ani, îl botezase pe al lui „Cimpanzeul Șchiop“. Atribuiau brațelor personalități și povești. Vorbeau cu ele, se certau cu ele și chiar încercau să le hrănească. — Hai, domnule Cimpanzeu Șchiop. Știi că ți-e foame. Făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu putea spune. De ce se întorsese? Era un răspuns pe care toamna promitea să i-l dea. Se plimba încă fără țintă când strada se întunecă. Îi luă fix patru secunde ca să se gândească: pană de curent. Agitația vijeliilor și ambulanțelor îl copleși. Privi în sus: cerul era cufundat în stele. Uitase cât de multe puteau fi. Valuri întregi, revărsându-se nestăvilit. Uitase cât de somptuos părea întunericul. Vedea, dar slab, fără culori, afundat în acromatopsie. Ambii acromați pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
departe de adevăr când naști de-adevăratelea. Doar că în vis nu nășteam un copil, ci îmi nășteam propriile organe. Ieșeau din mine unul după altul - inimă, plămâni, intestine, mă goleam complet. Încercam să-l strig pe H. să cheme ambulanța, doar că tocmai în momentul ăla întreg gâtlejul, cu tot cu corzile vocale, a luat-o la vale prin cervix. Mi-am adunat de pe podea corzile vocale dintr-o baltă de sânge - erau două, ca niște sârme ghimpate - și am încercat să
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
a țîșnit din cap ca dintr-o fîntînă arteziană, Încît era de necrezut că un om așa de mic poate ascunde În el asemenea fîntîni de sînge aprins, și a murit acolo, pe trotuar, În cîteva minute, Înainte să vină ambulanța. Într-o clipă, o mare de oameni cu fețe negre se adunase țipînd În jurul muribundului, polițiștii apărură și ei imediat, În număr impresionant - și Începură să Îmbrîncească și să Împingă cu brutalitate mulțimea agitată, Înjurînd și lovind, amenințînd cu bastoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În mijlocul mulțimii ca pe un gunoi. — Circulați! Circulați! Haide, haide, mișcați-vă, proștilor! Între timp, polițiștii aduseseră trupul muribundului pe trotuar, Îl Întinseseră pe jos și făcuseră cerc În jurul lui ca să-l apere de gloata care se Îngrămădea. Apoi sosi ambulanța cu sirenele șuierînd furios și Îngrozitor, dar omul era deja mort. Cadavrul a fost ridicat, polițiștii au alungat privitorii Împingîndu-i, lovindu-i, plesnindu-i și mînÎndu-i ca pe o turmă de animale fără minte, pînă ce, În final, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trotuarul Înghețat din fața clădirii un bărbat zăcea Întins pe spate, iar un internist de spital, cu capetele stetoscopului vîrÎte În urechi, Îngenunchease lîngă el și plimba stetoscopul de colo-colo pe pieptul vînos, dezgolit, al bărbatului. LÎngă bordură era oprită o ambulanță, al cărei motor pulsa slab, cu putere redusă. Bărbatul de pe pavaj avea vreo patruzeci de ani și trăsăturile aspre, răvășite, pline de o forță brutală, ale vagabondului de profesie. Pe pielea tăbăcită, brăzdată de cicatrice, a obrazului său Își lăsaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tinere și indecente. Internistul se ridică imediat, Își scoase din urechi capetele stetoscopului și-i spuse cîteva cuvinte polițistului pe un ton calm și firesc, iar polițistul mîzgăli ceva Într-un carnețel. Internistul se apropie de bordură, se urcă În ambulanță, se așeză pe un loc din spate și-și Întinse picioarele pe celălalt, iar Între timp Îi spuse șoferului: — E-n regulă, Mike, să mergem! Ambulanța porni lin, coti repede În clinchet de sirenă și dispăru. Apoi polițistul Își Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
polițistul mîzgăli ceva Într-un carnețel. Internistul se apropie de bordură, se urcă În ambulanță, se așeză pe un loc din spate și-și Întinse picioarele pe celălalt, iar Între timp Îi spuse șoferului: — E-n regulă, Mike, să mergem! Ambulanța porni lin, coti repede În clinchet de sirenă și dispăru. Apoi polițistul Își Închise carnețelul, Îl vîrÎ În buzunar și, Întorcîndu-se brusc spre noi, cu o expresie obosită pe chipul aspru, Întunecat, de noapte, Începu să ne Împingă Încet, rostind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și priviră speriate, strînse una lîngă alta, În timp ce băiatul se uita la mort cu o expresie mirată și cam tîmpă, și În cele din urmă rosti nervos, cu un glas strident și uimit: — Ce-a pățit? A chemat cineva o ambulanță? Din cercul de privitori tăcuți, aflați acolo, nu-i răspunse nimeni, dar, Într-o clipă, un taximetrist, un bărbat cu trăsături aspre și brutale trădînd viața de noapte, cu pielea smeadă, gălbejită, ciupită de vărsat, cu părul și ochii negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o scurtă de piele și un pulover gros de lînă neagră - se Întoarse - și, făcînd un semn disprețuitor cu capul spre băiat, fără a-l privi, Începu să le vorbească celor din jur pe un ton ironic și batjocoritor: — O ambulanță! exclamă el. O ambulanță! Ce dracu’ să mai caute ambulanța?! Ei, Doamne! Individul e mort și ăsta-ntreabă dacă a chemat cineva o ambulanță, strigă el, arătînd din nou cu capul spre băiat cu dispreț și cîștigînd o oarecare siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și un pulover gros de lînă neagră - se Întoarse - și, făcînd un semn disprețuitor cu capul spre băiat, fără a-l privi, Începu să le vorbească celor din jur pe un ton ironic și batjocoritor: — O ambulanță! exclamă el. O ambulanță! Ce dracu’ să mai caute ambulanța?! Ei, Doamne! Individul e mort și ăsta-ntreabă dacă a chemat cineva o ambulanță, strigă el, arătînd din nou cu capul spre băiat cu dispreț și cîștigînd o oarecare siguranță și stăpînire din propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
neagră - se Întoarse - și, făcînd un semn disprețuitor cu capul spre băiat, fără a-l privi, Începu să le vorbească celor din jur pe un ton ironic și batjocoritor: — O ambulanță! exclamă el. O ambulanță! Ce dracu’ să mai caute ambulanța?! Ei, Doamne! Individul e mort și ăsta-ntreabă dacă a chemat cineva o ambulanță, strigă el, arătînd din nou cu capul spre băiat cu dispreț și cîștigînd o oarecare siguranță și stăpînire din propriile sale cuvinte ironice și batjocoritoare. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-l privi, Începu să le vorbească celor din jur pe un ton ironic și batjocoritor: — O ambulanță! exclamă el. O ambulanță! Ce dracu’ să mai caute ambulanța?! Ei, Doamne! Individul e mort și ăsta-ntreabă dacă a chemat cineva o ambulanță, strigă el, arătînd din nou cu capul spre băiat cu dispreț și cîștigînd o oarecare siguranță și stăpînire din propriile sale cuvinte ironice și batjocoritoare. Ei, Doamne! Individul e mort și ăsta-ntreabă de ce nu s-a chemat o ambulanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ambulanță, strigă el, arătînd din nou cu capul spre băiat cu dispreț și cîștigînd o oarecare siguranță și stăpînire din propriile sale cuvinte ironice și batjocoritoare. Ei, Doamne! Individul e mort și ăsta-ntreabă de ce nu s-a chemat o ambulanță. Plecă bombănind și bodogănind de unul singur și exclamînd „Ei, Doamne!“ și dînd din cap, ca și cum prostia și tîmpenia oamenilor depășeau puterea sa de a Înțelege și a accepta: Băiatul rămăsese cu ochii țintă la mortul de pe bancă, privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
rosti apăsat, cu un aer de convingere și aprobare: — Că bine zici! În clipa aceea se stîrni o ușoară agitație, ca un foșnet, prin mulțimea aflată aproape de barele rotitoare, oamenii se retraseră despărțindu-se În două grupuri, iar doctorul de pe ambulanță Înaintă urmat de doi Însoțitori, dintre care unul ducea o brancardă strînsă sul. Doctorul de pe ambulanță era un evreu tînăr cu buze groase, cu bărbia ușor teșită, avea o mustăcioară moale și o expresie cam plictisită, arogantă și indiferentă, Întipărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stîrni o ușoară agitație, ca un foșnet, prin mulțimea aflată aproape de barele rotitoare, oamenii se retraseră despărțindu-se În două grupuri, iar doctorul de pe ambulanță Înaintă urmat de doi Însoțitori, dintre care unul ducea o brancardă strînsă sul. Doctorul de pe ambulanță era un evreu tînăr cu buze groase, cu bărbia ușor teșită, avea o mustăcioară moale și o expresie cam plictisită, arogantă și indiferentă, Întipărită pe chip. Purta o tunică albastră, o bonetă albastră cu cozorocul ridicat pe frunte și, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trimis aici. (Îl luă pe Pan Lyttle de mână cu o atitudine posesivă), o să fie totul bine, ai să vezi. Crang dădu buzna pe ușa clădirii cu două etaje. Ieși repede înapoi: - I-am spus portarului dinăuntru să cheme o ambulanță. Gosseyn spera ca ambulanța avea să vină repede. Observase deja că era un magazin cu haine și pantofi pentru bărbați care purtau numere mari. Acum, văzu numele pe o firmă de plastic, lucioasă, instalată pe un perete, lângă intrare: CAPAORZYBSKI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pe Pan Lyttle de mână cu o atitudine posesivă), o să fie totul bine, ai să vezi. Crang dădu buzna pe ușa clădirii cu două etaje. Ieși repede înapoi: - I-am spus portarului dinăuntru să cheme o ambulanță. Gosseyn spera ca ambulanța avea să vină repede. Observase deja că era un magazin cu haine și pantofi pentru bărbați care purtau numere mari. Acum, văzu numele pe o firmă de plastic, lucioasă, instalată pe un perete, lângă intrare: CAPAORZYBSKI - haine și pantofi bărbătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și dă drumul la expresii colorate. Pe căldură Geoană îi interzice lui Iliescu să folosească cuvântul pol și se năpustește asupra puterii stârnind, cel mult, un căscat de plictiseală. Din cauza căldurii se petrec îmbrânceli istorice între UDMR și PRM. În vreme ce ambulanțele culeg victimele prăbușite pe asfaltul fierbinte, politicienii din PNL, PSD, PC și PRM pun de-o trădare a parteneriatelor strategice ale președintelui Traian Băsescu cu SUA și Anglia. Într-un cuvânt, politica sub regim canicular dobândește în România incoerența poveștilor
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
n-o să se poată da jos din pat o bună bucată de vreme. — Babe băgăcioase, zise Ruth. — Sînt bine intenționate, spuse domnul Thaw tolerant. Numai că nu știu să se exprime cum trebuie. Doamna Thaw a venit acasă cu o ambulanță și a fost culcată și bine învelită într-un pat mare din dormitorul din față. Avea voie să stea seara lîngă foc, și curînd se întremă, așa că cei doi copii începură să se certe cu ea fără să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se îmbrace. Vecinii stătură în ușă în timp ce brancardierii îl duceau jos. Doamna Gilchrist strigă pe un ton ursuz: — Ce mod minunat de a-ți petrece vacanța, Duncan. Era o dimineață proaspătă de iulie. Thaw se prinse de marginea băncii din ambulanță, în timp ce domnul Thaw, aflat pe cea din față, mormăia și încerca să ridice cu ajutorul unui pix încuietoarea unui geamantan. — Ce s-a-ntîmplat? întrebă Thaw. — încuietoarea asta blestemată s-a înțepenit. — N-am nevoie de geamantan la spital. — Bineînțeles că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se întoarce și merge spre amurg știind că o să fie artist, adică o categorie superioră de preot. Și în La botul calului de Joyce Cary, cînd Gulley Jimson, rănit fatal cînd pictura murală îi e distrusă, rîde tot timpul în ambulanță pentru că știe că aceea era cea mai bună operă pe care o făcuse sau o va face vreodată. Și romanul lui Joyce Cary m-a apropiat de cărțile lui William Blake, pentru că Gulley Jimson cita mereu din el. Biblioteca Mitchell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]