2,758 matches
-
pe care îi este greu să meargă. Îi este foarte greu să dificil un picior înaintea celuilalt. Soarele îi bate capul descoperit (unde îi este pălăria? I-a căzut ?) și în cele din urmă abia mai vede, este atât de amețit, încât se așează un moment să se odihnească și înainte să-și dea seama, privind cerul, o creangă se interpune viziunii lui ca o crăpătură pe o bucată de sticlă albastră. Se gândește: sunt pe moarte. Trupul plin de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vreodată Îndeajuns de sonați Încât săncerce să-i pășească peste prag. Ar fi plăcut să-l aburesc pe Niddrie fără a fi nevoie să mă folosesc de atuul masoneriei. Știu că labagii ăia laburiști de sus din Consiliul local sunt amețiți de victoria electorală, se umflă-n pene ca păunii și se iau puternic de Niddrie et co., iar una din nemulțumirile lor sunt oport. egale. — Mă Întâlnesc cu unii din Forumul pentru Egalitate Rasială și Relații Comunitare, Îi zic. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mă confunzi cu altcineva. — Hmm, bolborosește Donaldson, ridicând din sprâncene. Mă Îndepărtez, cu Încheieturile degetelor albe pe marginea tăvii. Îl aud pe Donaldson cum mormăie din reflex un la revedere prin țiuitul din urechile mele. Mi-e greață și sunt amețit. Mă așez Într-un colț și Înfulec rulourile, rupând și sfâșiind carnea ațoasă cu dinții mei ascuțiți, dorindu-mi să fie gâtul sfrijit al lui Donaldson. Noua vedetă În ascendență a Laburiștilor, Conrad Donaldson. Când mă Întorc sus sunt deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Îndeajuns de coaptă pentru ca noi s-o culegem. Un meci onorific Am ajuns acasă devreme aseară, dar n-am putut să adorm. Sunt din nou la birou dimineața devreme, dar mă simt teribil de nasol din cauza cocainei ăleia. Am fost amețit ca dracu. Sinusurile mi se contractă, iar nasul Îmi curge În continui. Am nervii Întinși. Trebuie să fim mai puternici. Asta mă face să fiu mai tare decât toți muiștii, decât Ray Lennox-ii slabi de pe lume. Pot să râd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Ea pare... are un zâmbet larg pe față. Are păr frumos și dinții ei sunt atât de albi. Poartă blugi și o helancă bej sub o jachetă de piele cu căptușeala maro. Are ochii plini de tristețe. Cine e? Sunt amețit și prostit din cauza lipsei de somn și toate vocile alea din capul meu zbiară să le dau atenție... să le recunosc... Tot ce pot spune e: — Ce-ați mai făcut? — Nu prea rău... nici prea bine, fața ei se schimonosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se făcuse nevăzut. Unde? Unde era Weir? Alergând spre Strada Centrală, Roland Bell scruta cu atenție priveliștea. Mașini, camioane, vânzători de hot dog cu gheretele lor aburinde, tineri care lucrau la firmele de avocatură sau băncile cu program non-stop, oameni amețiți de atâta bere venind dinspre port, oameni care ieșiseră să-și plimbe câinii sau la cumpărături, zeci de locuitori ai Manhattanului care cutreierau de regulă străzile în zilele frumoase și înnorate doar pentru că energia orașului îi atrăgea afară din case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
poale, care păreau niște bătrâni ce își plecau capul și mâinile trudite în fața veșniciei și tinereții oceanului verde al coniferelor. În timp ce contemplam acest minunat contrast, trăgeam în piept aerul tare, cu puternice miresme de brad și stejar. Această mireasmă mă amețea, fiind cel mai puternic somnifer. Pe Ceahlău, se schimba încet garda de onoare a cerului, văzduhul acoperindu-se cu pătura întunecată și cu licăriri albe. Culmile cu arcuiri blânde abia își distingeau contururile. Aerul devenea din ce in ce mai rece pe Ceahlău, iar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca în fața unor stafii. Se stăpâni totuși în curând și, scuipând cu scârbă, murmură: ― Ce viață mai e și asta... Încotro te uiți, numai moarte și morminte și morți... Un vânt tomnatic, umed și trist, începu să bată dinspre satul amețit de ceață, aducând pe aripi zvonuri de gemete înăbușite. Din văzduhul cenușiu picură atâta pustietate, că, simțindu-și sufletul împovărat, caporalul încremeni cu fața spre turnul bisericii, cu privirea pierdută, fără să bage de seamă că pe cărarea cimitirului se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rece, leneș, monoton. Săgețile de apă se încovoiau, în văzduhul negru, cu luciri de oțel. Lutul ud, frământat de ploile toamnei, se agăța de cizmele locotenentului și plescăia la fiece pas. Bolta de nouri parcă stătea să cază pe pământul amețit de întunericul fără margini. Apostol Bologa, cu casca de fier înfundată pe cap, strâns în ulancă blăniță, cu gulerul ridicat, înainta cu băgare de seamă, ferindu-se de băltoace, cu barba în piept. Inima îi bătea atât de năvalnic, că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care îl îmbrățișa fără voia lui. Dar când vru să rostească două cuvinte în telefon, ca să corecteze tragerea tunurilor, nu-și mai putu întoarce privirea. Dezmierdarea razelor tremurătoare începea să i se pară dulce ca o sărutare de fecioară îndrăgostită, amețindu-l încît nici bubuiturile nu le mai auzea. În neștire, ca un copil lacom, întinse amândouă mâinile spre lumină, murmurând cu gâtul uscat: ― Lumina!... Lumina!... Chiar în clipa aceea însă, parcă le-ar fi retezat un paloș de călău, razele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să se prăbușească de uimire. Matziev s-a uitat la mine de sus, nu a zis nimic, și-a aprins un trabuc, apoi a scuturat îndelung chibritul, chiar și după ce acesta se stinsese. Pe stradă era soare. Mă simțeam puțin amețit și mi-ar fi plăcut să stau de vorbă cu cineva, cu cineva de încredere, care simțea la fel ca mine. Nu mă refer la Caz. Vorbesc despre viață, vremuri, despre tot și despre nimic. Mi-am amintit de Mazerulles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
voi fi elevă corectă, cea de la panoul de onoare al școlii și nu o "târfa". A început cu argumente și motivații că viața-i foarte frumoasă, că ea trebuie trăită, strecurând pe ici- pe colo versuri care eventual să mă "amețească": "Trăiește-ți, Doamna, viața ta Și-a morții lege n-o calcă!" Toate astea erau pentru mine "abureli", el mi se părea un declasat, un decăzut ordinar, demn de milă, așa că am încheiat brusc conversația spunându-i că de-abia
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
translucidă, ei sunt conchistadorii, ei sunt oamenii locului, în vreme ce eu nu sunt decât ultimul dintre supuși. Acum, în camera aceasta este pauza mare, deși suntem în mijlocul nopții, din câte știu, nici măcar cafea nu apucasem să beau de dimineață, mirosul mă amețește, dar nu mă duc să îmi torn o cană, pentru că nu poți să te alături unui festin pe care îl privești la cinema, eu stau în picioare și privesc, îmbrățișând trupul radiografiat al lui Udi, până când medicul mă observă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îl irosești în mizeria vieții, adaugă el acru. Gata, nu strica momentul, îl plesnesc eu ușor peste mână, iar el îmi zâmbește, uită-te la tine, chipul tău aproape că nu s-a schimbat, pari atât de tânără, eu sunt amețită de avalanșa de complimente, mă grăbesc să le neg, da’ de unde, uită-te la ridurile de sub ochii mei, dar el continuă cu încăpățânare, arăți ca o copilă, nu mă contrazice, iar eu încerc să mă cuibăresc în complimentul lui, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ureche, iar eu spun, gata, Udi, ajunge, dar între picioarele mele își face deja loc gura rotundă a sticlei, buzele ei dându-mi o sărutare adâncă și rece. La cină îmi zâmbește luminos pe deasupra farfuriei pline, iar eu mă simt amețită din pricina mâncărurilor, a mirosurilor, a oaspeților, a iubirii sale infinite, cu care mă copleșește, îl privesc plină de admirație, bronzul lui arogant, buzele sale ce radiau o pasiune de nestăvilit, în același timp subtilă și agresivă, era îmbrăcat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mult încercaserăm, cine profita de pe urma întemnițării mele înăuntrul lui, dacă nu chiar el, cine profita de pe urma slăbiciunii lui, dacă nu eu, cu patru mâini silitoare ne distruseserăm viața, într-o armonie surprinzătoare, în timp ce Noga aștepta pe margine asemenea unui ucenic amețit urmărindu-ne cu ochii ei ca niște struguri verzi. Cum îngăduisem fericită vreme de atâția ani să îmi facă o asemenea nedreptate, ba chiar îl încurajasem să mă rănească pentru a-și consolida puterea, mă folosisem de Noga pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este săracă și departe. Ce poate să facă să trăiască în condițiile în care nu este casnică, șomeră, nu este „vagabondă”, are un loc de muncă ce presupune educație superioară, meditații la cultură artistică nu cere nimeni și, atunci când nu amețește de foame sau de trai comun într-un cămin de nefamiliști, complet ticsit de oameni, merge să învețe copii? - Să se mărite, dar nu cu un alt profesor, căci redistribuie sărăcia. Este de preferat să se mărite cu un polițist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ai dat să sug la tanti Mia. Pe urmă am gasit un fluturaș. Vai, ce drăguț era, știi, mi s-a așezat pe nas și eu când m-am uitat la el, aproape mi s-au încrucișat ochii și am amețit și am căzut în fund. Mami, cred că fluturașul a râs de mine, dar eu i-am zis ce m-ai învățat tu, că mama lui l-a făcut omidă păroasă și că toți copiii au râs de el. Pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
și ce mă-sa am făcut? Cred că atunci când scrii versuri, când zburzi printre cuvinte, când te joci periculos de ușor cu ele, le mângâi, le pipăi, le miroși, le auzi în tine, le vezi înșirate pe hârtie, când ești amețit, uluit de abolirea ciudată a timpului datorită acestei fantastice îndeletniciri de-a umple ungherele goale ale zilei cu pânze extraordinar de fine, de monstruoase în geometria lor subțire, acaparatoare... (mă obsedează din copilărie fragilitatea amenințătoare a plaselor de paianjen)... uneori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Reisz tolăniți în iarbă, corul din Coștei, Berta Kurunczy îmbrăcată când în port unguresc, când românesc, căldărarii lui Pisaroș Ștefan, zis Giura, din Caransebeș sau micul Peter Cocron, înconjurat de salbe de cârnați la Triebswetter-Topolovăț în timpul Primului Război Mondial. M-am proptit amețită de-un stâlp, am închis ochii să țin minte cum stau toți cuminți la Sorbona, i-am deschis ca să fiu sigură că nu visez și ce credeți c-am început să fac? rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Zappoliphonia (2Ă Acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
autobuzul vine și curăță stația de oameni, ca să facă loc altora, mai voioși sau mai triști, mai colorați sau mai cenușii. ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Bob și Pulitzerul Luni, 7 aprilie, au fost anunțati câștigătorii pe 2008 ai premiilor Pulitzer. Amețiți de mulțimea galelor și ceremoniilor de la noi, o privire către americani ne poate da impresia că, cel puțin în ce privește criteriile și listele lor de nominalizări, ne aflăm pe teren sigur. În primul rând, Pulitzerul e un foarte bun indiciu legat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
perfectă pentru imaginile de pe ecran, plăcută dacă nu erai atent la ea și o lăsai să vină înspre tine. Tomși Saul s-au rostogolit și ei pe saltea și ne-am croit drum spre fundul sticlei cu suc de portocale, amețindu-ne treptat și mai tare, proiecțiile, care până acum erau niște fantezii generate pe computer, în care figurine argintii săreau și se împrăștiau în mijlocul peisajelor postapocaliptice, au început să se lege pentru mine și nu mai eram în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
minunată. M-am gândit totuși să încerc. —Așa deci, a spus Hawkins, fără să se chinuie să-și ascundă neîncrederea. Vrei să spui că ai trecut prin chinul de a te împopoțona și te-ai dus până acolo să îl amețești pe portar ca să te lase în apartamentul lui de Groot doar pentru o mică șansă de a găsi un indiciu vital? Las-o baltă, Sam. Hai să vorbim despre acele nume pe care mi le-ai dat. —Cei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
prins de mijloc, lovindu-mă cu pumnul în timp ce eu mă zbăteam. Dacă nu l-aș fi lovit peste urechi, lupta s-ar fi terminat deja; m-ar fi lovit atât de tare încât m-ar fi doborât. Dar era încă amețit, probabil urechile îi țiuiau, își pierduse echilibrul, și dacă aș fi putut să mă bazez numai pe asta... A venit din nou la mine, iar acum ochii îi sticleau a nervozitate și, micșorați de furie; nu putea înțelege de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cum vă vine și cum vă place!» «Nu-i de plăcut, e de al’ceva, problema cu sacu-n cap, di ploai’, că tot nu te apără - da-i vorba că-i ca cum...» «Că-i ca cum - ce? N-o ameți: ce-i cu scăldatul vostru?» «Ce să fie... La noi, omu, când vrè el să se scalde, se dizbracă di tăt - că noi nu-mblăm În schiloț’, ca boierii, noi, la scăldat, ne purtăm cum ne-o făcut mama. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]