2,720 matches
-
roșeață în obraz. Rușine, vexațiune, un complex de turburări îl invadau. Aflând că Ioanide se retrăsese pe neașteptate, Pomponescu își concentră toată maledicția împotriva arhitectului. Acesta era în fond adevăratul vinovat, începea s-o scuze pe Indolenta. Ioanide, cinicul, o amețise. Dacă Pomponescu ar fi admis că era posibil ca Ioanide să comită o asemenea faptă din pasiune adevărată, l-ar fi scuzat pană la un punct, sau, mai exact, nu l-ar fi scuzat, dar ar fi explicat un efect
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gavrilcea nu mai are gloanțe, nu fără a păstra precauție ca nu cumva asediatul să profite de apropiere spre a deschide focul. Pica mișcă cu dificultate lada din fața intrării și deschise ușa, care, zgâriind jos pavajul, scoase o scârțâitură sonoră. Amețită de diferența optică între întunericul dinăuntru și benzile oscilante de lumină de afară, precum și din incapacitatea de a-și imagina, în ciuda realității, o semnificație mai gravă a lucrurilor, toată întîmplarea părîndu-i o reprezentație inexplicabilă, uită să aplice recomandarea lui Gavrilcea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sat. De la ea știu că au făcut jurământ să se ia și fata s-a hotărât să aștepte până ce băiatul devine major și termină măcar liceul. Îl ajută ea, cu bani. Și de data asta n-a avut noroc. Băiatul, amețit de alții, s-a dus în Spania, unde a murit în războiul civil. Deci vezi cum e ea. Nu ține socoteală de vârstă; mai tânăr, mai bătrân, nu importă, totdeauna de fapt un bărbat mai slab decât ea, fie prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de pe bucata de bazalt. Pomponescu scoase din alt sertar o coală mare de hârtie cafenie și se apucă să împacheteze zodiacul. . - Dacă îl găsești așa de important, dă-mi voie să ți-ldăruiesc. O mică amintire din partea mea. Hagienuș plecă aproape amețit de bucurie, dar în drum spre casă se opri. A fi văzut de copiii săi cu bucata de bazalt i se părea primejdios. Se întoarse și o luă spre Ioanide. După ce-i trecu puțin entuziasmul și Hagienuș dată cu aproximație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vorba decât de o ciudățenie firească, explicabilă întru totul. Constatarea este legată de prezența concomitentă a celor două luni pe bolta astrală: ,, Deodată, printr-o spărtură de nor se arată felia din urmă aplecată pe o rână. Arătarea m-a amețit ca o lovitură de măciucă la mir. Mi-era în față... Atunci sunt două luni pe cer! Eu merg la deal; luna trebuie să-mi fie în spate. Și mi-am întors repede capul s-o văz pe cea adevărată
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ți poată afirma personalitatea. În aceste condiții și pe acest fond, al unui semnificativ complex psihologic, se derulează fenomenul de ,,ducere în ispită’’ a tânărului erou. Momentul întâlnirii cu ,,omul sașiu’’, într-o manieră insinuantă, trage întâiul semnal de alarmă. Amețit de bucuria bărbătească a întâlnirii cu un asemenea plăcut și interesant drumeț, tânărul nu este dispus a analiza lucid întâmplarea. Dimpotrivă, nefirescul lucrurilor (deocamdată, ivirea ca din pământ a celuilalt călător) îl încântă și-l uimește. Impulsul juvenil de a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
avea un atac de panică în timp ce va fi la volan și va face un accident de mașină fatal. Ea a încercat să folosească mijloacele de transport în comun, dar când intra în autobus de exemplu, simțea că se sufocă și amețește, astfel că era obligată să oprească autobusul. Astfel, că ea a început să meargă zilnic pe jos oriunde dorea să ajungă, iar școlile elementare erau prea departe ca să poată ajunge pe jos. Mai mult de atât, Liana a început să
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
să le interpreteze minuțios într-un mod greșit, 3) să se angreneze într-un mod de gândire de tipul "bulgărului de zăpadă" (Barlow, 1988; Clark, 1988)238. Astfel, când o persoană tinde spre o tulburare de panică se simte puțin amețită pentru că se trezește prea repede și spune " Cred că sunt nebun(ă). Cred că am să leșin! Poate o să am un atac. Dumnezeule, ce se întâmplă?". Acest mod de gândire crește percepția subiectivă a anxietății și activitatea sistemului nervos simpatic
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a celor pe care îi plătesc, să atingă cea mai mare sumă posibilă de satisfacții cu cea mai mică sumă posibilă de muncă, că întreaga umanitate este angrenată spre propria decădere chiar de către această aspirație inteligentă spre progres care îi amețește pe toți membrii săi. Ca urmare, statistica trebuie să se constate că locuitorii din Lancaster, fugind din această patrie a mașinilor, merg să caute de muncă în Irlanda, unde acestea sunt necunoscute, iar istoria, că barbaria întunecă epocile de civilizație
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
rotocoale pe pământ, albă de roua care începe să se topească. În stânga, perdea compactă de brazi, în față priveliștea văii care alunecă pe o axă perfectă, și soare, imens de mult soare, matinal și tomnatic, izbindu-ne în față și amețindu-ne. Este 930. Ne întoarcem, și pe drum facem mici bilanțuri, cântărim proiecte. Mă plâng că nu-mi văd încă prima carte după Tragicul. "De unde obligația de a merge cu tramvaiul, din stație în stație, cum spunea Heidegger despre Hartmann
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lucrul de patetic și excesiv: Știi cum spunem noi lucrurile: jumătate în glumă, jumătate în serios." 17 august Pentru că Mihnea și Catherine stau în inima Marais-ului, astă seară am ieșit să mă plimb pe străzile din cartier, în care turiștii, amețiți de locurile comune (Champs-Elysées, Montmartre etc), nu au răzbit. Merg pe străzi pustii, cu case din secolele XV-XVI, golite de locuitorii lor plecați în vacanță, cu obloanele trase, scăldate în frumusețe și în tăcerea propriei lor istorii. Din când în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
revin insistent și implacabil, dovedindu-se până la urmă a fi "cuvinte fenomenologice" și noduri în țesătura de ansamblu. Cu excepția lui "și", "de aceea" și "totuși", totul, până și prepozițiile și adverbele, intră în cod. Traducătorul, sângerând sub această chingă și amețit de reiterarea figurilor acestui cadril infinit, este tentat periodic să respire evadând în stil: un cuvințel mai sprințar, același lucru spus altfel decât până acum etc. Greșeala pândește la capătul acestei tentații periodice de a ieși din cod. El trebuie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
episod scenic" ― fete goale pușcă, pictate din cap până în picioare "cucutenește", adică în falduri spiralate negre și maro. Din nou lăutari, băutură la discreție ― palincă și vin din podgoriile lui Dinescu ― și Dinescu însuși cântând cu foc, la microfon, romanțe. Amețit de ceea ce văzuse și trăise ― "în 5 zile cât în 15 ani", mi-a mărturisit la telefon ―, amicul din Frankfurt, de cum a ajuns acasă (și deja de pe aeroport), a făcut o viroză reactivă cu febră de 40 de grade. Dezimunizat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fiind obligat să plece la Paris pentru a-și da doctoratul în fizică atomică. Am crezut, evident, că tipul nu era în toate mințile. De altfel, se legăna de pe un picior pe altul (fiind și înalt, după câteva minute am amețit) și avea o figură halucinantă, cu o meșă care îi cădea mereu pe frunte și pe care de câte ori o trimitea înapoi cu mâna, o însoțea parcă cu privirea, rămânând apoi o vreme cu ochii pierduți în nicăieri. Se poticnea înaintea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai spăria de opozițiunea noastră singuratecă. Nepăsarea noastră ne pierde. Să nu ne mirăm dacă organele noastre de publicitate au devenit în timpul din urmă moi și împăcăcioase; căci, cum zice mai sus campionul presei boeme, contrarii vor ști totdeuna să amețească capetele până și a conducătorilor noștri cu promisiuni lucie, dar etern minciunoase. Cine ar crede cumcă ungurii, chiar de-ar promite-o, vor găsi în ei atâta simț de dreptate încît să redeie, d. es., autonomia Transilvaniei, pre care au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pedagog, țap ispășitor pentru multe defulări, cum stă mărturie celebrul roman Piciul de Alphonse Daudet: internii au baricadat ușa dormitorului, "apoi s-au dus în cabinetul unde dormea pedagogul, pe care l-au lovit violent. Profitând de faptul că era amețit de lovituri, l-au legat, l-au târât pe parchet și i-au tăiat pe jumătate barba. Băiatul de serviciu, care a vrut să se interpună, a fost la rându-i lovit. În fine, cenzorul, supraveghetorul general și alți profesori
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cumpărat toate muierile De au devenit întreaga natură, Doamne Doamne este toate muierile care trebuie să existe Hei Sepp cel Împuțit Acu o să ți se facă rău, Așa zice natura către mine Scroafa universală Hei Sepp cel Împuțit Dintr-odată amețești Un metru și șaptezecișicinci centimetri ești tu Trebuie să te scufunzi Nici măcar încă o sută de metri Nici un președinte Președintele coboară de pe un munte periculos în jos Așa mă gândesc Muntele e un pumn cu unghiile de la degete mâncate Fiecare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
continuare un demnitar. M: „Cu toate acestea, experiența vremurilor noastre ne arată că principii care au săvârșit lucruri mari au fost aceia care n-au ținut foarte mult seama de cuvântul dat și care au știut, cu viclenia lor, să amețească mintea oamenilor”. N: O artă care Încă se mai poate perfecționa. M: „La sfârșit i-au Înfrânt pe aceia care s-au crezut În cinstea lor”. N: Proștii se află aici, jos, serviciul cheltuielilor noastre secrete. M: „Trebuie să știți
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
grame de etanol. Există așadar la fel de mult alcool în 25 de centilitri de bere (un „țap”) ca și în 4 centilitri de whisky de 40 de grade sau ca într-o cupă de șampanie. Fiecare dintre aceste pahare ne va ameți la fel, nici mai mult nici mai puțin, pentru că fiecare conține aceeași cantitate de alcool pur. Morala: data viitoare când intrați într-un bar cereți „10 grame”, este mai simplu. Știu că pare debusolant, dar cum toate sunt la fel
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
ani. Titlul volumului - Intelectualul ca diversiune - fixează, poate șocant și, cred, polemic, teza potrivit căreia principalul vinovat pentru deriva postsovietică a Basarabiei este intelectualitatea națională. Pentru că dincolo de expresiile siropoase și delirant-artistice cu care a delectat (mai exact ar trebui spus „amețit”) publicul, însetat - la începutul anilor ’90 - de un discurs patriotic bine rostit, s-a ajuns la un rezultat dezastruos: intelectualii au fost învinși. Iar cel învins, mai ales după ce angajează pe același traseu, sub faldurile inspirației sale civice, atâta lume
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
republică prezidențială, izvorât din nesățioasa dorință a dlui Lucinschi de a-și asigura un nou mandat. Pentru că, la drept vorbind, nu a avut deloc cu ce să se înfățișeze la o dare de seamă în fața poporului, pe care l-a amețit cu promisiuni nesăbuite. Petru Lucinschi se antrenase atât de mult în sforăriile sale de culise și în intrigi de palat, încât nu a sesizat, nici măcar în ultima clipă, că își pregătește propria debarcare. Memoria timpului îi va reține, probabil, profilul
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Voiam acum să arăt, că și eu într-o oarecare măsură am căzut în capcana întinsă de vânzătorii de țară, aciuați prin cotloanele Occidentului. Acum aș dori măcar un lucru, să ne lase dracului în pace, că destul ne-a amețit pe vremuri. Și Doamne, de mi-ar trece cumva greața asta! Dimineața unui președinte După ce a râgâit și s-a scărpinat îndelung pe burtă, după o noapte în care Nuți l-a lăsat în pace pe motiv de Cocoș, marele
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
o oarecare pomană electorală, variind de la un șpriț până la o bicicletă, succesul este garantat. Poporul conștient, simțul civic, mintea cea de pe urmă a românului, nu devin decât niște gogorițe bune de adormit urmașii. Șmecherii de Dâmbovița, au știut dintotdeauna ca să amețească acest popor infantil și cred că o vor mai face. Cei care nu cred aceasta, o să vadă ce diferențe mari vor fi între sondajele de opinie și cruda realitate. Și uite așa devin iar trist. Din ce în ce mai trist... Aș fi vrut
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mă-sa", alții poate mai acriți m-ar lua la fix: „Bă, ție nu-ți este bine, vrei să fii scărpinat? Ce mă iei tu pe mine cu Băsisme din acestea? Nu sunt eu din aceia care să mai fie amețiți cu: Trăiască Republica. Eu zic, să stai liniștit acolo pe banca ta, ca să nu-ți dea cineva cu ditamai statul social în cap". De fapt, cam așa se prezintă lucrurile. Românii, obișnuiți cu rezistența pasivă, nici măcar nu mai tresar când
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
acum uitat. Dădu colțul și se așeză comod pe prispa de lemn a hambarului. De aici se vedea totul fiind partea cea mai de sus a gospodăriei. Vălmășagul acela aiuritor, muzica și zarva oamenilor, culorile pestrițe ale nuntașilor aproape îl amețiră fără să fi băut măcar ceva. Îl văzu pe fratele său la masa ceea, pe mireasă nu o putea vedea la față fiindcă el era undeva în spate. Vedea cum veneau oamenii din sat pe poarta deschisă larg pentru toată lumea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]