3,529 matches
-
ar putea să se întâmple... Ploaia ar putea să înceapă dintr-un moment într-un altul... (ȘEFUL GĂRII iar nervos și agitat; fără să se ridice din fotoliul-leagăn, face semne, comentează prin mimică și chiar începe să le facă semne amenințătoare celor doi.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: S-a sfârșit. Știam eu c-o să se sfârșească. CASIERUL: Dar... gândiți-vă... Puteți rămâne foarte bine aici, Vor putea discuta atâtea lucruri.. Deasupra magaziei este o cameră... Aici e chiar... bine... Serile sunt lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din umeri zicând, ei și? sau mare scofală! sau eeee-xtraordinar! Dar băteala! Băteala e ce e! Răzbătând din sala de jocuri, frânturi de cuvinte noi, câte un crâmpei de cântec, note rătăcite alunecă până jos odată cu foșnetul frunzelor viitoare, promițător, amenințător? Cel cu mustață de pandur și ochi tăios fredonează printre dinți o doină de cătănie și apucă pachetul de cărți pe care i l-a întins mărunțelul în trenci verde cărăbuș. Căci acum a venit și rândul lui. Etalarea. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
femeie cu părul scurt, vopsit în roșu burghez, ridică ochii tocmai când Iulia așează florile la geam. Izabela predă pianul la Liceul de muzică nr. 1. Dansul săbiilor i se pare cântat prost și păsările din parc i se par amenințătoare și fata aia cu trei trandafiri la fereastră pare o gâsculiță fără minte. Și o mai doare și-un picior și Pascal bineînțeles că o fi uitat să-i cumpere calmant forte. Dobitocul! Coup de grâce, qui achève de tuer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
topit de râs. Acela ținea în mâna dreaptă un smoc de ciulini, ca o sorcovă sau ca un fel de mătăuz, cu care popa stropește cu apă sfințită. Agita smocul și privea fioros, oprit în ușă. Craniul acela minuscul mormăi, amenințător: „Te-ai dat cu popii, Gonceo?! Ei te-au făcut ce te-au făcut? Și tocmai cu Macovei, tartorul popilor te-ai dat?!“ Goncea icni, speriat. Dădu să spună ceva. „Știi cum urlă bunică-tu, Lavrentie, când te vede ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai vrea ăsta să-i dăm acu’. N-avea, nu scrie. Nici p-afară, nici pă dinăuntru. Se întinse peste birou, ca și cum ar fi vrut să-l privească mai îndeaproape pe părinte. Să cerceteze de unde-i venea încăpățânarea asta. Șopti amenințător: - Așa că el e Nisip, mortul care vă trebuie. Luați-l și plecați, că se face acuși seară. Îngheață și tămâia, rebegește și degeră lumea acolo, la cimitir, bea de supărare și așteptare, se pilește și se pune pă înjurat autoritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Se răsuci iarăși spre bucătăria de vară, unde se strânseseră mai toți ai bătrânului Soporan, de numai îl îngropaseră. Dădea popa să prindă un fir de vorbă dintr-acolo, dar nu se auzea decât vocea răgușită a lui Emilian Țongu. Amenințătoare: -Bă, dacă nu scoateți dividiul, cu mine nu mai aveți zile bune! Când am plecat la cimitir era acolo, pă masa din dormitor. Mă credeți prostul proștilor? Adică să nu știu ce fac cu lucrurile mele? O femeie încerca să-l potolească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zvâcnit, ca un caratist aflat în plină demonstrație pe scena unei săli arhipline cu tricoteze amuțite de emoție, aproape că i-o răsuci pe după ceafă. Dădu să zâmbească amabil după ce-i reuși figura, dar nu îi ieși decât un rânjet amenințător. Popa îi văzu uimit dinții deși, subțiri, arcuiți, negri. - Nu vă grăbiți, horcăi acela. Sunt unele gesturi care dăunează aici, în casa dreptății. Destul că suportăm prostia aia cu juratul pe o carte neagră, acum mai vii și matale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la Cântare, că am vrut noi ai făcut-o, crezi acuma cumva că știi adevărul. Te pomenești că mai vrei să îl și scrii la romanele alea ale tale! Burtăncurene, băiatule, vezi mă, că...“ Hohotind, Generalul îi făcu semn dojenitor, amenințător cu pumnul. Apoi oftă, resemnat: „De-asta nu-i înțeleg eu pă tinereii ăștia de scrie la gazete sau dă din gură la televizoare. De unde adevăr la ei, dacă nu vrea să discute cu noi, ăștia care am făcut adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
doamna director și să stea în mijlocul nostru toată ziua, să înțeleagă cât de mult mă strădui și câte trebuie să îndur de la toți imbecilii. Am încuiat, am salutat paznicul și mi-am înfundat mâinile în buzunare. Strada era încruntată și amenințătoare, ca și cum dintr-o clipă în alta urma să se întâmple ceva rău. Nu recunoșteam ferestrele și ușile înghițite de întuneric, pe care le vedeam în fiecare zi scăldate în lumina proaspătă a dimineții. Era liniște. Aveam mintea goală de gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
înălțimea celor cinci etaje. Nu era o priveliște plăcută, și nici utilă; soarele lipsea în cea mai mare parte a zilei, iar senzația de claustrofobie era pregnantă. Dimineața era cât de cât în regulă, dar la asfințit umbra spiralei devenea amenințătoare, ca un tirbușon gigantic gata să sfredelească grădina de la parter. Sunam și nu știam niciodată dacă soneria producea vreun sunet, fiindcă firul electric traversa curtea, ocolea o anexă și se pierdea în holul mare, unde se pare că țârâia încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
întâmplase. Totuși, nu era decât Helen, vădit supărată. — Deci aici erați! exclamă ea. V-am căutat peste tot. — Intră, spuse Matthew, deși nu era necesar. Se ridică și închise ușa în urma ei. Helen se trânti lângă Janey, cu un aer amenințător. Nu înțeleg de ce ați crezut de cuviință să mă lăsați pe afară, zise ea, îmbufnată. N-a fost cu intenție, dragă, zise Janey, luând-o pe după umeri, în semn de consolare. Doar că eram cu toții acolo după ce am dus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nici pe fiii săi - când se întoarse pe jumătate și se pierdu în bezna selvei. A fost o noapte de plânsete și temeri. O noapte pe care albii o vor ține minte cât timp vor trăi, mai impresionați de liniștea amenințătoare a războinicilor care își pregăteau armele, decât de văicărelile femeilor sau de gemetele răniților. Era o noapte de răzbunare în selvă, la fel de străveche precum apariția omului pe planetă, când viața se mărginea la o eternă luptă între triburi rivale, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ce cafea bună! Cred că mai iau o gură - ceea ce și făcu zgomotos. Din umflătură ieși o mână, se transformă În pumn și-l lovi În umăr. — Minunată, minunată cafea. Cred că mai iau o gură. Se auzi un sunet amenințător distinct. El Îl ignoră și sorbi din cafea. Știind ce urma să vină, așeză ceașca pe măsuța de lângă pat, așa Încât să nu se verse. — Mmm, fu tot ce spuse el Înainte ca umflătura să irumpă și Paola să se Întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Întrebă el. Râseră amândoi, dar nici unul nu era sigur dacă râdeau de acea remarcă sau de posibilitatea că ar fi trecut perioada. Pentru ei, ca și pentru părinții tuturor adolescenților, „perioada“ nu avea nevoie de vreo calificare: acel sumbru și amenințător nor de revoltă și dreaptă indignare care le intra În vieți Încărcat de anumite sarcini hormonale și rămânea acolo până când acele sarcini se schimbau. M-a Întrebat dacă am citit un eseu pe care-a trebuit să-l scrie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
în care nu corectau șpalturi erau ocupate cu alte întreprinderi. Scriau scrisori adresate companiilor multinaționale prin care se cereau practici care să respecte solul sau confecționarea de ambalaje biodegradabile. La chestia asta, ținând cont de flerul ei avocățesc pentru paragrafe amenințătoare, Alice s-a dovedit teribil de pricepută. Altfel, ea și Jake stăteau la masa din bucătărie și reciclau obiecte găsite prin gunoaie. Lupta lui pentru descoperirea unor utilizări și mai inventive ale gunoiului din gospodărie- mândria lui Jake și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
două căni cu apă verzuie, fără lapte, am început să mă întreb dacă, pentru Rosa, n-ar fi o idee mai bună s-o alăptăm cu biberonul. —Cu biberonul? a repetat Jake. Alice a detectat în vocea lui o notă amenințătoare. A, evident, nu vreau să spun cu lapte praf, a adăugat ea repede. Tot cu lapte de la sân. Pot să-l pun în sticle cu o pompiță. Așa că pentru Rosa nu ar exista nici o diferență. Iar sânii mei amărâți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și-a coborât vocea ca să rostească numele unuia dintre membrii familiei regale. Doamnă Fine, eu sunt o femeie tolerantă... Va trebui să fiți dacă tot ceea ce se spune despre ei e adevărat, a sărit Amanda furioasă. Apoi s-a întors amenințătoare către Hugo. — Uite și tu ce-ai făcut acum, a răcnit ea. E numai vina ta. —Și oricum, a continuat asistenta Harris uitându-se prin bucătărie cu o privire disprețuitoare, ăsta nu e deloc genul de situație cu care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
moment de gândire. Proprietarul mi-a spus că animalul o să fie pe-acolo. A zis că-i o chestie micuță, pe care o cheamă Chou Chou, iubește oamenii și nu creează nici un fel de problemă. Tonul lui Neil a devenit amenințător. Nu l-ai supărat, nu-i așa, Fine? Haide, draga mea, a rugat-o Alice pe Rosa, împingând o lingură de piure de sfeclă, ardei și cartofi către gura fiică-sii. Buzele roșii ale Rosei erau, însă, închise cu hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
râzând. Era atât de tânără si frumoasă... ca la anii majoratului, cu fața albă, albă si părul negru si lucios, împletit într-o coadă groasă, ca un sarpe, împrejurul capului. Deodată, dintre dealuri, o turmă de bivoli negrii, fioroși, năvăli amenințător, luând în goana lor nebună, în coarne tot ce le ieșea în cale. De undeva... apăru și un urs mare și alb ca neaua, era un urs polar, fugea și el din calea prăpădului, căutând adăpost. ”-Hai, Fata, hai să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și cu cei care erau în el, cu Vasilica... era aproape de el, ca și cum ar fi ținut- o de mână. O mare liniște curgea prin el, ca un râu domol de câmpie... Blestemul bătrânei Dochița îi reveni în minte, parcă mai amenințător, si mai înfricoșător, cutremurându-l... -Neam de neamul vostru... în cele patru zări să se spulbere... Uitarea să se-aștearnă peste voi și tot neamul vostru în veci!”, răcnea, atunci, din răsputeri blestemând bătrâna Dochița. Au trecut o mulțime de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Vii acasă de la facultate, mănânci și te culci până a doua zi de dimineață, când ai tăi trag de tine și abia reușesc să te urnească din loc. Pentru ce să te miști ? Trăiești cu inima grea a călĂului. Ceva amenințător s-a insinuat În viața ta de când coridorul s-a Înfundat sau poate de când ai rupt și deșirat coconul iubirii. Noaptea stai Întins În pat și asculți liniștea, pipăind cu gândul un vechi coridor Înfundat. Nu se mai simte nici o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fost tăiat, iar eu a trebuit să revin În lumea crudă a examenelor de admitere la facultate. CĂrțile au fost puse În cutie și lipite cu scoci, urmând să mă aștepte răbdătoare până când voi fi terminat cu examenele. Sub spectrul amenințător al acestora, mă sufocam deja sub mor- manele de Îndatoriri cu care orice liceu respectabil de mate-fizică din vremea aceea Își blagoslovea cu generozitate elevii. Janet nu era deloc dispus să-și slăbească mâna de fier nici În privința alegerii facultății
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
având ceva sânge evreiesc În vine, nu mult, dar suficient cât să facă În orice situație caz de el, se uită la mine ca la o criminală. Mai rămâne doar să mă faci jidancă Împuțită, Îmi aruncă ea cu glas amenințător. Șaman 95 — Nici vorbă, m‑am apărat eu, nu sunt xenofobă. Era Însă prea târziu. Catinca mi‑a pus În brațe toate tuburile graffiti care mai rămĂseseră. — Eu una am renunțat la sportul Ăsta, spuse ea. E o tâmpe‑ nie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Vii acasă de la facultate, mănânci și te culci până a doua zi de dimineață, când ai tăi trag de tine și abia reușesc să te urnească din loc. Pentru ce să te miști ? Trăiești cu inima grea a călăului. Ceva amenințător s-a insinuat în viața ta de când coridorul s-a înfundat sau poate de când ai rupt și deșirat coconul iubirii. Noaptea stai întins în pat și asculți liniștea, pipăind cu gândul un vechi coridor înfundat. Nu se mai simte nici o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fost tăiat, iar eu a trebuit să revin în lumea crudă a examenelor de admitere la facultate. Cărțile au fost puse în cutie și lipite cu scoci, urmând să mă aștepte răbdătoare până când voi fi terminat cu examenele. Sub spectrul amenințător al acestora, mă sufocam deja sub mor manele de îndatoriri cu care orice liceu respectabil de mate-fizică din vremea aceea își blagoslovea cu generozitate elevii. Janet nu era deloc dispus să-și slăbească mâna de fier nici în privința alegerii facultății
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]