39,601 matches
-
Încă de la prima răsfoire se simte aerul de familie, fotografiile, aspectul neglijent al designului șunt avertismente pentru ceea ce se va dovedi o poezie de club avangardist, în care membrii se cunosc și se venerează între ei și unde se împărtășesc amintiri duios-dadaiste. Asociația dintre Dada (poezia de ne-comentat, bazată pe tehnică aleatoriului absolut) și Zen (școală budista a cunoașterii imediate a realității) este o metaforă poate prea pertinenta, avînd în vedere că cele două fenomene au în comun la nivel
Dada for ever by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17713_a_19038]
-
Minervei (1933). Țărm pierdut (1937). IV Poezie pură: Poeme într-un vers, (1935-1936). Nu fuseseră, bineînțeles, atunci incluse: Umbră timpului (1939). Împlinire (1940). Cumpănă dreapta (1941-1944), scrise după 1937. Din punct de vedere autobiografic însă Cîntecele de demult și Casa amintirii (1906-1910) așezate la începutul ediției definitive a operelor lui Ion Pillat (1944), si care fuseseră publicate în Eternități de o clipă și Amăgiri îi oglindesc copilăria și adolescență. Volumele cuprinse în primă grupa de mai sus evocă nestatornicia și căutările
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
definitivă a operelor sale este și ea edificatoare: Cu admirație și frățeasca dragoste poetului Ion Pillat prin a cărui străduința s-a alcătuit și publicat acest volum. August, 1944, București. Mai era prezenta încă în memoria unora dintre contemporanii săi amintirea atmosferei de caldă ospitalitate și efervescenta discuțiilor literare susținută de scriitorii prieteni în cadrul frumoasei biblioteci din locuința sa din str. Pia Brătianu nr. 9 și care veneau să-l vadă până în pragul morții sale (18 aprilie 1945). Dar, acum, va
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
erau străine. Mersese cu trăsura, călare sau cu piciorul de la Sibiu la Mehadia și Orșova peste munții Cindrelului, masivul Retezat, Godeanu, munții și valea Cernei, suind apoi Parângul din valea Jiului ca să coboare pe celalalt versant pe Lotru până la Olt. Amintirile excursiilor făcute împreună cu unchii și mătușile sale i-au inspirat desigur antologia intitulată Poezia pământului românesc cu poeme descriind relieful țării: munții și plaiurile, dealurile și podgoriile, râurile, zăvoaiele, luncile și câmpiile, codrul, țărmul mării, satele, orașele, cetățile istorice și
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
antologie tematica: Poezia toamnei (București, "Viața Românească") în care poemele sunt grupate pe teme: Vine toamnă, Amurgul toamnei, Parcurile toamnei, Cules de vii, Toamna în codri, Păsări și frunze călătoare, Ploi și neguri, Glasul toamnei, Toamna și iubirea, Toamna și amintirea, Toamna și moartea, ceea ce creează o miscare dramatică - care răscolește și dă un interes deosebit tabloului autumnal sugerat prin poeme alese din operele poeților semănătoriști, simboliști și tradiționaliști. Poemele sunt astfel selectate încât fiecare pare a continua și dezvolta melodia
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
tragicul dictat, se știe. Regele s-a trezit cu o treime din Ardeal smulsa din trupul țării și Consiliul de Coroană a fost silit să accepte "arbitrajul" care, de fapt, a fost un dictat. Mai tîrziu, Valeriu Pop a redactat amintiri (un fel de Memorial), întitulate "Abdicarea regelui Carol al doilea". Pentru că, în acele zile de început de septembrie 1940, cînd soarta suveranului era pecetluita, Valeriu Pop a fost reactivat, solicitat și de rege și de generalul Antonescu și Horia Sima
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
la urmă, de succes. De n-ar fi fost strădania d-sale, aceste însemnări (jurnal plus memorii) s-ar fi pierdut, chiar dacă valoarea lor astăzi nu e de însemnătate excepțională. I se datoresc omagii și sentimente de recunoștință. Valeriu Pop, Amintiri politice, 1936-1944. Ediție îngrijita și prefață de Sanda Pop. Cu un cuvînt înainte de Florin Constantiniu. Editură Vestala, 1999.
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
absolut nici un fel de sentiment, cu toate că ea îl iubește frenetic. Trecutul îi scăpa lui Fidelman, în locul lui se insinuează momentanul, instantaneul prezentului. Poate că aceasta este efigia supremă a singurătății, ca invazie a unui prezent care ne invadează memoria, distrugînd amintirile, ștergînd orice urmă a unui sine din trecut. O singurătate nu că izolare de toți ceilalți, ci mai grav, de propriile antecedente identitare. Bernard Malamud -Portretele lui Fidelman, traducere de Alexandra Vasilescu, postfața de Dan Grigorescu, Editura Univers, București, 1999
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
mîna totalitarismului în lat. După cum observația lui Milosz potrivit căreia cel mai bine adaptat pentru noua situație e poetul înzestrat cu talent dramatic (de actorie) m-a dus cu gîndul la Dan Desliu tînărul, cu ale sale poeme de tristă amintire, de care, el însuși, apoi, s-a disociat. Mărturisesc că la lectură acestei tulburătoare (pentru noi toti) cărți, trimiterile la situația României din acea epoca a deceniilor dictaturii vin mereu în minte. Această carte a lui Czeslaw Milosz ne interesează
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
care le găzduiește și le poate asuma sau nu. Cristian Tudor Popescu își amintește azi de o scenă din '90, pe care o suprapune unei amenințări de la începutul acestui an, în editorialul sau intitulat Dacia postistorică, de luni, 2 august. Amintirea să e ca un șef din '90 al ziarului îi chema pe subordonații săi să vadă cum arata solidaritatea muncitoreasca, aceea prin care minerii lui Cozma căutau redacția României libere, iar suprapunerea e că, la începutul acestui an, cînd Miron
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
Alex. Ștefănescu Democrația românească a existat! Apariția cărții lui Z. Ornea, Glose despre altădată, a fost precedată de zvonul că în cuprinsul ei autorul distruge amintirea frumoasă pe care o avem mulți dintre noi (este vorba, bineînțeles, de o amintire culturală) în legătură cu perioada dintre cele două războaie mondiale. Însuși prefațatorul cărții, Dan-Silviu Boerescu, ne previne că "Glose-le despre altădată ale lui Z. Ornea lasă prea
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
Alex. Ștefănescu Democrația românească a existat! Apariția cărții lui Z. Ornea, Glose despre altădată, a fost precedată de zvonul că în cuprinsul ei autorul distruge amintirea frumoasă pe care o avem mulți dintre noi (este vorba, bineînțeles, de o amintire culturală) în legătură cu perioada dintre cele două războaie mondiale. Însuși prefațatorul cărții, Dan-Silviu Boerescu, ne previne că "Glose-le despre altădată ale lui Z. Ornea lasă prea puține iluzii despre mândră lume veche, transformând România interbelică într-o oglindă crudă a
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
te rătăcești?), în seara cu pricina, ultima de altfel, erau cu desăvîrșire calmi, siguri că voi ajunge la hotel. Din infinitatea de moduri ale plasei care e viața noastră, iată, unul, care mi-a revenit în minte, ca o simplă amintire, cînd am aflat că nici Liviu Petrescu nu mai este. Fie-le, lui și Ioanei, țarina ușoară!
O simplă amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17757_a_19082]
-
obsesie chinuitoare efectivă a multor promoții studențești din București și care, expusă într-o carte, apărută, în patru volume în limba franceză, l-a determinat pe Croce să afirme, în volumul La poesia că profesorul român confundă estetică cu... zoologia. Amintirile despre București, unde s-a impus ca scriitor, revin de cîteva ori în aceste convorbiri scăparătoare. Își amintea, acut, atmosfera ideologică a anilor treizeci, din plasma căreia avea să se nască, în 1954, piesa Rinocerii. "La București se produsese ruptură
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
Deși aceasta n-are nimic programat. Undeva dramaturgul Ionesco mărturisește: În piesele pe care tocmai vi le-am citat, am folosit imagini onirice, numai că, dacă le foloseam, le aprofundam insuficient. Vreau să spun că aceste imagini erau într-adevăr amintiri de vise, insă limbajul care le însoțea nu aveau incoerenta sau coerentă inocentă a viselor". Și tot despre Omul cu valize mărturisea: "În această piesă, am încercat să păstrez structura și limbajul visului. N-am izbutit decît pe jumătate, fiindcă
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
impresionante și de rare astăzi, încît nu îți poți reprimă pornirea unei inclinări, simbolice, a capului, în semn de respect pentru cea care scrie. Cartea notează întîmplări consumate, în marea majoritate, în timpul celui de-a doilea razboi, desi apar și amintirile din copilărie ale prințesei. Ileana este fiica cea mai mică a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, căsătorită cu Arhiducele Anton de Austria, împreună cu care a avut șase copii: pe Ștefan, Maria-Ileana, Alexandra, Dominic, Maria-Magdalena și Elisabeta. În timpul războiului a
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
de copiii rămași orfani. În 1947, odată cu abdicarea lui Mihai I, Domnită Ileana a părăsit definitiv țară, stabilindu-se pînă la urmă în Noua Anglie, în America. Trăiesc din nou ar fi putut fi cartea unei nostalgice, descinsa în muzeul amintirilor sale, dar nu este, fiindcă Ileana nu scrie pentru ea însăși, ca într-o terapie a rememorării, chiar dacă volumul a avut, cu siguranta, și acest rol. Nostalgia există, dar ea e atît de discretă și de sublimata, încît devine mai
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
îl va redeprinde pe Robinson să zîmbească, să fie senin și vesel. Cu alte cuvinte, cel ce îl va vindeca de tristețe. Prin tot ceea ce face pe insulă, Robinson se dovedește a fi un nostalgic desăvîrșit. El trăiește sub semnul amintirii, al menținerii propriei sale fapturi într-un univers care aparține inevitabil trecutului. Dar acesta este universul sau familiar, căruia încearcă să îi construiască o copie în solitudine. Nostalgia, însă, nu numai că nu îl apropie de lumea pe care a
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
pe nostalgicul care delirează înapoi, catre himerele unei alte vieți. Robinson înțelege, însă, ca aceasta dependența (în sensul concret) de mîlul halucinogen îi va aduce moartea, ca într-o bună zi se va înecă în miasmele amețitoare ale propriilor sale amintiri. Și atunci, face un efort imens de a renunța la dulcele sau viciu. Dar nu peste mult timp va alunecă într-un altul, căci nostalgia să nevindecata își caută sistematic porți de evadare spre trecut: într-o peșteră, Robinson găsește
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
colaboratorii revistei erau aceiași tineri care aderaseră la mișcarea inițială: Laurențiu Fulga, Ștefan Baciu, Nichita Tomescu, Marin Grigore, George Pruteanu, Ion Sugariu, Gheorghe Bumbesti ș.a., care îi trimiseseră și primele colaborări (găsite printre manuscrisele poetului). Toate aceste colaborări, coroborate cu amintirile și evocările lui Ștefan Baciu, transmise cu puțin timp înainte de a muri, dovedesc că George Petcu era sufletul acelei grupări a tinerilor scriitori de la sfârșitul deceniului al patrulea. Motiv pentru care poetul ialomițean trebuie evocat astăzi și așezat în rândul
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
să vezi. Și eu trăiesc cum îmi spune inima”. Autorul continuă, cumva sacerdotal: „După acele cuvinte, m-am simțit aproape ca Iov, căruia Dumnezeu îi înapoiase toate avuțiile”. El nu mai interpreztează în consensul biblic, ci extrage de acolo, răstoarnă amintirea lecturilor ca un pilot ce se instalează confortabil în scaunul de carlingă și dă zbor avionului spre filosofare: „Încă nu aflasem că repetiții ale povestirii lui Iov sunt înscrise în viață precum soarele în zi și luna în noapte. Cu
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
prezent derutant pînă la a implora, precum un poem mai vechi: Da un titlu la viața asta". Deambularea plictisita a unui "navigator solitar fără de ieșire la mare", în stare să mai zăbovească doar la vămile unei acutizate autoexaminări, sufocat de amintiri golite de sens, stinse sau gîtuite prematur, mărturisesc tendința de stabilizare într-o constantă - de atitudine și de discurs - a eului poetic din Percheziționarea îngerilor. Adolescență cîndva reconfortant negatoare pălește în imaginea din oglinda-poem, care arată cu o cruzime sporită
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
Genunchii-mi sîngeră și dor,/ De cînd eram copil de cuc,/ De cînd eram copil-cocor.// În plasma ierbilor mai fierb/ Boturi de mînji ce ma săruta,/ De cînd am fost copil de cerb,/ De cînd am fost copil de ciuta" (Amintiri din copilărie). Complicîndu-si simțirea genuina, încearcă un dramatism carnal, astfel că viața sa afectiva apare proiectată pe un corp fabulos, precum o absolutizare a simțurilor fremătătoare. Însuși Dumnezeu nu e decît un trup muritor, odată cu ființele de El create: "Jupuit
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
bibliotecă) vorbirea baroca e greu de urmărit, complicată pînă la confuzie sau ininteligibil, imposibil de folosit în contextul comunicării actuale, guvernată după legile pragmaticului. Că tratat de exprimare, Ascuțimea și arta ingeniozității e profund inactual. Că artefact de demult, ca amintire a gratiei unor vremuri trecute, cartea are farmecul unui obiect de muzeu, distincția amuletelor din vitrine, incrustate în pietre scumpe și rare. Baltasar Gracian, Ascuțimea și arta ingeniozității, traducere din spaniolă, prefață, note și comentarii de Sorin Mărculescu, Editura Humanitas
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
cu vorba, cu faptă, cu un gând oportun și bine cumpănit? Singurătatea și - la antipod - implicarea activă dobândesc contururi tot mai nete în condițiile aspre, decisive ale detenției. Va încerca din răsputeri, într-un elan dureros, să se desprindă de amintirile ce-l leagă de familie, ca act al unei împuținări de sine radicale, extreme. Este, de altfel, singura modalitate de a rămâne împreună cu ei, hotărând de unul singur și în numele lor o recluziune impusă din exterior. Căci, iată, devine din
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]