2,761 matches
-
germane]]. Dar în [[al Doilea Război Mondial]] Hitler și-a schimbat opinia, ridicând doisprezece generali in acest rang. Göring însă a rămas primul ofițer al armatei, numindu-se de atunci „Reichsmarschall”. La marină titlul reciproc a fost acel unui [[Mare amiral]]. După război s-a desființat acest titlu în [[Republica Federală Germană]], însă în fosta [[Republica Democrată Germană|Republică Democrată Germană]] a existat între 1982 și 1989 rangul de „Marschall der DDR”. În armata prusacă - la fel ca mai târziu și
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
the Defence Staff” [Șeful Statului Major al Apărării) este în mod natural un feldmareșal. Pe lângă aceasta au au fost ridicați și câțiva membrii ai familiei regale la acest rang. Rangul analog în marinä este acel unui „Admiral of the Fleet” (amiral al flotei), la forțele airiene Marshal of the [[Royal Air Force]]. Ca odinioară în Prusia și Imperiul German, mareșalul a avut dreptul la anumite privilegii. Un Field Marshal retras din serviciul activ nu este pensionat. Titlul corespunzător în [[Franța]] este acel
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
Ferdinand I]], și alți generali români, de exemplu [[Constantin Prezan]] sau [[Alexandru Averescu]]. Astăzi, în România, Legea nr.80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare din Ministerul Apărării prevede că gradul de mareșal se poate acorda generalilor, respectiv amiralilor, de către [[Președintele României]] pentru merite militare excepționale în timp de război. [[File:Kutuzov 1.jpg|thumb|150px|FM Mihail Kutuzov]] Din anul 1700 înainte, titlul de feldmareșal general (генерал-фельдмаршал), corespundând cu amiralul general în marină, a fost preluat de la germani
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
gradul de mareșal se poate acorda generalilor, respectiv amiralilor, de către [[Președintele României]] pentru merite militare excepționale în timp de război. [[File:Kutuzov 1.jpg|thumb|150px|FM Mihail Kutuzov]] Din anul 1700 înainte, titlul de feldmareșal general (генерал-фельдмаршал), corespundând cu amiralul general în marină, a fost preluat de la germani de [[Petru cel Mare]] ca cel mai înalt rang militar în Rusia până la [[Revoluția din Februarie]] 1917. Unul din cei mai faimoși feldmareșali a fost [[Mihail Kutuzov]]. Dar și persoane civile au
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
nerăbdător să primească comanda unei nave însă acest lucru nu s-a întâmplat. În ciuda cererilor sale repetate, nu a mai fost niciodată la comanda unui vas pe tot parcursul războaielor napoleoniene. În 1811 a fost numit în funcția onorifică de amiral al flotei. Din 1791, Ducele de Clarence a trăit 20 de ani cu actrița irlandeză Dorothea Bland, mai bine cunoscută sub numele de scenă, Mrs. Jordan, titlul de "Mrs" fiind asumat la începutul carierei sale pentru a explica o sarcină
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
Duce de York. Șapte ani mai târziu, când Ducele de York a murit, William, atunci la peste 60 de ani, a devenit moștenitor prezumptiv. Mai târziu, în același an, primul ministru George Canning l-a numit pe William Lord Înalt Amiral. Ducele a intrat în conflict cu Consiliul său și în cele din urmă în 1828, regele prin intermediul primului-ministru, Arthur Wellesley, i-a solicitat demisia Ducelui de Clarence. William și-a petrecut timpul rămas în timpul domniei fratelui său în Camera Lorzilor
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
în 1787 Lagrange părăsește definitiv Berlinul, stabilindu-se la Paris. Un an mai târziu, în 1788, Lagrange publică la Paris celebra sa carte „Mecanica analitică” ("Mécanique analytique"). Această carte (scrisă în mare parte pe când era încă în Prusia), este „nava amiral” a operei sale, fiind punctul culminant al muncii sale în domeniul mecanicii teoretice și al analizei matematice. În 1789 izbucnește Revoluția Franceză. Lagrange nu este însă îngrijorat de evenimentele sângeroase care au loc, geniul său matematic și reputația de care
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
epoleții uniformei militare. În România, prin Legea nr.14 din 28 decembrie 1972 privind organizarea apărării naționale a Republicii Socialiste România (art. 34), publicată în Buletinul Oficial nr. 160/29 decembrie 1972, cel mai mic grad din clasa generali și amirali a primit numele de general-maior, respectiv de contraamiral pentru marina militară. În articolul 62, s-a stabilit pentru acest grad o limită de vârstă în grad până la care cadrele permanente ale forțelor armate pot fi menținute în activitate de 60
General de brigadă () [Corola-website/Science/310944_a_312273]
-
Gradele militare sunt treptele din ierarhia militară, prin care o persoană din cadrul forțelor armate poate promova de la soldat până la gradul de general sau amiral. În România, gradul militar este un drept al titularului și reprezintă recunoașterea în plan social a calității de cadru militar . Soldații și gradații profesioniști constituie un corp distinct de personal militar, recrutat pe bază de contract încheiat pe perioadă determinată
Gradele militare în România () [Corola-website/Science/310949_a_312278]
-
ar fi trebuit să atingă Sena, cu două flancuri care ar fi pivotat în jurul Caenului, cel britanic rotindu-se spre stânga, iar cel american spre dreapta. La acțiunea amfibie aveau să participe cam 6.900 de vase, puse sub comanda amiralului Bertram Ramsay (care fusese implicat nemijlocit la debarcările din Africa de nord și din Italia). Dintre acestea, peste 4.100 erau vase de desant. Pentru acoperirea aeriană a operațiunii fusese constituită o forță aeriană formată din 12.000 de aparate
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
vase erau împărțite în 1.213 vase de război, 4.125 vase de transport (vase de debarcare) și 1.600 vase de sprijin, dintre care unele erau vase comerciale neînarmate. Comanda supremă a Forței Navale Expediționare Aliate era asigurată de amiralul Bertram Ramsay. Forța navală a fost împărțită în două flote separate: cea vestică, sub comanda contraamiralului Alan G Kirk și cea estică, sub comanda contraamiralului Philip Vian. Navele de război asigurau protecția transporturilor împotriva atacurilor navelor de suprafață, submarinelor și
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
în timpul căreia meteorologul-șef căpitanul J.M. Stagg a declarat că pentru ziua de 6 iunie se prevede o scurtă perioadă de îmbunătățire a vremii. Bernard Montgomery și Șeful Statului Major Aliat, generalul Walter Bedell Smith, doreau să se declanșeze invazia. Amiralul Ramsay era favorabil la limită. Bazându-se pe prognoza meteorologului său, Eisenhower a ordonat declanșarea invaziei. Pe de altă parte, germanii au considerat că, datorită condițiilor proaste, nu se poate desfășura nicio debarcare pentru o lungă perioadă de timp. Unele
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
atunci al Argentinei, Juan Perón, a insistat pentru construirea unui circuit de Formula 1 chiar în țara multiplului campion mondial. Construit pe mlaștinile din jurul orașului Buenos Aires, în 1952, "Autódromo", așa cum era cunoscut, avea aspectul unei arcade albe, fiind dedicat memoriei amiralului Guillermo Brown (William Brown). Circuitul a fost inaugurat în martie 1952 când s-a organizat "Cupa Perón", câștigată de Fangio. În 1953, Autodromul a găzduit prima cursă de Formula 1 desfășurată în afara Europei. Fangio cu al său Maserati s-a
Marele Premiu al Argentinei () [Corola-website/Science/309599_a_310928]
-
elementele care i-au determinat pe cercetători să declare manuscrisul Voynich drept cel mai bizar document descoperit vreodată. Istoria nu duce lipsă de manuscrise misterioase a căror explicație științifică să se lase încă așteptată după secole de cercetări; vezi harta amiralului turc Piri Reis, redactată în 1513 și care prezintă în detaliu atât coastele celor două continente americane cât și părți ale Antarcticii neacoperită de gheață (adică așa cum era acum cel puțin sase milioane de ani); sau Carta Marina, harta preotului
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
frontul de răsărit. Pentru serviciile aduse în lupta împotriva Axei, escadrila a fost decorată cu Ordinul Steagul Roșu, iar Stalin, pentru contribuția adusă la victoria din bătălia de pe râul Neman, i-a acordat supratitlul „Niemen”. Marina francenză liberă comandată de amiralul Emile Muselier a participat la luptele pentru ocuparea coloniilor franceze din Africa, a asigurat sprijin pentru acțiunile rezistenței, a sprijinit acțiunilor aliate din Ziua Z (Operațiunea Neptun) și a participat la luptele din Pacific. Treptat, Rezistența franceză s-a întărit
Forțele Franceze Libere () [Corola-website/Science/309606_a_310935]
-
ocazia campaniei siciliene și-a căpătat porecla de "Braț de Fier" în timpul unei lupte directe cu emirul arab de Siracusa. Campania siciliană s-a dovedit a fi un mare succes bizantin. Cu toate acestea, Maniakes l-a ostracizat curând pe amiralul său, Ștefan, după cum l-a umilit în public și pe conducătorul contingentului longobard, Arduin. Aceste măsuri au condus la îndepărtarea aliaților, în primul rând a normanzilor și a varegilor. Ca rezultat, Maniakes a fost rechemat de către împăratul Mihail al IV
George Maniaces () [Corola-website/Science/309634_a_310963]
-
a umilit în public și pe conducătorul contingentului longobard, Arduin. Aceste măsuri au condus la îndepărtarea aliaților, în primul rând a normanzilor și a varegilor. Ca rezultat, Maniakes a fost rechemat de către împăratul Mihail al IV-lea Paflagonianul, cumnat al amiralului Ștefan. Deși după îndepărtarea lui Maniakes Sicilia va fi reocupată de către musulmani, succesele dobândite de Maniakes au constituit un exemplu care îi va inspira pe normanzi să încerce cucerirea insulei pe cont propriu. Realizările lui Maniakes în Sicilia au fost
George Maniaces () [Corola-website/Science/309634_a_310963]
-
înainteze rapid în [[Tunisia]] și să atace forțele germane din spate. Generalul [[Dwight D. Eisenhower]] a primit comanda supremă în cadrul acestei operațiuni, iar el și-a stabilit cartierul general la [[Gibraltar]]. Forțele navale aliate s-au aflat sub comanda lui amiralului Andrew Cunningham. Adjunctul acestuia din urmă, viceamiralul Bertram Ramsay, a fost cel care s-a ocupat de planificarea întregii acțiuni. Consulul american la Alger Robert Murphy a primit sarcina să obțină informații în legătură cu starea de spirit a forțelor Regimului de la
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
luptători ai rezistenței, s-a deplasat la reședința comandantului francez din Africa de nord, generalul [[Alphonse Juin]], pentru a-l convinge să treacă de partea aliaților. Juin a fost reținut în reședința sa. Consulul a avut surpriza să afle că amiralul [[François Darlan]], comandantul suprem al forțelor armate ale Regimului de la Vichy, se afla într-o vizită privată la Alger. Juin nu și-a luat răspunderea de a ordona trupelor din subordinea sa să treacă de partea aliaților și a sugerat
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
Vichy, se afla într-o vizită privată la Alger. Juin nu și-a luat răspunderea de a ordona trupelor din subordinea sa să treacă de partea aliaților și a sugerat în schimb ca un asemenea ordin să fie dat de amiralul Darlan. Consulul american nu a reușit să-i convingă pe niciunul dintre cei doi comandanți francezi să treacă de partea aliaților. În aceeași zi, jandarmeria vichyistă i-a eliberat pe Juin și Darlan. În aceeași zi, trupele franceze vichyiste au
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
avea capacitatea să preia comanda forțelor franceze. Mai mult decât asta, el preferase să aștepte în Gibraltar rezultatele operațiunilor militare. Eisenhower, care se bucura de sprijinul lui Roosevelt și Churchill în această problemă, a făcut o serie de înțelegeri cu amiralul [[François Darlan]], care urma să fie numit la comanda reunită a tuturor forțelor aliate din regiune. Aceasta ar fi însemnat că autoritatea regimului de la Vichy urma să fie păstrată în Africa de nord, în ciuda legilor sale fasciste. Ca urmare, [[Charles
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
urma să fie păstrată în Africa de nord, în ciuda legilor sale fasciste. Ca urmare, [[Charles de Gaulle]], alți lideri ai [[FFL]], dar și corespondenții de război au reacționat cu furie. Această problemă spinoasă nu a fost rezolvată nici de asasinarea amiralului Darlan de pe 24 decembrie 1942. Generalul Giraud a fost numit în locul amiralului. El a rămas credincios politicii regimului de la Vichy și a arestat pe membrii rezistenței franceze care au acționat de partea aliaților pe 8 noiembrie. Consulul american Murphy nu
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
Ca urmare, [[Charles de Gaulle]], alți lideri ai [[FFL]], dar și corespondenții de război au reacționat cu furie. Această problemă spinoasă nu a fost rezolvată nici de asasinarea amiralului Darlan de pe 24 decembrie 1942. Generalul Giraud a fost numit în locul amiralului. El a rămas credincios politicii regimului de la Vichy și a arestat pe membrii rezistenței franceze care au acționat de partea aliaților pe 8 noiembrie. Consulul american Murphy nu a reacționat în niciun fel. Când [[Adolf Hitler]] a aflat despre acțiunile
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
El a rămas credincios politicii regimului de la Vichy și a arestat pe membrii rezistenței franceze care au acționat de partea aliaților pe 8 noiembrie. Consulul american Murphy nu a reacționat în niciun fel. Când [[Adolf Hitler]] a aflat despre acțiunile amiralului Darlan a ordonat [[Operațiunea Anton|ocuparea „Zonei libere”]] și a întărit [[Afrika Korps|forțele germane din Africa]]. Regimului Darlan-Giraud, cu o orientare vichyistă clară la început, a fost nevoit treptat să participe la efortul de război antigerman, să se democratizeze
Operațiunea Torța () [Corola-website/Science/309670_a_310999]
-
la Sfakia, o mare parte au capitulat pe 1 iunie, dar unii dintre ei au reușit să se retragă în zonele înalte ale insulei și au continuat să ducă lupte de guerilă împotriva trupelor de ocupație. În timpul evacuării din Creta, amiralul Andrew Cunningham s-a opus sugestiilor ca marina să nu acorde întregul ajutor evacuaților de teama pierderilor ridicate de vase declarând că „Îți ia trei ani ca să construiești un vas, dar îți ia trei sute de ani să clădești o tradiție
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]