3,538 matches
-
demoraliza. — Brian, tu cine crezi că e vinovatul? am trântit-o eu. — Tu, zise el, privind În jos, spre mine. Mi-a trebuit ceva vreme să realizez că glumise. Colțurile gurii Îi erau ușor ridicate. — Ah, ha, ha, ha, foarte amuzant, am spus. Brian râdea pe Înfundate. Îmi dădeam seama de asta după faptul că cele pectoralii lui se ridicau și se coborau mai rapid decât de obicei. — Ei bine, am zis În timp ce-mi terminam berea. Mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
totul despre dumneata. Ce mama dracului le Îndrugase Felice oamenilor ăstora? Sau nu era decât o figură de stil? — Sper că nu chiar fiecare amănunt, am spus eu, la nimereală. Betty Ashley părea a considera că afirmația mea era la fel de amuzantă ca ceva ce Oscar Wilde și Dorothy Parker ar fi putut născoci dacă și-ar fi unit forțele și s-ar fi concentrat serios. Felice, hotărând În mod evident că eu și soții Ashely ne Înțelegeam deja de minune, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În scena În care Jimmy Stewart reușește În sfârșit să o convingă de faptul că Într-adevăr avusese loc o crimă vizavi. Era o glumă, ha, ha, am zis, Într-un efort de a salva situația. Sunt o persoană foarte amuzantă. Trebuie neapărat să vă spun odată bancurile mele cu blonde. Mă rog, de fapt, nu, nu am omorât-o eu pe Linda. Am un alibi. Nici polițiștii nu mă suspectează, OK? Și dacă aș fi ucis-o eu, n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care m-a Întrebat dacă aș putea ține o conferință la sediul anjuman, clubul al cărui membru este. Despre ce? N-ai să ghicești niciodată. Despre teoria lui Darwin! În atmosfera de fierbere politică existentă În țară, am găsit treaba amuzantă și impresionantă. Am acceptat. Am adunat tot ce puteam găsi despre savant, am expus tezele detractorilor săi, cred că, de fapt, prestația mea era plicticoasă, dar sala a fost arhiplină și am fost ascultat cu religiozitate. De atunci, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că ai încetat să mă mai iubești, nici nu ai idee cât am plâns, marea era mândră de lacrimile mele, dar el râde înlăturând temerile mele, hohotele sale îmi răsună în urechi. Nu mai râde, nu este chiar atât de amuzant, îi spun eu, dar el nu încetează, cineva sună îndărătul ușii închise, mă ridic dintr-o mișcare, deja este ora douăsprezece, iar telefonul sună încontinuu, uitasem să anunț la serviciu, cu siguranță ei mă caută, mai bine să nu răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
greșeala, dar îmi devine repede clar că o greșeală mult mai complexă se strecurase între noi, pentru că el mă privește stânjenit și spune, tu ești Hava, iată că zâmbetul meu se transformă aproape într-un hohot de râs, atât de amuzant mi se pare că cineva ar putea crede asta, eu chicotesc, ce bine ar fi fost să fiu Hava, toată viața mi-am dorit să fiu ca Hava, iar el spune cu o tandrețe surprinzătoare, sunt sigur că Hava își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Yael, și el spune printre dinți, nu mai fii atât de dificilă, nu este nici o contradicție aici, nu este posibil să faci fericite două femei dintr-o singură lovitură? Eu râd din nou, suntem atât de diferiți, încât este aproape amuzant, el nu dă voie nimănui să îi distrugă viața, iar eu tot timpul nu fac altceva decât să aștept acest lucru, sigur este foarte plăcut să trăiești alături de el, dar în clipa aceea îmi dau seama că nici măcar nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și logice, apoi îi comand imediat un sendviș și o Cola, îmi place să stau în fața ei, pielea îi este bronzată, scoțându-i în evidență ochii proeminenți, două sticluțe umplute cu nisip colorat de Eilat, cu năsucul ei drăgălaș, aproape amuzant, cu buzele acelea atât de frumoase atunci când râde. Ce facem în vacanță, întreabă ea, iar pe mine mă cuprinde deja frica, ce aș putea să îi propun, cu siguranță că toți colegii ei vor pleca în excursii prin țară sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prin vorbe rostite prea tare. Îi urmăresc mișcările confuze plină de fericire, a scăpat furculița, apoi mă privește încurcată, imediat după aceea o bucățică de roșie îi pătează cămașa, obrajii i se acoperă de firimituri de pâine, cât este de amuzantă și de dulce atunci când mănâncă, cu încrederea ei inocentă că mâncarea aceasta va ajunge la ea, cu certitudinea că întotdeauna o va supune, mestecând firesc, simțindu-i aroma. Înghit ce mai rămâne de la ea și mergem îmbrățișate spre casă, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gimnastica Cavaleristului. Și pe Midori a distrat-o grozav povestea acestuia, ca de fapt pe oricine altcineva. Mi-a spus că i-ar plăcea mult să vină să vadă cum e la cămin. I-am spus că nu-i nimic amuzant pe-acolo. Doar câteva sute de studenți care locuiesc în niște camere murdare, beau și se masturbează. Și tu faci așa ceva? Toată lumea face, am zis eu. Fetele au ciclu, băieții se masturbează. Toată lumea. Nu există nici o excepție. — Chiar și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
scoteau în lume. — Am fost singur la părinți. Când eram mică, visam să pot mânca ce-mi place, de una singură, în restaurantele din magazine universale. Visam și eu, ce vrei? Dacă stau și mă gândesc bine, nu e nimic amuzant în a mânca într-un asemenea local, de unul singur. Mâncarea nu e grozavă, de obicei e aglomerat, atmosfera e îmbâcsită și e multă gălăgie. Cu toate acestea, mai vin din când în când. Am fost tare trist în aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nou, am intrat iar. Reiko își înăbușea suspinele și se răsucea sub mine. M-am mișcat încet, cu ea în brațe, stând de vorbă. Mi-a plăcut grozav să stau de vorbă cu ea în poziția aceea. Dacă spuneam ceva amuzant și o făceam să râdă, hohotele ei treceau parcă prin penis. Am rămas îmbrățișați mult timp. — O, e minunat! exclamă Reiko. — Nici în mișcare nu e rău, am zis eu. Hai, mai încearcă! Am ridicat-o puțin, am intrat adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Jonglerii stau cu un genunchi în pământ și le aruncă peste cap, de la unul la altul, încât ai impresia că o fac la întâmplare; mulțimea își ține respirația, se trage un pas înapoi, apoi izbucnește în aplauze. Uimire absolută! E amuzant să le vezi pe toate pipițele astea, adesea cinice, educate în spiritul pragmatismului media, cum stau și se holbează ca niște copii proști. Mă uit spre Daisy și-l văd pe Lewis că o cuprinde cu brațul și-i șoptește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nou contract? sugerează Davey. Nu a avut nici o întâlnire dimineață, deși... —Frate, bombăne Vijay, uitându-se la resturile de pe șervețel. Nu pot să cred că nu mi-ați spus că eram murdar ca dracu’. Lui Davey i s-a părut amuzant! comentez. — Iar Rebecca nu ți-a spus deoarece urăște să facă pe mămica. Rânjim unul la altul. Se simte o oarecare tensiune între noi, de când cu nemaipomenita întâlnire a Alcoolicilor Anonimi. Știu că Davey are de gând să mă întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
numai alb, negru și gri. Dulapurile înguste de lemn și cele câteva tablouri sunt singurele pete de culoare. Oricine își poate da seama imediat că aici trăiește un burlac. Merg la toaletă și situația mi se pare de-a dreptul amuzantă. În mod clar, baia scoate și mai mult în evidență faptul că nu există nici o femeie prin preajmă. Produse cosmetice folosite exclusiv de către bărbați sunt aranjate cu grijă (pastă de dinți, spumă de ras, un after-shave). Nici urmă de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
extraordinar. Daisy, dacă vrei să lași capul puțin mai jos, eu nu am nimic împotrivă. —Finn, obraznicule! îl apostrofează Charlotte, ca și cum ar fi o profesoară care îi face morală unui băiat neastâmpărat, și asta mi se pare de-a dreptul amuzant. Câteva secunde mai târziu, toți râdem în hohote. Capetele ni se clatină din pricina chicotelor celor de care ne sprijinim. E o mare ușurare. Fiecare, în felul său, este stresat de această primă întrunire a Ex-ilor Anonimi. Râsul ne eliberează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un istoric marțian de prin mileniul trei, pe cei care se lăsau mâncați de lei sau pe cei care-i omorau pe eretici? Și una, și alta”. „Bine, bine, dar lucrurile astea le-au făcut sau nu?” „Lucrul cel mai amuzant este că discipolii lor, vreau să zic neotemplierii din diferite timpuri, zic că da. Justificările sunt multe. Prima teză, era vorba de niște rituri goliardice: vrei să devii templier, arată că ai niște boașe pe cinste, scuipă pe crucifix și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tocmai niște versuri dintr-o baladă a nonconformistului François Villon: "Dame du ciel, Régente terrienne, Emperière des infernaux Palus..." Ce ciudățenie! În capela cimitirului, se produsese și o încurcătură conexă care, în împrejurări normale, ar fi fost de-a dreptul amuzantă: o femeie în vârstă, decedată cel mai probabil natural, prin infarct miocardic, a fost așezată, din eroare, în cosciugul unui bărbat, soția gureșă a răposatului declanșând apoi un scandal monstru. Și asta nu e tot. Nici pe departe! În biserica
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sas, poate. Vă închipuiți tambuchiurile interioare? ― Dacă sunt sasuri, de ce sunt atât de aproape unele de altele? zise Lambert observându-le suspicioasă. Și de ce sunt toate deschise? ― Constructorii lor poate că preferă să facă totul în triplete, glumi Kane. ― Foatre amuzant! (Dar ea nu râse.) Dar ce rost are să le lase pe toate trei deschise? ― Nu știu dacă sunt deschise; zise Dallas care era de-a dreptul fascinat de cele trei ovale cu buze lustruite atât de diferite de masivele intrări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să scăpăm de ea acuma! exclamă Lambert înfiorându-se. Îmi vine rău când mă gândesc că-i băgată în gâtul lui Kane! ― Ți-ar fi mai rău dacă ar fi pe tine, o tachină Ripley. Lambert păstră distanța. ― Nu ești amuzantă. ― Afirm încă o dată, domnule, că nu este bună ideea deplasării creaturii, zise Ash, fără să-l privească pe căpitan. Încercarea precedentă nu a fost deloc concludentă. Dallas îl privea furios pe ofițerul științific, apoi se potoli. Ca de obicei, Ash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
principale, dar poate constitui și un document istoric pentru perioada postbelică și postrevoluționară de la noi, și în mod deosebit din zonele: Vaslui, Bârlad, Huși. În această carte, autorul ne descrie fapte, obiceiuri, întâmplări, de multe ori hazlii sau mai puțin amuzante, de care povestitorul nu este străin, personal descoperindu-l în multe dintre ele. Scriitorul Corneliu Văleanu, fiind și epigramist (membru al Uniunii Epigramiștilor din Româniaă, are un ascuțit simț de observație, o înclinare/aplecare către satiră și umor, șfichiuiește prin
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
înțeles nimic nici acum... A ajuns și la noi... — știu, am fost în Macedonia, în Bulgaria... Mi-ar face mare plăcere să revin în România, dar n-am timp. Cu cît ajunge mai departe, spre periferie, cu atît e mai amuzant ! — Și copiii tăi ce fac ? dau eu să schimb vorba. — Păi, Alice tocmai a venit acum din Spania, de la un master și pleacă în Egipt pentru alte trei luni, în cadrul aceluiași master. Studii mediteraneene sau așa ceva... E un program complementar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
masă la alta, îmbrăcat în acel mod inconfundabil al bețivilor (haina pe pielea goală, turul pantalonilor tîrîndu-se pe trotuar) și cerând câte o halbă cu bere. Am văzut de multe ori farsa sinistră, dureroasă pentru mine, dar în același timp amuzantă, pe care i-o făceau din când în când clienții obișnuiți ai cîrciumei: îl chemau la masă și îi spuneau că va căpăta berea dacă va trage bățul lung din două bețe de chibrit ținute în pumn. Și se tăvăleau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmi spuneau, mai mult, îmi demonstrau aproape matematic, că nu voi rămâne cu ea, că ea se va lăsa, încetul cu încetul, atrasă de viața pentru care era făcută și-n care eu aveam loc, cel mult, ca o amintire amuzantă din junețe (parcă o auzeam, imaginîndu-mi o întîlnire de-a noastră de peste ani: "Ce penibil erai..."). Voiam totuși să încerc, dacă nu să trăiesc, măcar să mimez acest way of life , pentru că teama de-a nu o pierde era mai puternică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cozi împletite și fuste lungi, colorate fantezist. Foloseam culoarea fisticului pentru frunzele trandafirului pe care-l țineau între degetele lor portocalii. Gemenele, Ada și Carmina, desenau monstruos, le făceau picioarele scurte și butucănoase, iar mâinile până mai jos de genunchi. Amuzant era însă să stai să le privești cum desenau: începeau amândouă același desen în același timp și terminau amândouă odată, făcând riguros aceleași gesturi, alegând aceleași culori. Doar că desenele lor erau în oglindă. Dacă prima desena un copac în stânga
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]