2,109 matches
-
să se manifeste oricît de trecătoare ar fi ideea cu ocazia morții unei ființe iubite, mai ales atunci cînd este vorba despre propriul nostru copil, ca să ne învingem tristețea. Credința într-o divinitate providențială întrupată în lumea de dincolo este ancestral ancorată în stratul magic și legată de imaginația consolatoare de a regăsi defunctul în lumea de dincolo. Au existat și există încă fără îndoială credincioși a căror speranță naivă într-un sprijin providențial insuflată încă din copilărie asigură pe tot
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții aparente, un remediu salvator impotriva angoasei metafizice, spaima în fața morții. Forța sublim motivantă a acceptării (contrariu perfect al resemnării tînguitoare) va deveni totuși mult mai intensă pe măsurate se referă direct la emoția în fața misterului, fără intermediul imaginației metafizice ancestrale a supraviețuirii după moarte. Cel mai periculos este să luăm drept realitate imaginea metafizică a unei judecăți după moarte Acceptarea subli-manlă riscă să decadă pînă la nivelul nevoii infantile a consolării. Greșeala răstoarnă total sensul moral ascuns în texte, sens
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții individuale într-un timp fără sfîrșit, răsplata și pedeapsa de după moarte, nu sînt decît formulări și prelungiri ale visului colectiv prin care sufletul primitiv, emoționat de misterul morții, a proiectat amintirea tatălui-strămoș în lumea de dincolo. Această imagine metafizică ancestrală a fost justificată prin valoarea sa motivantă bazată pe sugestibilitatea omului primitiv, datorită căreia exemplul idealizat al strămoșului divinizat exercita o influență decisiv motivantă asupra conduitei din timpul vieții. Speranța de unire după moarte cu tatăl-strămoș divinizat și imortalizat avea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
injustiția esențială a vieții pămîntești, ea ajunge să creadă într-o justiție compensatoare după moarte sau, invers, să caute o compensație prin intermediul revanșei agresive,ceea ce ar duce la desființarea imediată a tuturor nedrepăților. Cele două superstiții înrădicinate în stratul mitic ancestral sînt ambivalent legate și susceptibile să se transforme una în cealaltă. Justiția imanentă sub forma sancțiunii implică raporturile exterioare dintre oameni (nedreptatea lumii) tocmai din cauză că se referă în primul rînd la raportul esențial al fiecărui om cu sine însuși, la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este aici amestecată cu cele mai primitive elemente animiste. Acestea sînt mai ales elementele animiste care exercită un farmec greu de rupt, întrucît stratul magic dăinuie încă și în zilele noastre El nu este o instanță, ci constituie baza, fondul ancestral al întregii funcționări psihice, în lipsa unei hrane spirituale și sufletești mai naturale, omul avid de credință se simte atras de magie nu într-o măsură mai mică decît omul care caută în ea doar o consolare convențională. Mișcat pînă la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
uneori și înțelepciunea bătrânilor este anulată de încăpățânarea nefondată a acestora; p. 49, r. 2 3 : „Ciocoismul și străinii să trăiască, și las' pe dânșii, că ne scot ei la covrigi!” condamnarea despotismului și a împrumuturilor străine, care alterează fondul ancestral și accentuează oprimarea supușilor săraci; r. 21 : „ce nevoie mare este să înțelegi tu, mojicule?” superioritatea falsă pe care și-o asumă boierii în fața țăranilor, atitudine ce le-ar permite autoritatea supremă asupra lor; 83 p. 50, r. 10 12
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
specific un cap de porc (câteodată o păpușă), ornat cu podoabe stridente, pe care îl poartă colindătorii pe o tavă. Pare a fi o c. a țiganilor casapi de la curțile boierești, dar nu este exclus să reprezinte și perpetuarea unui ancestral cult animalier. Pe arii restrânse se întâlnesc și forme mai puțin ample de c., cum este cea de Bobotează („chiraleisa” sau „iordănitul”). „Lăzărelul”, de la Sfântul Lazăr, pare a fi o manifestare a unui ritual păstoresc peste care s-au suprapus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
în India, elefantul este atributul zeilor (Indra, Shiva) sau chiar divinitatea însăși (Ganesha). Reprezentările respective sunt suficient de cunoscute, dat fiind faptul că influențează și inconștientul colectiv al occidentalilor. Ca să nu mai vorbim de simpaticul personaj Babar, ce reia semnificațiile ancestrale ale cunoașterii și înțelepciunii atribuite, de către orientali, pachidermului. Este recunoscut pentru longevitate și memorie. În vis, apariția unui elefant este deci fericită și reconfortantă. Cel ce visează este probabil inspirat, angajat pe drumul cel bun și corect în deciziile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pentru școlarii săi (Copiii și cartea, 1901). Discret, sentimental, poetul cântă, în manierea sfârșitului de veac, durerea neamului căruia îi aparține (Lădița cu necazuri, 1919), învie scene din copilărie, drame mărunte, „murmurul ceainei”, „salonul” - ambianța declasaților șomeri. „Lădița”, evocând bagajul ancestral de suferințe și năzuințe spre emancipare, revine și în titlul unei antologii masive din 1945. A. adoptă acum și versul alb, de largă respirație, cursiv, în câteva grupaje inedite, cu suflu mesianic (La râul Babilonului ș.a.). Lecturile din André Spire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
esofagian distal care este un mușchi neted). La fătul uman, deglutiția apare în a 12-a săptămână de viață intrauterină, deși mișcările respiratorii și de sucțiune apar după a 24-a săptămână de viață intrauterină. Deglutiția este, deci, o funcție “ancestrală”, mult mai veche decât respirația. Deglutiția se desfășoară în trei etape: timpul bucal, faringian și esofagian. Timpul bucal Bolul alimentar este depus pe fața dorsală a limbii și dirijat posterior către faringe. Partea anterioară a limbii se aplică pe vălul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
național, iar cei oploșiți pe un pământ binecuvân tat să-și dea seama că prin provocări îndrăznețe se împinge la extrema limită bătrâneasca răbdare a unui popor’ și încheie avertizând „pe deplin conștienți, că în cazanul de dedesubt clocotesc patimi ancestrale, strâns legate de însăși ființa noastră, regretând pe cei căzuți, dar având încredere în sănătatea milioanelor, noi din colțul nostru strigăm încă odată în urechile tuturora: Luați aminte !" Nu trebuie uitat că dincolo de scrierile paulesciene pe acest subiect (reprobabile în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de acțiunea unui agent eterogen (oferta imperială de unire) care a provocat tranziția de la conștiința difuză de neam având ca țăruș ortodoxia și comuniunea de grai către precizarea tot mai lămurită a unei forme incipiente de conștiință națională. Lepădarea ortodoxie ancestrale în care era codificată, oricât de nelămurit încă, conștiința de sine românească, a produs un gol identitar ce risca să arunce în aer nu doar afacerea eclezială a unirii, cât însăși identitatea neamului românesc concrescută cu spiritualitatea ortodoxă. Caftanul ortodox
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să fie mai întâi religia strămoșilor, sfânta cuminecătură a sufletelor, calda adorațiune a acelor cari au fost și nu mai sunt de cât țărână și oase. Aceasta este partea determinantă și hotărîtoare a Patriei (Delevrancea, 192-, pp. 8-9). Elevând religia ancestrală la rangul de stigmat identitar și marcă distinctivă a naționalității, Delavrancea asigură uvertura ortodoxismului al cărui concert ideologic avea să inunde sonor filarmonica culturală a interbelicului românesc, în special sub bagheta doctrinară a lui Nichifor Crainic. Patria nu e, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
54). Fondul creștin al românismului este probat și de faptul că "prima condică a Romaniei fu Pentateucul lui Moyse, împlinit cu principele evanghelice" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 81). Prin "Romania", Heliade se referă nu la statul modern, ci la România ancestrală, care a luat ființă imediat după retragerea aureliană. În configurația spirituală a poporului român, Heliade subliniază chintesența ortodoxă a creștinismului românesc. Păgânitatea Romei este constrastată cu spiritualitatea Constantinopolului, care a simbolizat farul creștinismului în întreaga orientalitate. Concluzia care se desprinde
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
atingă profunzimea lucrurilor, să descifreze esența existenței, elemente ale cunoașterii până nu demult destinate doar cugetării masculine. Se resimte puternic o nevoie de egalitate, de democratizare a relațiilor ce erau puse mai mult sub semnul dihotomiei, al unui antagonism structural, ancestral. Femeia dorește a fi „cu forțe și însușiri egale”109, revendică virtutea ca unic criteriu de diferențiere între oameni: „Numai virtuțile au fost acelea care i-au deosebit pe oameni încă de la început, căci de născut ei toți se nasc
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
presus de orice. Prologul descriptiv al Povestirilor din Canterbury constituie un „lux al narațiunii” (Roland Barthes), pe care însă autorul și-l permite din dorința de a ne face familiari cu lumea fictivă, dar păstreză și ceva dintr-un ritual ancestral al povestirii, care necesită o minimă prezentare, o captare a atenției, o pregătire pentru cele ce vor urma. Descriptivul este universal prezent, ca și narativul. „Nimeni nu a privit oamenii așa cum a făcut-o Chaucer; ochiul său a surprins totul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nimfelor Dianei nu li s-a mai permis să hoinărească prin păduri. Una dintre primele măsuri ale lui Atalante a fost să izgonească nimfele sau să le determine să se căsătorască, provocând astfel tensiune în societatea obișnuită cu anumite cutume ancestrale, la care nu putea renunța ușor. Cât despre nefericiții protagoniști, este greu să hotărâm dacă s-au purtat bine sau rău, nu putem întrevedea nici intenția autorului, fie de a-i înfățișa ca pedepsiți pe drept cuvânt pentru acțiunile lor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Atunci Spiridon își făcu cruce, luă cărămida ceea în mână și când o strânse, focul se ridică în sus, apa se scurse în jos, iar lutul rămase în mână."404 Începutul de an, în calendarul tradițional, reprezintă sărbătoarea unei divinități ancestrale, Terra Mater, așa cum reiese din majoritatea variantelor de Plugușor. Într-o variantă din Bucovina, pământul devine un personaj colectiv, prezent în scenariul inițiatic: "...Și-și luase bădișorul / Tăvala și plugușorul, / Cei doisprezece bourei / Și doisprezece plugărei, / Și-apoi mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la naștere, dar și a fetelor de măritat, Sânpetru de vară ține cheile raiului, Sânnicoară îi ajută pe pescari și pe cei ce călătoresc pe ape, pe călători în general.222 Mulți sfinți din calendar își au obârșiile în religiile ancestrale Sfântul Ilie, Sfântul Elisei, Sfântul Samson, , în mozaism, Sfântul Hermes și Sfântul Mercur, în politeismul greco-roman, Sfântul Ioasaf din budism / Budha-Botisava)Pe lângă sfinții canonici, având accepțiuni diferite în mentalitatea populară, există și personaje, considerate sacre, în credința arhaică: Rusaliile -zânele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lumii.337 În mitologiile lumii, șarpele este conceput dialectic, ca stăpân al pântecului lumii, chiar pântecele însuși, dar și ca dușman al soarelui, al luminii, al laturii spirituale a omului.338 Simbol al transformării temporale, al fecundității și al permanenței ancestrale, "complement viu al labirintului", ouroboros-ul, apare ca "marele simbol al totalizării contrariilor", în vederea devenirii cosmice și ca regenerare a forțelor prin schema reîntoarcerii: "animal al misterului subteran, al tainei aflate dincolo de mormânt, el își asumă o misiune ce devine simbolul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Să-i puie perina mă-sei șerpi / Și așternutul ciulini / Să nu se poată odihni, ostovi, / Până la mine n-o veni."377 Arhetip fundamental al mitologiei universale, șarpele este un simbol ambivalent, încorsetând sau eliberând cunoașterea, plăsmuind sau distrugând lumea ancestrală. Categorii ale cunoașterii soarele, luna, pasărea, șarpele se deschid înțelegerii umane, printr-un exorcism al timpului, într-un spațiu sacru, recuperat ritualic, pentru a reinstaura ordinea cosmică primordială. CONCLUZII GENERALE Lucrarea " Poetica imaginii în creația populară din Bucovina" propune o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
putem trăi numai Într-o luciditate controlată; avem nevoie, cel puțin din cînd În cînd, și de o extrapolare a unor nevoi intime În imaginar, În miraculos, În sacralitate. Psihanaliștii văd chiar În rolurile și figurile mitice proiectarea unor complexe ancestrale, sau posibilitatea Împlinirii deghizate a unor dorințe și aspirații cenzurate de Supra-Eu (de conștiința socială justițiară). * „De cele mai multe ori, conștiința e o problemă de educație.” (Alex. Dumas - tatăl) De fapt, În primul rînd, de autoeducație: „Unde să găsești un om
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
corpului și activitățile dezordonate la unii intelectuali sunt tot atât de dăunătoare ca și degenerarea inteligenței și a simțului moral la unii sportivi. Există nenumărate exemple de familii care nu au dat decât copii degenerați, ori s-au stins după dispariția credințelor ancestrale și a cultului onoarei. Noi am învățat, dintr-o aspră experiență, că, dacă majoritatea elementelor active ale unei societăți își pierde simțul moral și cel spiritual, aceasta conduce fără îndoială la decăderea completă a acelei națiuni. Căderea Greciei antice, de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
materială a familiei ,,era de mijloc”, toți membrii familiei muncind în gospodăria comună, asigurând cele necesare vieții de zi cu zi. Deținuta, frații și surorile au doar trei-patru clase absolvite ,,așa era obiceiul în sat...”, băieții învățând de la tată obiceiurile ancestrale pentru a deveni și ei producători și cultivatori ai pământului, iar fetele au învățat să țeasă, să coasă și să asigure satisfacerea trebuințelor menajere ale familiei. Părinții și-au crescut copiii în spiritul respectului, stimei față de oameni și a fricii
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Rusiei, s-a legat și el de simbolurile străvechi. Își obliga supușii să poarte costume europene și le ordona să fumeze. A pus să se taie barba boierilor și, la nevoie, o tăia el însuși. Un simbol deosebit de puternic: legile ancestrale pedepseau cu plata a 12 monede pe cel care smulgea barba alt-cuiva și doar cu 5 monede pe cel care ucidea un țăran fără motiv. Când Kemal Ataturk a vrut să modernizez Turcia după Primul Război Mondial, nu a impus
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]