2,199 matches
-
a funcționat casa de noviciat, don Calabria mergea la Roncà pentru a se întreține cu novicii. Spunea că merge cu bucurie în mijlocul lor pentru «a se reîncărca» trupește și sufletește. Aflându-se în mijlocul tinerilor novici conversează cu bucurie. Glumește, povestește anecdote din viața petrecută, intercalează proverbe populare, jocuri de cuvinte și replici umoristice. Novicii, pe ascuns, adnotează cuvintele și gesturile, pe care le treceau apoi într-un jurnal. Lectura acestor note este plăcută și revelează un don Calabria patern, afabil și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de sigiliul veridicității absolute. Erau prea mulți martori în viață, pentru a tinde să se alunece în exemple edificatoare, fără o bază de autenticitate. Și, mai ales, era vigilent și don Calabria, care ar fi sărit ca un catâr în fața anecdotelor imaginare. Exemplele au parfumul inocenței franciscane. E frumos să le reamintim în aceste pagini păstrând stilul cu care au fost scrise. Fabulele poporului de rând «Prin poporul din Verona circulau povestiri despre existența unor fapte extraordinare și a unor evenimente
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
disimuleze atît de bine gîndurile" (cred că folosea un cuvînt mai tare...). Înalt, mergea încet din cauza deselor crize de gută tribut plătit vinurilor alese de Burgundia pe care le aprecia. Conversația, într-o franceză elegantă dar linescă, era presărată cu anecdote ce reînviau un trecut apus cum ar fi mediul de la curtea Neapolelui de dinainte de 1860. Față de mine și francezi se revendica mereu de sîngele său francez. Ducele de Luynes mi-a povestit că atunci cînd ducele de Orléans îl delegase
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de suspiciune, de deplîngere și indiscreții asupra operațiunilor militare de care profitau agenții inamicului. Cadorna era foarte jenat de toate acestea. Prestigiul său era deja puțin știrbit de faptul că armata bătea pasul pe loc (prin capitală circulau caricaturi și anecdote care îl ridiculizau pe generalisim; pe un refren cunoscut, se fredona următoarea arietă: "Il Generale Cadorna disse alla Regina: Se vuol vedere Trieste, si compri una cartolina". (Generalul Cadorna i-a spus reginei noastre: Dacă vreți să vedeți Triestul, cumpărați
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cunoscut și obișnuit cu locul și lumea, cu acces în cercuri închise, diplomatul devine pentru țara sa un instrument care poate fi prețios la nevoie. În acest sens, îi povesteam domnului Brătianu, pentru a-l convinge și mai bine, o anecdotă referitoare la România. În 1902, Londra își alegea ca lord primar pe sir Marcus Samuel, șef al unei case reputate de instrumente optice și izraelit. Acest personaj, dînd banchetul ritual la Guildhall 195, a crezut de cuviință să dea publicității
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
teritoriului Marelui Ducat, cu siguranță că, plasat în fruntea afacerilor unei mari puteri, ar fi făcut o figură excelentă. Așa cum era, aveam de-a face cu un erudit, de o cultură franceză întinsă și un partener de discuție ale cărui anecdote ne înveseleau în aceste momente de oboseală luxemburgheză. Astăzi, după catastrofa din 1940, Luxemburgul se găsește încorporat în Benelux, iar sarcina conducătorilor lor este ușurată de această întărire de securitate în cazul unor noi amenințări ce ar veni din est
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Les femmes savantes de Molière, nu numai izbutită, dar sub raportul transpunerii spiritului intrinsec în alt limbaj, o operă originală, prezentând afectări și istericale la modul oriental. Dar întîi de toate Negruzzi e un mare prozator, fără invenție, mărginit la anecdotă și memorii. Cea dintâi nuvelă, Zoe, cu intrigă violent romantică, izbește plăcut ochiul prin arta de ilustrator, atent la învălmășirea de tonuri și la contrastele acestei răspântii între Occident și Orient. Cât despre structura prozei, înainte de orice comparație, trebuie să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mândrul lacheu care-i duce manteluța de cinci dramuri pe brațe." Ion Ghica are pe deasupra un dar de narator incomparabil, o imaginație arabă. Cu puncte de plecare documentare, amintiri, studii economice, sociale, prozatorul trece în mijlocul celui mai arid memoriu la anecdotă, câteodată dramatizând, jucând toate rolurile. Când inventează, Ghica pare sărac, dimpotrivă, evocarea dă impresia lucrului imaginat. De neuitat sunt boierul Furtună, prezident de Divan, care azvârle cu fesul după împricinați, dascălul Chiosea bătând pe copii cu imineul scos din picior
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
facetiarum), Kir Ianulea, o versiune largă după Belfagor al lui Machiavel, Abu-Hasan, un basm din Halimà. Toată savoarea din Pastramă trufanda, povestea lui Iusuf care a mâncat pastramă de ovrei, stă în dulcea duhoare de băcălie pe care o emană anecdota. Creația în Kir Ianulea stă în ideea de a transporta pe Belfagor la București în mediu negustoresc în epoca Mavrogheni. Vocabularul epocii fanariote este adus nu numai în scopul coloarei, ci pentru a denota nuanțe sufletești locale, narațiunea învîrtindu-se în jurul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
azi însă cu aer de fabricație de calitate dubioasă, Radu D. Rosetti, urmând tot pe Fr. Coppée, inaugura o poezie diletantistă de tribunale și barou, constând în madrigaluri și romanțe tremolate, nu fără un anume simț al neantului pentru albumuri. Anecdota, foarte în favoare în acest timp, a fost deținută de Th. D. Speranția, autor verbios, de oarecare haz aci, complet nul în alte genuri. P. Dulfu, gândind se vede să înfăptuiască epopeea națională visată de Coșbuc, ne dădea un Păcală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
degradare în scara civilizației. Fineța stă în o cât mai mare apropiere de starea de natură. Hanu-Ancuței este capodopera idilicului jovial și a subtilității barbare. Formal, scrierea e un fel de Decameron în care câțiva obișnuiți ai unui han spun anecdote, în sine foarte indiferente. Esențială este starea de fericire materială înfăptuită de oaspeți. Ei trăiesc la modul Canaanului, ospătând numai cu carne friptă și bând vin, însă după o rânduială care cere inițiere. Vinul e adus de Ancuța în cofăiel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în stil anecdotic. Poveștile moldovenești alcătuiesc un adevărat decameron, cu subiecte de predilecție erotice, în care accidentul castrării joacă un mare rol. Scriitorul posedă în cel ma înalt grad invenția nuvelistică, chiar dacă e la mijloc numai o alegere a unor anecdote auzite. Păcatele sulgeriului e o bună narațiune, cu o foarte studiată analiză a condițiilor agrare ale epocii (sec. XVIII). Sulgeriul Mihalache e un om viteaz, dar cu păcatele clasei lui: ușurătate erotică, lăcomie de bunurile răzeșești. GALA GALACTION Gala Galaction
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lava, munții, banchizele, natura inertă: De-a lungul nepăsării acestei reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în flori sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, întinși și duri. După aceea se lepădă complet de "anecdotă", așezîndu-se "sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii: genul hibrid, roman analitic în versuri". Poezia se intelectualiza, pitagoreic, prin stabilirea unei ordini pe planul al doilea, iar lectura devenea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cei din Boarca „Ciupercari” și „Cotari” dar nu erau în dușmănie unii cu alții. POPA CRISTEA Se povestea, pe când eram copil, la claca pe care o făceau sătenii în lungile nopți de decembrie, la „desfăcatul” porumbului, pentru hazul tuturor, o anecdotă despre „popa Cristea” din Domnița: Părintele Cristea Popescu a fost un preot vrednic, credincios, cu preocupări intelectuale, cu copii școliți. N-a asuprit pe nimeni, s-a mulțumit cu puțin, n-a făcut avere. A trăit într-o casă acoperită
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
a mulțumit cu puțin, n-a făcut avere. A trăit într-o casă acoperită cu stuf, iar pardoseala era de lut frământat cu balegă de cal și întins pe jos cu dexteritate de mâna-maicei preotese,-săptămânal......................... . A murit sărac, iar anecdota este singura amintire, căci între timp crucea de piatră de la mormântul său a căzut și n-a fost nimeni s-o mai ridice. Dintre fiii satului Domnița s-au ridicat cinci sau șase preoți botezați de părintele Cristea, dar toți
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
moșneaguluĭ, poveste. XI. 6 Ivan Turbinca, poveste XII. Povestea unuĭ om leneș XII. Amintirĭ din copilărie, L povestire. XIV. 10. Amintirĭ din copilărie. II povestire. XV. 1. Popa Duhu XV. 8. Amintirĭ din copilărie. III. povestire XV. 12. Cincĭ pânĭ, anecdotă XVI. Anecdotă, XVII. Moș Ioan Roată. XVIII. Deasupra tuturor acestor scrierĭ stau Amintirile, prin puternica lor originalitate. Afară de acestea a maĭ scris treĭ articole în Curierul D-luĭ Scipione Bădescu pe la 1872. Unul din aceste articole a fost reprodus de D
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
XI. 6 Ivan Turbinca, poveste XII. Povestea unuĭ om leneș XII. Amintirĭ din copilărie, L povestire. XIV. 10. Amintirĭ din copilărie. II povestire. XV. 1. Popa Duhu XV. 8. Amintirĭ din copilărie. III. povestire XV. 12. Cincĭ pânĭ, anecdotă XVI. Anecdotă, XVII. Moș Ioan Roată. XVIII. Deasupra tuturor acestor scrierĭ stau Amintirile, prin puternica lor originalitate. Afară de acestea a maĭ scris treĭ articole în Curierul D-luĭ Scipione Bădescu pe la 1872. Unul din aceste articole a fost reprodus de D-l Hașdeu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
întâlnirea lui Gheorghe Eminovici cu Titu Maiorescu la jumătatea lunii august a anului 1883, iar autorul le discută pe rând. Mai întâi, în „însemnările zilnice” criticul notează la 18 august 1883: „Acum două zile a fost la mine tatăl său (anecdote din societatea moldovenească de odinioară) și după aceea fratele său, locotenentul...” Călin L. Cernăianu nu dă crezare acestei informații, părându-i-se ciudat că „cei doi Eminovici nu ar fi venit împreună, ci separat ca la dentist” (p.81), și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
I-a scris lui Horace Walpole, probabil stimulat de faptul că acesta fusese implicat într-un proiect care era posibil să fi presupus falsificări literare, și pentru că Walpole tocmai își publicase primele volume ale seriei Anecdotes of painting in England / Anecdote despre pictură în Anglia (1762). Chatterton i-a trimis un "transcris" al eseului intitulat "'The Ryse of Peyncteyne in Englande, wroten by T. Rowlie,' 1469, for Mastre Canynge" (apud Willcox 1842: LXXXVI; Manning 2009: 60-61). Maurice E. Hare evaluează această
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
66). Există și o relatare potrivit căreia, aflat în tovărășia cîtorva prieteni, ar fi scos un pistol din buzunar și ar fi exclamat: De-ar exista curajul să apeși pe trăgaci! (apud Hare 1911: XXI) Chiar dacă nu este adevărată, această anecdotă este relevantă: [Ne] ilustrează foarte bine sumbra depresie care alterna cu acele explozii de energie febrilă în care erau compuse poemele sale. Și avea multe care să-l facă să se simtă mizerabil cînd, cu o schimbare a stării de
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
teatral, fals, și nu scapă nici un prilej de a șarja violent aspecte negative ale prezentului. Cam în aceleași limite se încadrează și celelalte scrieri, în care autorul abordează specii poetice la modă în epocă: Poezii. Epistole (1871), Fabule, glume și anecdote (1873) sau poeme și drame istorice, precum Un ajutoriu la timp (1863), Berchea, rămasă într-un periodic din 1865, Rarișa sau Cerdacul lui Ferenț (1869), dar mai ales comedii - Secretu pentru sexu frumos (1869), Muza și casieria (1870), Tronc Lude
TAUTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290102_a_291431]
-
1863; Brândușe române, Iași, 1868; Secretu pentru sexu frumos, îngr. V. Botez, Iași, 1869; Rarișa sau Cerdacul lui Ferenț, Iași, 1869; Muza și casieria, Iași, 1870; Poezii. Epistole, Iași, 1871; Odagiul și rândașul grădinei primăriei, Iași, 1872; Fabule, glume și anecdote, Iași, 1873; Odagiul socru sau Vasilică, dragul tatei, Iași, 1873; Tronc Lude Măscărescu sau Ministru Tirtiflichi, Iași, 1875; Văduva Carpaților, Iași, 1879. Repere bibliografice: Pop, Conspect, I, 211-214; George Tăutu, „Albine și viespi”, 1893, 3; George Baiculescu, Literatura lui George
TAUTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290102_a_291431]
-
V. Alecsandri, B. P. Hasdeu, M. Eminescu, I. Al. Lapedatu ș.a. Un colaborator consecvent, cu versuri, proză și traduceri, a fost, în primii ani, Al. Macedonski. Din septembrie 1873, la o rubrică nouă, intitulată „Curiozități”, scrie I. L. Caragiale. El publică anecdote, mici tălmăciri de proză umoristică, iar spre sfârșitul anului și cronici dramatice, toate nesemnate. Și în anul următor Caragiale este prezent în paginile ziarului, fiind probabil, până în noiembrie, corector și traducător. Prin 1882 Constantin Mille trimitea de la Paris, unde era
TELEGRAFUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290124_a_291453]
-
situatie caragialescă: reluarea, în toate gazetele, a unei informații neverificate și consecințele absurde ale faptului. Este reușită parodierea tonului bombastic și oportunist, caracteristic publicațiilor politice. Șanse mai mari ar fi avut Ț. în parodie, însă el rămâne prea adesea la anecdota. Scrierile sunt inegale, dar trebuie prețuit curajul civic al autorului, ca și încercarea de a da ținută literară foiletonului politic. SCRIERI: Constantin de Stamati-Ciurea, Cernăuți, 1897; Foiletoane, îngr. și pref. George Tofan, Suceava, 1906; ed. îngr. Vasile Precop, pref. George
TELIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290128_a_291457]
-
aici, uneori, cu I. L. Caragiale, cu care a fost, într-o perioadă, în relații amicale. În „Minerva literară ilustrată” semnează, între 1909 și 1914, poezii și cronici rimate, amintiri și evocări, susține „Rubrica lui Mitică”, înțesată cu „mofturi”, „miticisme” și anecdote, răvașe și epigrame, scrie snoave, farse, schițe umoristice, sonete. În foiletonul săptămânal al revistei publică întâmplări cu haz, portrete și dialoguri comice. A folosit uneori semnăturile D.T., D.C.T.&I.L.C. sau pseudonimele Blitz, Camil, Cardamus, Condé, Decon, Demcon, Lear, Mireille, Mitică
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]