2,499 matches
-
Transilvaniei (județele Brașov, Sibiu, Alba, Hunedoara, părți din județele Cluj, Arad și Mureș) și Banatul (județele Timiș și Caraș-Severin) au rămas în componența regatului României. Hotărârea a nemulțumit ambele state, atât România cât și Ungaria, care ar fi dorit apoi anexarea în întregime a regiunii. Înaintarea armatei ungare în Transilvania a fost marcată de atrocități grave comise împotriva minorităților. De exemplu, în Transilvania de Nord, soldați maghiari au comis atrocități și masacre împotriva locuitorilor români din mai multe sate (Moisei, Ip
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
din 1939 (acum teritorii occidentale ale Belarusului și Ucrainei), recompensând Polonia cu părțile Sileziei, ale Pomeraniei și Prusiei Orientale, cu orașe precum Gdańsk ("Danzig"), Olsztyn ("Allenstein"), Szczecin ("Stettin") și Wrocław ("Breslau"), acum unele dintre cele mai importante din stat. O dată cu anexarea teritoriilor de către Polonia, majoritatea germanilor au fost expulzați în Germania. În iunie 1945, după conferința de la Ialta, a fost creat Guvernul Provizoriu Polonez al Unității Naționale și, în luna următoare, a fost recunoscut de ONU. Deși în acord se cereau
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
aveau dreptul la independență și la spațiu vital [...]. Nu pot uita trecutul și nu pot ajunge la un acord cu dictatura lui Hitler, fiind un om care prețuiește libertatea de gândire”. Compara Protectoratul Boemiei cu un „behemoth”, referindu-se la anexare ca un act „preistoric”. Textele anti-război din 1939 au răspuns la suspiciunile care spuneau că va urma un nou conflict armat care va dăuna vitalității naționale, și, în timpul Invaziei Poloniei, și-a exprimat solidaritatea față de Polonia — polonofilia lui Iorga a
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
un oraș al autorității duble, sub suveranitatea Prințului-Episcop de Liège și Ducelui de Brabant. Rolul ducelui a fost ocupat de către generalii de Stat olandezi din 1632 de la ocupația spaniolă, a lui Frederi Hendric. Această dualitate a existat până la cucerirea și anexarea cetății de către francezi în 1794. După perioada napoleoniană, Maastricht a devenit parte din Regatul Unit al Țărilor de Jos în 1815. Când provincile din sud au cerut independența față de nord pentru a forma Belgia în 1830, garnizoana din Maastricht a
Maastricht () [Corola-website/Science/296837_a_298166]
-
și înlocuit cu guvernul Rădescu (decembrie 1944 - martie 1945), unde sunt incluși reprezentanți ai Frontului Național Democrat (constituit în octombrie 1944), în posturi cheie ca justiția (Lucrețiu Pătrășcanu) și transporturile (Gheorghe Gheorghiu-Dej). Deși URSS-ului i-a fost recunoscută definitiv anexarea Basarabiei și a Nordului Bucovinei, iar Bulgariei recuperarea Cadrilaterului , totuși contribuția României de partea Aliaților nu rămâne total fără urmări. În ciuda încercărilor Ungariei de a conserva Oradea și Satu-Mare, nordul Transilvaniei a fost, din nou, recunoscut ca parte integrantă a
România în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296818_a_298147]
-
japoneze au comis atrocități nemaiîntâlnite până atunci împotriva civililor și prizonierilor de război după ocuparea Nankingului, (vezi Masacrul din Nanking), omorând aproximativ 200.000 de persoane în mai puțin de o lună.În Europa, pacea era tot mai nesigură, după anexarea de către Germania Nazistă a Austriei și dezmembrarea Cehoslovaciei. "Articole principale: Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial, Teatrul mediteranean de război în Al Doilea Război Mondial, Războiul din Pacific, Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
rândul să incorporată în Imperiul Habsburgic până în 1735, iar în 1775 Austriecii au anexat partea de nord-vest a Moldovei, ce avea să fie numită mai târziu Bucovina. În 1812, Moldova pierde peste o treime din teritoriul și locuitorii săi odată cu anexarea de către Rusia a părții de răsărit a principatului, numită de atunci încoace Basarabia (înainte de 1812, numele de "Basarabia" desemna în românește doar Bugeacul, turcesc din 1484). De acum încolo, nu se mai poate vorbi de state medievale românești (mai ales
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
este teoretic terminat din momentul când Turcii au intrat în Constantinopol) ci de "state" (sau "formații statale") "cu populație românească", a căror istorie proprie se încheie, pentru Moldova și Țara Românească, prin Unirea Principatelor din 1859, iar pentru Transilvania prin anexarea sa la Regatul Ungariei în 1867, odată cu instituirea dublei-monarhii Austro-Ungare. Din 1856 încoace pentru Moldova și Țara Românească, din 1918 încoace pentru celelalte regiuni istorice românești, începe istoria României. Slugile și curtenii asigurau administrația pe plan local în vremuri de
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Austriei, țară ce se opunea unificării Italiei. În 1859, Marele Ducat a încetat să mai existe, fiind unit cu Ducatele Modena și Parma formând "Province Unite del Centroitalia" (Provinciile Unite ale Italiei Centrale), stat ce a utilizat tricolorul simplu până la anexarea sa în anul următor de către Regatul Sardiniei. Drapelul "Regno costituzionale delle Due Sicilie" (Regatul celor Două Sicilii), alb împodobit cu stema Castiliei, Leonului, Aragonului, celor Două Sicilii și Granadei, a fost modificat de Ferdinand al II-lea prin adăugarea unor
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
-i pe comuniști. Soldații armatei lituaniene, incluși în Corpul 29 Pușcași al Armatei Roșii au dezertat ori s-au predat germanilor în iunie 1941, ca urmare unitatea lituaniană fiind desființată în august 1941. După retragerea forțelor germane, sovieticii au restabilit anexarea Lituaniei în 1944. În urma modificărilor de frontieră convenite la Conferința de la Potsdam din 1945, fostul german, cu portul la Marea Baltică Memel (în lituaniană, Klaipėda), a revenit la Lituania, care în 1945 a fost declarată Republică Sovietică Socialistă. Majoritatea localnicilor germani
Lituania () [Corola-website/Science/296909_a_298238]
-
societate secretă fondată de naționaliști pro-sârbi, cu legături în armată Șerbiei. Asasinatul a amorsat tensiunea gravă, care, deja, există în Europa. Rebeliunile de la Sarajevo provocate de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand au fost instigate de minoritatea sârbă, care era nemulțumită de anexarea în 1908 a Bosniei și Herțegovinei de către Imperiul Austro-Ungar, ca și de invadarea și ocuparea violență a provinciei de către același imperiu, în 1878. Deși acest asasinat a fost considerat că detonatorul direct pentru Primul Război Mondial, cauzele reale trebuie căutate
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
deportările și execuțiile au continuat în perioada următoare, pentru ca, în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, ritmul epurărilor să se accelereze din nou. În această ultimă perioadă, Beria a supravegheat deportările „dușmanilor poporului’’ din statele baltice și Polonia răsăriteană, după anexarea acestor teritorii la URSS. În martie 1939, Beria a devenit membru supleant al Biroului politic al CC al PCUS. Deși membru plin a fost abia din 1946, Beria era deja la începutul războiului unul dintre cei mai importanți lideri sovietici
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
al neopozitivismului cunoscut si ca empirism logic dominant în mișcarea filozofică cunoscută sub numele de "Wiener Kreis" (Cercul vienez), ai cărui principali reprezentanti erau Moritz Schlick si Rudolph Carnap. În 1937, sub amenințarea infiltrării nazismului care avea să ducă la anexarea ("Anschluß") Austriei de către Germania, Popper se stabilește în Noua Zeelandă, unde rămâne până în 1945 ca profesor la "Canterbury University" din Christchurch. În 1946 se întoarce în Europa și, până la obținerea titlului de "emeritus" (în 1969), Popper predă în calitate de profesor de logică
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
considerau de multe ori pe muncitorii a fi „lași”, și îi acuzau că pun la îndoială utilitatea sacrificiilor pe care ei le înduraseră în ultimii trei ani. În fapt, o mare majoritate a rușilor erau în favoarea unei „păci albe”, fără anexări și cedări teritoriale, dar mulți erau dispuși să acorde o șansă unei ultime ofensive militare. Cu toate acestea, între februarie și iulie, lipsa de popularitate a războiului și oboseala au câștigat teren, alături de propaganda pacifistă. Continuarea războiului justifica și un
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
abandonat orice idee de a exporta revoluția prin intermediul Cominternului. În ochii lui, el trebuia să se extindă doar datorită Armatei Roșii, sub control strict de la Moscova și ca o extensie a Imperiului Sovietic. Aceasta s-a produs în 1939, după anexările permise de pactul Ribbentrop-Molotov (care a permis recuperarea teritoriilor pierdute după Războiul Civil din Rusia), și apoi, după victoria din 1945. Toate aceste fapte aveau să fie caracterizate de Lev Troțki ca „” Revoluției Ruse (prin comparație cu reacțiunea care a
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
mici încercări la un târg industrial, când a călătorit cu avionul. A aterizat la München și și-a continuat călătoria cu trenul la reședința lui Hitler de la Berchtesgaden. Întâlnirea față în față a durat aproximativ trei ore. Hitler a cerut anexarea regiunii Sudete, și, din discuții, Chamberlain a obținut asigurări că Hitler nu avea niciun plan pentru restul Cehoslovaciei sau pentru alte zone din Europa de Est locuite de minorități germane. După întâlnire s-a întors la Londra, crezând că a obținut spațiu
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
că a obținut spațiu de mișcare în care se poate ajunge la un acord și se poate păstra pacea. Conform propunerilor făcute la Berchtesgaden, regiunea Sudetă avea să fie anexată de Germania dacă un plebiscit în respectiva regiune este favorabil anexării. Cehoslovacia avea să primească garanții internaționale ale independenței sale, garanții ce aveau să înlocuiască obligațiile din tratate, în principal angajamentul francez de acordare a ajutorului. Francezii au acceptat aceste cerințe. Sub mari presiuni, și cehii au acceptat, ceea ce a dus
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
administrație britanică în 1878 și anexat oficial de Marea Britanie în 1914. Partiția Ciprului și crearea unui stat turc în nordul insulei a devenit o politică a liderilor ciprioți turci și a Turciei începând cu anii 1950. Liderii turci au promovat anexarea Ciprului de către Turcia deoarece ei considerau Ciprul ca fiind o "extensie a Anatoliei"; Pe de alta parte, încă din secolul al XIX-lea, majoritatea ciprioților greci și biserica ortodoxă promovau unirea cu Grecia, care a devenit o politică națională greacă
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
binațională (greacă și turcă), în cadrul Commonwealth-ului Britanic. În august 1974 episcopul Makarios, președinte, a fost inlăturat de la putere de către simpatizantii miscarii Enosis, avand ca scop unirea cu Grecia. Serviciile secrete turcești au aflat de intenție și, în noaptea dinaintea declarării anexării Ciprului la Grecia, trupele turcești au invadat partea de nord a Ciprului, locuită predominant de turci, instaurând în 1983 Republica Turcă a Ciprului de Nord și alungând pe toți grecii. Cei din sud au reacționat în același fel și i-
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
secuilor de după 1566, sau răscoala înnăbușită în 1571 a secuilor din Gheorgheni. Totuși nemulțumirea generală și-a atins apogeul la sfârșitul anului 1595 și începutul anului 1596 când au avut loc evenimentele cunoscute sub numele de ""carnaval sângeros"" "(véres farsang)". Anexarea Transilvaniei și includerea ei între țările "coroanei austriece" și războaiele purtate de Sfântul Imperiu Roman împotriva Imperiului Otoman în secolul al XVIII-lea au dus la militarizarea zonei de frontieră, inclusiv a zonei secuiești. Înființarea Graniței Militare Transilvănene a fost
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
se contopesc într-o singură unitate, probabil în cursul anului școlar 1923-1924. În vremea comunismului instituția se numește Liceul Teoretic Solca, și este singura unitate de învățământ liceal din zonă. În prezent, instituția poartă numele Liceul Tehnologic „Tomșa-Vodă” Solca. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic (1774), autoritățile austriece au adus aici coloniști de origine germană, care proveneau din diverse regiuni ale imperiului și din landurile germane. În anul 1785 a fost înființat un “Oficiu de încercare și cercetare a sării din
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
Boemă a fost "de facto" abolită (1749). În secolul al XIX-lea, țara cehă a devenit motorul industrial al monarhiei și apoi centrul Republicii Cehoslovacia formată în 1918, în urma prăbușirii Imperiului Austro-Ungar după Primul Război Mondial. După Acordul de la München, anexarea Transolzei de către Polonia și ocuparea Cehoslovaciei de către Germania, urmată de deziluzia față de reacția Occidentului și de recunoștință pentru eliberarea a mare parte a Cehoslovaciei de către Armata Roșie, Partidul Comunist din Cehoslovacia a obținut majoritatea la alegerile din 1946. Prin lovitura
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
Ungaria a obținut părți din Slovacia și Rutenia Subcarpatică prin Primul Arbitraj de la Viena, din noiembrie 1938. Restul Slovaciei și a Ruteniei Subcarpaticce au căpătat o autonomie mai largă, statul primind denumirea de „Ceho-Slovacia”. După ce Germania Nazistă a amenințat cu anexarea unei părți din Slovacia, permițând anexarea restului regiunilor de către Ungaria și Polonia, Slovacia a ales să-și păstreze integritatea teritorială și națională, separându-se din Ceho-Slovacia în martie 1939, și aliindu-se, așa cum a cerut Germania, cu coaliția lui Hitler
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
și Rutenia Subcarpatică prin Primul Arbitraj de la Viena, din noiembrie 1938. Restul Slovaciei și a Ruteniei Subcarpaticce au căpătat o autonomie mai largă, statul primind denumirea de „Ceho-Slovacia”. După ce Germania Nazistă a amenințat cu anexarea unei părți din Slovacia, permițând anexarea restului regiunilor de către Ungaria și Polonia, Slovacia a ales să-și păstreze integritatea teritorială și națională, separându-se din Ceho-Slovacia în martie 1939, și aliindu-se, așa cum a cerut Germania, cu coaliția lui Hitler. Restul teritoriului ceh a fost ocupat
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
Sovietică într-o situație clară de confruntare și avea să devină un precedent pentru celelalte republici. În iulie, în ajunul aniversării semnării pactului Molotov-Ribbentrop, a fost în mod oficial recunoscut că sus-numitul tratat includea prevederi secrete prin care se stabilea anexarea țărilor baltice de către URSS și împărțirea Poloniei între Uniunea Sovietică și Germania Nazistă. Trecutul rușinos al Uniunii Sovietice, ascuns cu grijă multă vreme, a ieșit la iveală și a dat un nou imbold mișcărilor independentiste ale balticilor, care puteau acum
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]