2,251 matches
-
urbanismului și construcției imobiliare să urmărească operațiile desfășurate pe teren. Aprobarea definitivă a planurilor se face printr-un decret al Consiliului de Stat. Odată Planul aprobat, el se impune oricărei activități publice sau private. Autoritatea puterii centrale devine mult mai apăsătoare. Prefectul acordă permisul unic de construcție (primarul își exprimă doar părerea), el joacă un rol important în parcelare și în constituirea grupurilor de locuințe, ca și în constituirea de asociații sindicale de proprietari. Sursa: Maurice Bourjol, La réforme municipale, Bilan
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Anne Wyvekens 544 au oferit cheia preferinței franceze pentru "geniul locului". În Franța, teritoriul încarnează națiunea republicană. Doar statul este abilitat să intervină în configurarea sa. El este garantul libertăților individuale și piatra unghiulară a emancipării fiecărui individ de particularismul apăsător al comunității sale de origine (luminile civilizației împotriva obscurantismului culturilor). Pentru a reduce fractura urbană, Republica franceză a vrut să modifice teritoriile căzute pradă descalificării sociale. Această opțiune consta în redesfășurarea serviciilor publice sau în punerea la dispoziție a unor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
loc, din natură, din real, oricare ar fi el. Ne-adevărul nu neagă, ci doar exagerează tot ce e real, conducând către o stare de spaimă maximă. Un text care defamiliarizează, dizlocă și maximizează spaima nu poate fi altfel decât apăsător. Unica lui șansă e inventivitatea, deci unica nădejde a ne-adevărului e ficțiunea. Care lector ar zăbovi în astfel de locuri fioroase dacă n-ar ști că nu sunt decât închipuiri? Conchidem deci că e vorba de ficțiune. O ficțiune
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
jurnalului eroului, din priceperea cu care autorul zădărnicește istorisirea. Lipsa viitorului din poveste (care, la moderniști, avea încă o legătură subterană cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează "ziua" modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii energici, deciși să acționeze, din narațiunea tradițională. Tradiția basmului era tradiția aventurii. Literatura Desperado e un jurnal al resemnării. Eroii lui Kazuo Ishiguro, de pildă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e gata să reia povestea în propriul lui roman. Mai e de dorit acest lucru? Ultimele cuvinte ale lui Ackroyd sunt: Când îi fu găsit trupul în dimineața următoare, Chatterton încă surâdea. Pe de altă parte, Charles moare trist și apăsător, într-o lume de singurătate și false speranțe. Chatterton e o prelegere despre demascare. Intriga este un șir de falsuri legate între ele. Toate personajele sunt ipocrite, cu excepția lui Vivien și Edward, care alcătuiesc singurul fundal afectiv. Cei doi romancieri
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și un manuscris prețios, la care se adaugă câteva scurte excursii în absurd și ceață (Dickens și Joyce își dau mâna aici), alcătuiesc la un loc o zi de coșmar în viața unui tânăr care studiază literatura engleză. Atmosfera e apăsătoare. Umorul devine o diversiune agreabilă și cea mai comodă soluție. * * * Out of the Shelter (Afară din adăpost, 1970) pornește de la amintirile lui David Lodge din vara lui 1951, când la vârsta de șaisprezece ani am plecat singur la Heidelberg, Germania
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sistemului nervos. Din perspectivă mecanicistă încă nu se reușise detașarea și identificarea legăturilor dintre fenomenele subiective ale reflectării senzoriale (de un fel sau altul) și procesualitatea nervoasă, mediatoare implicată. Pe de altă parte, dintr-un trecut îndepărtat, acționa tot mai apăsătoare necesitatea explicării dependenței imaginii senzoriale reflectate de conținutul subiectiv conștient a ceea ce era reflectat. Domeniul reflectării senzoriale era deja detașat și fiziologii secolului al XIX-lea găsiseră primele soluții (Bell, Weber, Purkinje). Se conturase încă de atunci concluzia că reflectarea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
seriozitate care nu era în obiceiul colegilor săi. Aici și-a desfășurat el zi de zi teoriile care formau baza cugetării sale, teorii care se rezumă în ideea unei nații curate ca rasă, asupra căreia s-a suprapus o pătură apăsătoare deosebită, în esența ei fizică chiar, de supușii pe care și i-a câștigat și-i menține. Românul era atacat în cultura lui insuficientă și în concluziile lui grăbite de un om care-și chibzuia fiecare gând și care măsura
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
profită de comenzile Curții, zahărul din sfeclă care ia în această perioadă un prim avînt; dar sectoare întregi ale industriei din Vest se prăbușesc, realizări născute dintr-un voluntarism protecționist se dovedesc fragile, penuriile cauzate de blocadă devin tot mai apăsătoare. Și, în sfîrșit, efectele de antrenare reușesc cu greu să se facă simțite. Cum masele țărănești, în mare mulțumite de soarta lor chiar dacă trebuie să se facă distincția între țărănimea proprietară și cea fără pămînt se instalează într-un sistem
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
căreia e de deliberat constituie, în sine, o condiționare. E un deja dat care, cu rubricile lui, limitează dintru început libertatea alegătorului, îi refuză creativitatea, îl situează între margini prestabilite. Pentru Berdiaev, liberul arbitru reprezintă un tip subaltern și întrucîtva apăsător de libertate, fiindcă funcționează în raport cu o normă impusă din afara conștiinței, de gen tranșant judiciar, simplificator, ceea ce se potrivește cu o interpretare de proces penal a vieții omului. Cu obișnuitul ei radicalism, într-un pasaj din Caiete, Simone Weil chiar opunea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în ea. Istoria, socialul, viața terestră apar doar ca un scurt moment legitim, desigur, dar aproape depășit al mișcării verticale. în cazul gnosticilor din Antichitatea tîrzie, elanul către absolut este atît de teribil încît capătul de jos al distanței devine apăsător, carceral, demonic. Cînd religia se sedentarizează, ea produce teologii ale istoriei, cadre sociale, civilizație. Atunci distanța verticală își inversează întrucîtva vectorul dominant. Polul absolut se reflectă în lume, îi dă acesteia catafatic ordinea globală, sensul, legitimitatea, fără ca totuși conștiința distanței
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tipul verticalității supranaturale. Practica intimistă a religiei Duhului sau grija exclusivă pentru mîntuirea personală i se par lui Berdiaev la fel de adaptate la regimul mundan ca religia oficială. Regimul acestei lumi nu e așadar abandonat și nici doar combătut. Categoriile lui apăsătoare trebuie topite prin înnoirea conștiințelor, în care se face loc și care fac astfel loc unei lumi dumnezeiesc umane. Simone Weil caracterizează regimul lumii ca pe o țesătură strînsă, înrobitoare, de legi ale forței, unde singurele licăriri de libertate supranaturală
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
buze aspre de tot neamul lui Ion.” (Pământul) În poezia lui Labiș coexistă nevinovăția, imacularea copilăriei și rapidul proces de maturizare. Copilăria e o permanență, un prezent continuu al poeziei, chiar când e mistuită de întrebări. Sentimentul unei culpe, neliniști apăsătoare, apare foarte devreme. Există o permanentă întoarcere spre vârsta copilăriei ceea ce reprezintă pentru Labiș o verificare a maturității de gândire și acțiune. În universul copilăriei însă răul atacă devreme marginile unei lumi feerice, ceva neliniștitor apare mereu pentru a desființa
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
elegie a purității fragile, un poem al pierderilor esențiale. Se cristalizează aici o opoziție între un strat candid, copilăresc al sensibilității și duritatea realului. Conștientizarea acestei opoziții accelerează procesul de maturizare. Primele două strofe stabilesc cadrul desfășurării dramei: un decor apăsător, cvasi-halucinant: „Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol Cioturi scot din fântână nămol.” Stabilirea atmosferei se realizează prin aparent nemotivata cruzime existentă în evocarea fiecărui
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
într-o continuă transformare. Labiș nu tolerează mult timp linearitatea idilică. În Pe obcinele Stănișoarei schema e previzibilă: poetul contemplează natura și e copleșit de amintiri din timpul războiului. În alte poezii cadrul natural e deja contaminat de o tristețe apăsătoare: „Copil fiind, veneam ades aici, Mărturisesc, cu spaimă și oroare, Mă atrăgea bolnavul peisaj Cu flori atât de trist strălucitoare.” Dintre marii poeți ai lumii, Labiș închina versuri numai lui Rimbaud și Villon. Ambele poeme sunt scrise într-o tonalitate
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
juvenila, rea preocupare, Schimbam pe vin un efemer plictis.” (Omul modern) Viața e privită în Momente biografice ca un motiv de recapitulări ale semnelor care fac din ea un destin. Apare motivul trecutului care începe să crească și care devine apăsător, amintind prezentul. Vitalitatea inițială purta în sine germenul morții și răzbunarea n-a întârziat să apară: „Pasărea cu clonț de rubin S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat Nu mai pot s-o mângâi M-a strivit Pasărea cu
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
elegie a purității fragile, un poem al pierderilor esențiale. Se cristalizează aici o opoziție între un strat candid, copilăresc al sensibilității și duritatea realului. Conștientizarea acestei opoziții accelerează procesul de maturizare. Primele două strofe stabilesc cadrul desfășurării dramei: un decor apăsător, cvasi-halucinant: „Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol Cioturi scot din fântână nămol.” Stabilirea atmosferei se realizează prin aparent nemotivata cruzime existentă în evocarea fiecărui
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
nu existau încă școli, locuitorii comunei își potoleau setea de frumos cu ajutorul poeziilor și cântecelor populare. Seara pe la șezători, la curățatul porumbului, la scărmănatul lânii, la nunți și cumetrii, în sărbătorile de iarnă împlinind datinile, sătenii ieșeau din obișnuința apăsătoare a muncii. În zilele de sărbători ei se adunau în săli improvizate în centrul satului și la sunetul cobzelor, mai târziu și al viorilor purtate de țiganii localnici, jucau jocurile moștenite din străbuni. Când în sat au apărut școlile și
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
sau planturoasă și viu dinamizată de revărsări năvalnice; ea dă sugestii de împrospătare răcoroasă, dar și de fecunditate adâncă, clocotitoare; - alteori peisajul este gol(it) pentru a fi în concordanță cu starea sufleteasă a poetului; atunci predomină culorile sumbre, muzica apăsătoare etc.; adică toată recuzita verbală a tristeții; - la o asemenea configurație se mai ajunge și pe calea stilului, îndeosebi prin eliptism sintactic; mai exact, prin izolarea cuvintelor cu un conținut mai mare de intensitate, cuvinte care nu semai asociează formal
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
c. seninătatea orgolioasă în fața morții, etc. - imaginile artistice, senine sau sumbre, se realizează prin tehnici picturale; au tonuri catifelate, lipsite de stridențe; - pastelul are, ori redă, o atmosferă euforică, ce tălmăcește legătura armonioasă a omului cu natura; sau, o atmosferă apăsătoare, natura părând doar ostilă și neprietenoasă; - colorit: grav, chiar întunecat, sobru, etc.; sau culori vii, deschise; în funcție de starea sufletească a receptorului; (!!) pastelul este apreciat drept corespondent poetic al unor imagini vizuale; - imaginile vizuale se realizează îndeosebi prin epitete și elemente
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
părintelui fondator este mai puternic și mai autentic în versuri decît celălalt, erotic, îmbrobodit de prea multe convenții. Înalta lui fire este, în primul rînd, aceea a creatorului nevoit să-și fabrice mijloacele" (E.S.). La primul dintre fiii întemeietorului, Alecu, apăsătorul complex al sărăciei mijloacelor lingvistice de exprimare nu mai există. Moștenirea lăsată de părinți îi este suficientă. Poezia este la el, dar și la ceilalți Văcărești, aproape în totalitate, și după sintagma preluată și propusă de Eugen Simion, un discurs
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a iubi. Amorul său e mort, o moarte fără mîine, fără înviere. Și atunci nu mai poate urma decît neantul și înfrigurarea glacială: "și era frig..." "și era vînt", vîntul haosului, golul... Amor de plumb, întors - această povară surdă și apăsătoare - îl exprimă pe Bacovia cel atins pînă-n străfunduri de rău, de descompunere, cel lovit de viciu în însăși sursa vieții, săpate de ftizie. Bacovia este în sine o veritabilă carență biologică: "sînt lipsuri în sîngele meu" (Idei); este senzația reală
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și deprinderi de educație total diferite, fapt ce poate favoriza o atmosferă de nesiguranță și neliniște sau apariția unor conflicte și tensiuni fie între părinți, fie între părinți și copii. O situație specială o reprezintă acele familii cu o ambianță apăsătoare, ca rezultat al unor certuri continue dintre părinți.Aceste familii creează un mediu nefavorabil dezvoltării psihice normale a copilului:oatmosferă familială prea tristă sau prea agitată, caracterizată de certuri, injurii, brutalități, se răsfrânge in sens negativ asupra psihicului copilului, provocându
Caleidoscop by Daniela -Tereza Huțanu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93243]
-
am spune, noi - problema binelui a fost definită unidimensional, în sens materialist, și a devenit distinctă de problema sensului. Prin urmare, este evident că, în societatea modernă, acțiunea este, pe de o parte, luptă a omului pentru a scăpa de apăsătoarea stare de nesiguranță și de a-și procura bunuri care corespund ideii lui de bine, și, pe de altă parte, luptă pentru a da un sens existenței sale sociale. Dar "preocuparea modernă pentru sens este deja amenințată de non-sens, pentru că
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
la fel de primitoare ca Într-o pictură desenate cu o căldură spirituală profundă. De aceea, În Orient se folosesc mai mult culorile roșu, galben etc. Ar fi de prisos să mai detaliem aici ce fel de sentimente provoacă sunetul apăsător de orgă. Rugăciunea permanentă a creștinului ca persoană aparte presupune o Încălzire prealabilă și des repetată a lui prin rugăciunea făcută Împreună cu alții. De spiritualitate ține În mod necesar comuniunea.Viața fiecăruia sporește În legătură cu alții, Îi vine de la alții. Spiritualitatea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Andreea ZANFICU () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92297]