9,963 matches
-
e o pîlnie pe pereții căreia aerul depune un strat subțire argintiu de ciment - cu fiecare pas Înghit kilograme de oraș - simt cum mă tencuiesc pe dinăuntru. Aș vrea să-mi plouă În gît, În plămîni; aș vrea să mă apăs ritmic pe burtă să dau afară În jeturi egale această pulbere perfidă. Invidiez pulverizatoarele, pompele de flit, spray-urile. Mă umplu continuu fără să mă pot goli. Mă dilat ca un balon, plutesc deasupra parcului, caut frunzele. Frunzele nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
noaptea de pe mormanul de pietriș așa cum privești luna la mare, Întins pe plajă fără să te gîndești la nimic. El nu s-a strecurat pe furiș acolo În malaxor, și mecanicul operator, cel care dirijează totul, nu a apucat să apese pe buton, să-l arunce dintr-odată Între palete În massa amorfă care Înghite totul. Nu, mortul acela n-a ajuns pînă la malaxor. S-a apropiat doar, cum dau tîrcoale cîinii hămesiți bucătăriilor de cantină. El n-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de o rezistență care a umplut toată casa de bucurie. Se părea că voi mai trăi o vreme. Mă supuneam voinței doctorului, dar pe al optulea pui de mâță l-am scos de sub pernă. Nu din milă, ci pentru că mă apăsa. Mai aveam câteva hopuri de trecut până să ajung la sentimente. Aveam doar senzații, uneori greșite. De pildă, cu Adél veneam în contact mai des decât se așeza el lângă mine, iar lui tanti Amália, ori de câte ori venea să-mi schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Măcar ai înțeles ceva din tot ce ți-am povestit?! — Ascultă, dumneata să nu țipi la mine în legătură cu acest subiect. De altfel, am înțeles și nu mi-e scârbă. Înțeleg și că mi-ai povestit tocmai mie asta. Te-a apăsat pe suflet. Igor spune că la noi asta e o boală de familie, să ne lăsăm multă vreme sufletul apăsat. Dar bucură-te că începi să te lecuiești. Acum vorbește evreul sau creștinul din dumneata? — De ce mă întrebi? Pentru că simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
după care i-am ascuns partea de sus a trupului în muntele Kármel. Nu și-a găsit liniștea în ceruri, poate și-o va găsi în pământ. Multe au rămas neterminate în urma lui. De ce a lăsat atâtea lucruri să-i apese sufletul, dacă era atât de deștept? Tare aș mai fi vrut să-i pun întrebarea asta. Degeaba s-a dus în cer, nu le știa nici el pe toate, am fost eu de părere mai târziu. Am trăit un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
oglindă. Când mi-am văzut fața, am înțeles ce încerca să-mi spună. Obrazul începea să-mi sângereze în locul unde fusesem lovit. Am fugit până în spatele tejghelei unde știam că domnul Williams ține bandajele. Am luat unul și l-am apăsat pe zgârieturile pe care mi le făcuse cu unghiile. Fața îmi ardea. Mi-am simțit ochii pulsându-mi sub pleoape, ca și cum ar vrea să-mi iasă din orbite, părul mi-l simțeam de lână și vroiam să mi-l smulg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în grabă și am încuiat ușa după mine. Când a venit liftul, m-am urcat fără zgomot în el și apoi am ieșit imediat. De data asta am făcut mult zgomot mergând înapoi până în fața ușii lui Lee, unde am apăsat pe sonerie. A ieșit un sunet dezamăgitor de încet. Nici nu se auzea de la apartamentele vecine. Am bătut la ușă, puternic, am așteptat o vreme, după care am sunat iar, urmând un nou set de bușituri în ușă. Nimic încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
la sală; cel puțin aș fi simțit că am făcut un lucru folositor. Aveam trei mesaje noi pe telefon. Muream de foame și tot ce am găsit a fost jumătate de tub de înghețată de vanilie, tare ca piatra. Am apăsat play și am început să cioplesc bucăți de înghețată cu o linguriță care la un moment dat a început să se îndoaie îngrijorător de mult. —Bună, Sammy. Tom aici, nătărăul adorabil din Tipperary. îmi cer scuze că am fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
scot tricoul din blugi. Pielea lui goală se simțea rece sub palmele mele. Mi-am mișcat degetele încet spre partea din față a corpului și el a tras adânc aer în piept. Și-a trecut o mână prin părul meu, apăsându-mă cu degetele în creștetul capului. M-am împotrivit ca o mâță care nu vrea să fie mângâiată. Prietenul ăsta al tău, Tom, a zis, ai fantezii cu el? —încetează! — Te culci cu el? —Același răspuns. Și-a strâns buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
muncă. Am fost nevoită să parchez câteva străzi mai departe. Dar Golf-ul bleumarin era chiar în fața casei lui Walter. Ce binecuvântare, scăpasem de durerile provocate de o eventuală așteptare în mașină. Am ajuns în fața casei numărul paisprezece și am apăsat pe soneria pe care scria „Quincy“. Un bâzâit și apoi o voce ștearsă a întrebat prin aparat: — Cine este? — Sunt Sam Jones, Walter. Aș vrea să stăm puțin de vorbă. Până și interfonul a amuțit. —Walter? am spus mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
el uitase cine sunt, dar am încercat să fiu politicoasă. Știu cine ești și pentru cine lucrezi. Și mai știu că nu îți dorești să intru în contact cu ea. Nu! a spus Walter revenindu-și dintr-odată la viață, apăsându-și palmele pe genunchi. Te rog, nu face asta! Catherine - nu trebuie să îi spui că ai vorbit cu mine. Numai dacă îmi spui imediat ce știi, Walter, am spus fără să mă grăbesc. Altfel am să mă duc imediat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
uitat amândoi la ecran. O voce masculină a anunțat că subiectul din seara aia urma să fie dacă vârsta la care te poți declara homosexual poate fi sub cea de șaisprezece ani. Cu viteza luminii a sărit instantaneu și a apăsat butonul off, cu privirea încruntată. —Mă interesa, am protestat. —Ei bine, pe mine nu. —Ai avut o zi proastă la birou? Când l-am întrebat cu ce se ocupă, Nat mi-a dat de înțeles ca data viitoare să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spus pe o voce de-un calm care compensa panica prietenei ei. E mort. Are gâtul rupt. Karen, hai înăuntru. Sun la poliție. Nu-mi permiteam să fiu din nou în atenția poliției, nu după cele întâmplate cu Lee. Am apăsat piciorul de pe accelerație și am alunecat încet în noapte. Speram din tot sufletul să nu-mi fi luat nimeni numărul de înmatriculare. * * * Am parcat în fața casei și am așteptat. Fiecare etaj era luminat. Era o clădire impresionantă, elegantă, ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Nu-mi păsa. Mi-l aminteam pe Walter aruncându-se cu capul înainte prin fereastră, fără măcar să pună mâinile în față să se salveze. Și sunetul pe care îl făcuse când a atins pământul. —Ce este? m-a întrebat absorbit, apăsându-și degetele peste ale mele. Nimic, am spus. Nu vreau să vorbesc despre asta. —Dar... — Nu. Las-o așa. Mi-am presat corpul de al lui, sub haină. îl simțeam încărcat cu energie, gata să explodeze, ca o grenadă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dar eu tot am să-i cumpăr un bax de bere ca să-mi ispășesc vina. Pe eticheta de lângă sonerie scria „J. Mitchell“. La naiba: nu îmi dădusem seama că locuiește cu Johnny. Ei, poate era încă la lucru. Oricum, am apăsat soneria. După câteva momente ușa de la intrare s-a deschis și Harriet a apărut în fața mea. —A, bună, Sam, a spus, surprinsă că mă vede. Nu arăta prea bine. Sub ochi avea cearcăne negre și tenul ei părea obosit, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe mine? am spus cu vocea apăsată. Știu ce ți-a făcut Clifford când erai mic, așa cum au știut și ei. Ai să mă omori pentru asta? Am văzut cum de pe față îi dispare blândețea. Apoi degetele lui m-au apăsat pe umerii, iar ochii i s-au umplut de furie. Nu spune asta, și vocea lui a răsunat copilărească în furia lui nebună. Am să... S-a îndepărtat, cu pumnul în cealaltă palmă, cu umerii încordați. Nu pot, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
e gata copt pentru cădere! Deodată Noah deschise ochii, spunând clar: - N-am timp să mor! Se adresa lui Charlie. De altfel, crezi că e destul loc pe lumea cealaltă? Nu crezi că totul e plin, până la refuz? Apoi surâse, apăsându-i mâna lui Charlie cu mâna lui bătrână care amintea de pielea de elefant. Adormi din nou. Când Charlie plecă, toată casa deveni parcă pustie. Domnul Takakusa nu se mai vedea pe nicăieri. Înaintea nopții de Sânziene a anului 1994
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de lucru, spunând că acum și-a făcut datoria aici, pe pământ. După aceea scosese coniacul Napoleon din spatele cărților, servindu-i pe toți. El însuși bău plin de satisfacție licoarea aurie, așezându-se pe sofa alături de Charlie. Cu mâna dreaptă apăsă rând pe rând mâinile celor de față, spunându-le: „Vă iubesc!“. Apoi se aplecase ușor către Charlie și se stinse brusc, cu un surâs enigmatic pe buze. Cei de față au fost atât de uimți, încât nimeni n-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Vrea răzbunare. Răcnind mai ceva ca un samurai, el decuplează Fiara. Fade to black. PAGINĂ NOUĂ POVESTE CU SFÂRȘIT În ziua aceea Bogdan se sculă mult, mult mai obosit decât era de obicei. Era ca și cum greutatea întregii lumi ar fi apăsat pe umerii lui, dar mai grav era că nu știa de ce. I se părea nedrept ca această povară imensă să-l supere tocmai pe el. Plus că se simțea cu mii de ani mai bătrân decât ar fi fost nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
răsputeri să se deznoade dintr-o legătură creată din propriul dans. Deodată, pe când tocmai își ridicase cu fermitate unul din brațe în sus, întrucât așa necesita procedura respectivă, subrațul lui Berzelius dădu la iveală un buton. Unul de plastic. Îl apăsă imediat, folosindu-se, evident, de arătătorul celeilalte mâini. Se auzi un zgomot năstrușnic, asemănător celui făcut de obiectivul unui aparat fotografic ieftin, automat. Din zona în care ar fi trebuit să se afle sexul lui Michael ieșea acum tot un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nici unei priveliști pe care ajunsese să o întrupeze demonul Michael Clossettino. Făcând aerul să vibreze cu o energie ce aproape că-i scoase ochii din orbite Roxanei Dobrescu, Michael întinse o mână oribilă, ale cărei unghii erau acoperite de ojă. Apăsă clanța. Ușa se deschise, atât de lent însă, încât părea că Michael își bate joc de el însuși. Nimeni nu putea deschide o ușă atât de încet. Când ușa parcursese deja un sfert din distanța ce o despărțea de deschiderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cuvinte scrise în biletul lăsat de soția sa, omul nostru găsi în sfârșit determinarea de care avea nevoie pentru a-și îndeplini planul. Lucrurile trebuiau făcute cu hotărâre, exact așa cum făcuse și ea renunțând la el. Calm, hotărât până la nebunie, apăsă în sfârșit trăgaciul, zguduind clădirea cu un zgomot infernal. Glonțul ieși însă pe geam, lovind o cutie de conserve aflată pe un acoperiș, clipă în care omul nostru se ridică și ieși. Speranța izbândise, ca întotdeauna. Sau poate pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mei, bând monstruos, apoi cu siguranță în pat cu o tânără pe care abia o cunoscusem, pentru ca acum să mă aflu... unde? Pe trotuarul acestei clădiri impresionante și ploioase care este Uniunea Scriitorilor din Jackson City, cu o valiză necunoscută apăsându-mi conștiința? Niciodată. Unde dispăruse tânăra? În valiza mea? Refuzam să accept. Nepotrivirea mea în această a doua ipostază era cu atât mai exagerată cu cât abia dacă trecusem de două ori în scurta-mi viață pe strada respectivă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mult ca sigur, arhitecții nu avuseseră de gând să prăbușească pe nici unul dintre cei care și-ar fi încurcat privirile printre minunățiile casei. Bântuind intrigat, fără să știu pe unde și cum, m-am trezit deodată în fața clanței, pregătit să apăs pe ea. Am ezitat, firește. N-am mai avut însă timp să mă gândesc prea mult la motivele nehotărârii mele, căci am și apăsat pe clanță, învârtindu-mă ca un dement și fluierând, nu știu de ce, pe măsură ce intram. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
intrigat, fără să știu pe unde și cum, m-am trezit deodată în fața clanței, pregătit să apăs pe ea. Am ezitat, firește. N-am mai avut însă timp să mă gândesc prea mult la motivele nehotărârii mele, căci am și apăsat pe clanță, învârtindu-mă ca un dement și fluierând, nu știu de ce, pe măsură ce intram. Nu pot să vă descriu cât de grozavă era liniștea ce se așternu, la vederea mea, peste numeroasa și onorabila adunare ce se afla în încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]