3,340 matches
-
să-i Îndrume pe „calea cea bună”, anihilându-le voința și aducându-i la același numitor. Acum ei resimțeau victoria lui Oliver ca pe propria lor victorie. Nu era de mirare că, În camera vecină, prestația lui fu răsplătită cu aplauze și zgârieturi În tencuială și pe linoleum. Oamenii-degete și oamenii-unghii se simțeau solidari cu Oliver. Ca și oamenii-gât, de altfel, care strigau: Ura! Nu același lucru se putea spune despre oamenii-mâini sau oamenii-picior, care percepeau lupta lui Oliver ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Își reluau activitatea, Încolăcindu-se unul peste altul În poziții atât de nefirești, Încât În cele din urmă Noimann și Mathilda, bătând din palme, izbucneau În râs. Costumele aflate În dulap le țineau isonul. Rochiile Mathildei așijderea. Un ropot de aplauze se auzea din camera vecină și un altul din cealaltă. Primul, prin atitudinea sa fermă, aducea cumva cu tropăitul pe care-l scot tocurile unor recruți ce bat pe loc un pas de defilare, al doilea cu zgomotul unor nuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dezvoltă încinațiile și aptitudinile, capătă încredere în posibilitățile lor. Prin teatru elevii pot fi cunoscuți și sub aspectul personalității, pe care și-o pot forma și desăvârși. Copii sunt foarte interesați să realizeze spectacole, simt nevoia să fie apreciați prin aplauze de colegii și părinții lor sau chiar de alți elevi din școală. Teatrul este arta care apropie sufletele și le amplifică vibrația. AUTOREA PRIETENII SOARELUI Bogdan:Gata, gata pentru azi! A fost grozavă gimnastică! Ce ne-a mai înviorat! Ciprian
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cerneală veche-n călimară De teama irosirii te Închid Și pumnu-l voi desface mai pe seară Când va fi umbră rece peste toate Și duhurile bune au să vie, O poezie albă peste noapte Cerneala cărnii tale va să scrie. Aplauze. Fata subțirică și tunsă scurt și ea versurile colegei din Târgu Jiu. Deci cei de la tribună sunt elevi de la alte școli, deduce Popescu și aplaudă tare, vrea să se facă remarcat. Poeta se așază, roșie ca un apus de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și acum devenise evident că se prefăcea. Excelent! O să luăm legătura mâine dimineață, la prima oră, ca să punem la punct toate detaliile. De-abia aștept să le văd mâine seară. Super! Ciao! —Bravo! spuse Kelly, În timp ce grupul nostru izbucni În aplauze discrete, ceea ce-mi aminti că Kelly era, ca șefă, destul de mișto. Care a fost ultima lor cerere, de care ai zis că o să ne ocupăm? Elisa scrâșni din dinți. —O, agenta de presă mi-a pomenit că amândouă fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
gând să rămână așa. Dinspre audiență se auziră huiduieli. Resturi de hârtie loviră picioarele lui Danny. Polițistul clipi din cauza reflectorului și simți cum i se prelinge sudoarea pe burtă. O voce strigă „Ieși afară-n mă-ta!”, fiind urmată de aplauze și de o aripă de pui pe jumătate mâncată, ce ateriză în spatele lui Danny. Saxofonistul îi zâmbi, își linse muștiucul și trase cu ochiul. Danny rezistă tentației de a-i îndesa instrumentul pe gât și ieși rapid din club pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dublu! Apăru un pahar. Danny îl dădu peste cap. Barmanul îl umplu din nou. Danny bău și simți cum nervii încordați i se încălzeau. Numărul muzical se încheie cu un o explozie de strigăte și tropăituri. Luminile se aprinseră în mijlocul aplauzelor. Când aplauzele se mai răriră, Danny scoase din buzunar o bancnotă de cinci dolari și fotografiile mortului. Barmanul zise: — Doi dolari pentru băutură. Danny îi îndesă hârtia de cinci în buzunarul de la cămașă și îi arătă pozele. — Ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un pahar. Danny îl dădu peste cap. Barmanul îl umplu din nou. Danny bău și simți cum nervii încordați i se încălzeau. Numărul muzical se încheie cu un o explozie de strigăte și tropăituri. Luminile se aprinseră în mijlocul aplauzelor. Când aplauzele se mai răriră, Danny scoase din buzunar o bancnotă de cinci dolari și fotografiile mortului. Barmanul zise: — Doi dolari pentru băutură. Danny îi îndesă hârtia de cinci în buzunarul de la cămașă și îi arătă pozele. — Ți se pare cunoscut? Mijindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
stradă, apoi se uită la camarazii săi din Masacrul tomahawkului. Și toți trei începură să bată din palme. Dudley se făcu roșu. Mal văzu cum fața partenerului său trece din roșu în vinețiu. Lopez lăsă încet mâna în jos, înăbușind aplauzele. — Ce-ar fi să ne spuneți despre ce e vorba? Mintea lui Mal trecu iar prin dosare, încercând să găsească vreo mizerie, dar nu dădu de nimic. — E vorba de o investigație referitoare la influența comunistă în Hollywood. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
place când angajații mei își iau zborul fără să-mi spună. Ce-i cu tine, Upshaw? Văd că nu râzi. — Nu-i de râs. Gerstein își drese glasul. — Fiecare are simțul umorul în felul lui. Dar nu trebuie să cerșesc aplauze. Am comedieni angajați care-o fac. Dar înainte să pleci, mi-ar plăcea să te informez ceva. Colaborez cu marele juriu într-o investigație legată de influența comuniștilor în Hollywood și nu-mi place ideea ca un polițist din altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny să-și dorească revenirea temelor simple și frumoase. Asculta, uitând de paharul cu băutură și încercând să descifreze muzica, să prevadă încotro se îndrepta. Tocmai avu impresia că înțelege sincronicitatea, când interveni un crescendo de niciunde, cântăreții se opriră, aplauzele se declanșară ca un tunet și lumini strălucitoare inundară localul. Claire îi lăsă mâna și începu să aplaude. Un mulatru, stâlp de local, alunecă până în dreptul mesei lor și zise: — Bună, dulceață. Nu te-am mai văzut de-un car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-și procure marfa, să o transporte chiar el, ca ea să nu trebuiască să aibă de-a face cu negrii. Când a plecat, după a doua operație, probabil că i-a folosit ca să-și rezolve propria dependență. Un rând de aplauze pentru Coleman Loftis: se vindecase de obiceiul de a consuma morfină și trecuse la sacrificii rituale pentru șobolani. Vreau lista aia. Acum. Lux descuie fișetul de lângă interfonul distrus. Extrase o pagină plină de însemnări și câteva coli goale. Buzz zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Finteșteanu în "Căsătoria" de Gogol; pe Vraca în "Faust" de Goethe; pe Bălțățeanu în nu mai știu ce... Băieții, deși mă auziseră de zeci de ori, erau parcă mai entuziasmați ca niciodată și-și manifestară sentimentele printr-un ropot de aplauze... M-am înclinat surâzător și am mulțumit întocmai unui actor, pe scenă, făcând, bineînțeles, fasoanele de rigoare și sporind astfel voioșia clase... Am strâns emoționat mâna pe care mi-a întins-o profesorul și m-am înclinat respectuos și plin
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
furase focul din cer și-l dăruise oamenilor, spre a le veni în ajutor: ― " Cu soarta omenirii ce zeu te-nsărcinase?" Iar el a spus: ― Cu soarta zeilor ce om te-nsărcinase?" Totul, însă, s-a sfârșit cu bine; iar aplauzele calde, puternice și sincere, cu care ne-au răsplătit colegii noștri, și mai cu seamă fetele, cred că au fost mai furtunoase decât cele primite de mulți actori de-a lungul unei cariere chiar! * ― Bine, măi Ionaș, cum ți-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
europene ca o mare veselă și Înspumată, plină de idei trăznite exprimate Într-o limbă cu sonorități de zurgălăi. În târg se mai aflau și actori ambulanți, saltimbanci și luptători care, pentru o sumă modestă, se Înfruntau cu Înverșunare În aplauzele mulțimii. Tânărul urmărise atent mișcările lor și găsise unele deosebiri față de tehnicile de luptă fără arme practicate În Japonia. Unde japonezii acționau scurt și cu forță maximă, chinezii se mișcau larg și grațios. Dar esența rămânea aceeași. Ștefănel rămăsese trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
asta de parodie la Mika-Le, așa de inertă. Și fu nemulțumită ca ori de câte ori o noțiune nu-și realiza îndată imaginea. - Aș! Ce inertă? Să vezi strâmbături ... cum reproduce glasul mat și vorbele dulci ale pictorului - urmate de chițăituri și de aplauzele furtunoase ale asistenței distinse. Dacă n-aș fi auzit singură. Căutând pe una de acolo. din așa-zi cancelarie a directoarei acceptul ..pension" necontrolat de poliție, am putut asista. Noroc ca au era numărul meu, că nu știu ce se întîmpla! După
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
încheie și ultima strofă, rostindu-și numele, așa cum este obiceiul, și auditoriul îi anticipează ultimul cuvânt, alăturându-i-se, chiar în clipa în care îl rostește. Corul de voci murmură „toate, toate“, izbucnind în strigăte de aprobare, iar poetul primește aplauzele, înclinând ușor din cap. Este un moment aproape perfect, ce aduce un zâmbet trecător pe figura nababului. Mushaira reprezenta dragostea sa pentru poezie, unul din puținele lucruri bune care simțea că i-au mai rămas lui, un conducător fără putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
așa cum se cade la o astfel de ocazie. Sir Wyndham îi ignoră cu stoicism, pretinzând că-și drege glasul. — Înălțime, vă rog să mă urmați. În grădină. În timp ce stau pe veranda din spate, dinspre mulțime se ridică un ropot de aplauze. Atât nababul cât și sir Wyndham își permit să zâmbească. Și să facă semne cu mâna. Apoi, se confruntă cu lumea. Indieni și englezi. Bărbați englezi și doamne. Doamne indiene? Nu. Toți discută adunați în ciorchini, ca o enormă cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cai Parsi foarte bogat, are un motiv de sărbătoare. Când fata și escorta ei își fac apariția la masă, el îi sărută mâna exuberant, și-i face loc la dreapta sa. Chiar atunci pocnește dopul sticlei de șampanie și, în aplauzele generale, chelnerul urcă pe un scaun și începe să toarne. La mesele din jur, ca niște sori mici ce gravitează în jurul acestui soare special, sunt luminițe mai puțin importante ale lumii sportive din Bombay, alcătuitori de pariuri, antrenori, jucători înfometați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cariera sa glorioasă, ușor nuanțată și adăugită, întotdeauna coincide cu ultimul paragraf din prelegerea despre Organizarea Socială, amintindu-i profesorului că este timpul să încheie. Termină cu obișnuitele sale înflorituri retorice(ridică tonul, gesturi îndrăznețe, sudeuropene din mână) și primește aplauze politicoase dar entuziasteceea ce trece drept extaz în lumea antropologilor. Apoi, ca de obicei, este înconjurat de chipuri dornice să afle mai mult, îmbrățișat de fiica sa, care dorește să-i prezinte un prieten. Individul e un tip destul de prezentabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Imperiul Englez, prima de la Marele război, când lumea a deschis uimită ochii, ca să vadă un imperiu în care se vorbesc o sută de limbi, cu toate că rasele care-l alcătuiesc au un singur suflet și o singură minte. Bine ați venit! Aplauze pe ici și colo. Crainicul coboară de pe podium. Soldații și cercetașii pun în scenă nașterea Imperiului, trăgând Britannia pe o plută mare în centrul spațiului. După ce fac acesta, realizează medalioane cu dezvoltarea Imperiului, asistați în fiecare situație de localnici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunetele se intensifică pe măsură ce invitații ies în grădină. Încordat, șeful portarilor se lasă într-un genunchi, protejând flacăra unui chibrit. Când numărătoarea ajunge la zero, el aprinde fitilul și o rachetă izbucnește în sus, o explozie mare, albă deasupra capelei. Aplauze și ovații. Jonathan o prinde în brațe pe Star. În jurul lor, oamenii se bat pe spate, își dau mâna. Ea n-a fost nicicând mai frumoasă. — Te iubesc, zice el și o sărută. — Dragule, murmură ea. Ce minunat! — Adevărat? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
albi. Înțelegi? Nu, sigur că nu. Îl lasă cu mâinile în șold, sprijinit de un stâlp, făcându-le semne namilelor că nu, nu este periculos. Îl lasă în pace. Se va liniști imediat. Se întoarce la masă. Un ropot de aplauze anunță apariția pe scenă a unui bărbat mic de statură, greu de descris. Cu cravata albă și frac reușește să nu fie nici elegant, nici prea murdar. Este doar un costum de lucru. Sub lumina unui spot șovăitor, care aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prin ochelari, o clipă se treziseră din letargie. Cînd la tribună apăru un omuleț ce părea familiarizat cu toate, sala se liniști. Prichindelul era urmărit de un șirag de personaje care se mișcau grav și greoi. Apariția fu însoțită de aplauze. Omulețul desfăcu o hîrtie și începu a înșira meritele sărbătoritului. Cu o față cabalină plină de negi pudrați, la sfîrșit pictorul se ridică și, în tăcerea tuturor, rosti: - Mi se par exagerate cele ce s au spus aicea despre mine
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
M-am plîns din nou. Fărocoastă mai aduse un individ care pretindea că știe, din armată, un monolog. L-am pus să repete. Roșu, flăcăul recită un text intitulat „Fasole” În timp ce asistența se strîmba de rîs, Costică o îndemna: - Faceți aplauze, tovarăși! De lîngă perete frații lui Fărocoastă răcneau și ei: - Aplauzați, măi! Casa domnului Tomulescu era peste drum de școală. Trimis de directoare pe întuneric, în fiecare dimineață venea sămi bată în geam Jugan. Trebuia să plec pe teren pentru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]