11,066 matches
-
Traian Băsescu vorbește în cunoștință de cauză", consideră Voiculescu pe blog. Potrivit fondatorului PC, este de așteptat ca influențele politice să fie active și în dosarul ICA în care este acuzat. "Sunt, se pare, și alți magistrați "predispuși la a apleca urechea la influența politică" în cazuri în care, deși nu există probe, se exercita o presiune, implicită sau explicită, pentru un verdict într-un sens dorit, de exemplu, de președintele numit Traian Băsescu. Mă aștept, de altfel, ca și în
Voiculescu, în consens cu Băsescu, privind vulnerabilitatea magistraților by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/40015_a_41340]
-
afirmat că nu a întâlnit încă "situația în care un magistrat care și-a manifestat independența să suporte consecințe pentru că nu se mai poate în ziua de azi", dar a văzut, în schimb, "magistrați care au fost predispuși la a apleca urechea la influența politică". "Magistrații trebuie să spună: Nu, nene politicianule, nu mă interesezează ce spui. Singurul meu criteriu e legea. Dacă nu e independent, e numai din cauza voinței lui. Astăzi judecătorii și procurorii nu sunt independenți numai dacă nu
Voiculescu, în consens cu Băsescu, privind vulnerabilitatea magistraților by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/40015_a_41340]
-
este independent. Nu am întâlnit încă situații în care un magistrat, fie judecător sau procuror, care și-a manifestat independența să suporte consecințe. În schimb, am văzut situații de magistrați care fără să le ceară nimeni au fost predispuși să aplece urechea la influența politică. Asta ține de fiecare magistrat. «Nu, nene politicianule, nu mă influențezi». (...) Dacă nu este independent, este numai datorită voinței lui", a mai spus Traian Băsescu. "Astăzi, judecătorii și procurorii nu sunt independenți numai dacă nu vor
Băsescu critică magistrații care pleacă urechea la influența politică by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/40019_a_41344]
-
lui, față de mama, care, fără să bănuiască nimic, își debita cu emoții exagerate povestioara. Mai târziu Tata încerca să-mi explice sensurile politice ale evenimentelor sau știrile pe care numai el reușea să le înțeleagă, de la radioul peste care stătea aplecat ore întregi, sprijinit în coate, cu urechea lipită de difuzorul de unde ieșeau incredibile scârțâituri, pocnete și miorlăituri care ne transformau serile în adevărate coșmaruri sonore. De cele mai multe ori explicațiile lui erau peste puterea mea de înțelegere, dar n-am îndrăznit
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
un text de deschidere, familiarizând cititorul cu soluția realismului magic. O statuie dispare din curtea unui fort-muzeu, după ce paznicul Petrache ignoră semnele și batjocorește inițierile. Deasupra orașului, în cetate, el e singurul care mai poate vedea răsăritul dintr-o lume „aplecată într-o rână”, prea strâmtă să încapă, în același timp, „omul viu și statuia lui”. Cavalerul, geamănul din realitatea înfrățită, face ca lumea lui Petrache să capete sens mistic, prin „orânduire și așteptare”. Mai complex, dar tot despre semnele reîntregirii
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
fel sugerează că se dezic de Guvernul pe care l-au susținut. Am crezut că e o invenție locală, dar, reîntorcându-mă pentru scurt timp în București, am văzut în stațiile de autobuz un afiș de campanie în care apar, aplecați cu tandrețe unul spre celălalt, Vasile Blaga și Mihai Răzvan Ungureanu. Sub chipurile lor îngemănate precum Tristan și Isolda stă scris: “75% din candidații noștri sunt noi”, arată Varujan Vosganian pe blogul său. Liberalul susține că, deși ARD apreciază acest
Vosganian: Povestea cu fecioarele remăritate nu e de bine pentru ARD () [Corola-journal/Journalistic/41264_a_42589]
-
mințile a fost: „Dumnezeu, fiind omniscient, știe tot. Poate oare să știe mai mult decît știe?“ Și a doua: „cîți îngeri pot dansa pe vîrful unui ac?“ Asupra celei din urmă Bonaventura, Toma d’Aquino și Duns Scotus s-au aplecat cu zel speculativ, găsind următoarea soluție: un înger e o făptură spirituală, deci nu este un res extensa. El nu are întindere, mărime sau extensiune, căci o făptură angelică nu ocupă un spațiu propriu-zis, ci doar un loc minim, care
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
vestitul UZO), pelerinaje la mănăstiri etc.etc" notează liberalul, precizând că "tejghelele electorale sunt ticsite cu marfă", iar "negoțul electoral este exceptat de la plata TVA". Vosganian mai susține că, astfel, ,,Parlamentul se transformă într-un fel de jgheab care se apleacă spre guvernare și mulți parlamentari se lasă să curgă, prin țevăria ademenelilor ori a șantajelor, de la deal la vale. Ca să nu mai vorbim de momentul alcătuirii listelor, când cei care nu mai au loc undeva, se mută în altă parte
Vosganian: Cea mai tristă consecință a votului uninominal e decăderea umană () [Corola-journal/Journalistic/41434_a_42759]
-
le-a numărat rapid, hârtie cu hârtie, le-a împăturit cu grijă și le-a vârât în buzunarul de la piept. Beiul și-a luat cățelul și s-a îndreptat fericit spre mașină. Fawwaz l-a însoțit până la portieră, s-a aplecat și i-a întins mâna pentru a-și lua rămasbun, după care s-a făcut nevăzut. Din ziua aceea, Fawwaz Hasanein n-a mai apărut nici la cafea, nici pe uliță. Nimeni n-a știut motivul dispariției sale, dar ieri
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
gură numai bună pentru sorbit. Îi plăcea cum venea în întâmpinarea lingurii. Tânjea după gură. A dat afară aerul fără nici un zgomot. - Trebuie să-mi spui, a zis ea. - Într-adevăr. Dar nu i-a spus. În loc de asta s-a aplecat asupra castronului de supă și a început să mănânce iute. La un moment dat, când ajunsese la jumătate, a ridicat ochii și a înălțat dintr-o sprânceană. Lucinda a simțit acel amestec de iritare și afecțiune care-i era atât
Peter Carey Oscar și Lucinda by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/3860_a_5185]
-
ei. Și totuși nu reușesc să înțeleg: carnea aceasta atârnându-i pe oase ca la o țestoasă centenară a fost odată tare și caldă precum coapsa Emmei când dormim noaptea îmbrățișați strâns și bătrâna vine să ne privească. Ea se apleacă deasupra patului și, ca un reproș, rămâne mult timp așa: un înger ridat cu o lumânare în mână, iar întunericul topindu-se ca o ciocolată neagră și dispărând într-un hău aurit. Emma respiră sub brațul meu, o doresc imediat
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
s-ar vinde. Pentru că orice produs, chiar și unul artistic, are ca scop final să fie vândut. Și vin în țară eu, nu Luminița Gheorghiu, ci eu, român, și aud tot felul de lucruri din astea. Cu mare apetență ne aplecăm asupra poveștilor spuse în filme străine, dar când sunt ale noastre nu le acceptăm. Pot să înțeleg că suntem sătui de viața pe care am dus-o și o ducem, pot să înțeleg orice, dar nu pricep de ce nu ne
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3869_a_5194]
-
unei zile ce nu-i aparținea. Primul gând al Mariei fu la sânii dezgoliți, dar ar fi fost mai bine să fie al doilea. În încercarea stângace de a se acoperi în fața pericolului pe care-l auzea apropiindu-se, se aplecă înainte în căutarea marginilor bluzei desfăcute, și astfel coroana îi alunecă de pe cap. Degetele se întinseră prea târziu ca să împiedice dezastrul: pâinea de bun auspiciu căzu jos cu un zgomot sec de oase rupte, și dusă a fost. Dacă s-
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
aceea ceva o făcu să tresară. Bătrânul scoase un sunet răgușit. - Te-au chemat până la urmă... Ca într-un clește descărnat, apucă mâna accabadorei și o trase spre el, obligând înalta figură întunecată să-i dea ascultare și să se aplece. În ciuda neputinței sale, șoapta bătrânului nu se pierdu în cutele șalului și Bonaria Urrai îl auzi perfect. Afară se găsea familia care aștepta spunând rugăciuni, dar accabadora nu avu nevoie nici măcar de timpul necesar pentru un Pater ave gloria ca să
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
și cel de-al treilea gimnazist, Pîhteev-Kakuev, se prăpădeau de rîs. - Da’ ficusul ai putea să-l ridici? îl întrebă Ippolit, privindu-l cu respect. - Oho-ho-ho! răspunse forțosul Savițki. - Atunci ridică-l! Savițki se apucă pe dată să se canonească aplecat deasupra ficusului. - N-ai să poți! îi șopteau Ippolit și Pîhteev-Kakuev. Cu mutrița roșie de efort și cu părul zbîrlit și asudat, Savițki continua să se opintească. Deodată se întîmplă lucrul cel mai groaznic. Savițki se desprinse fără să vrea
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
din vedere să mai citești rîndurile. Dincolo de amănuntele pericopice, ce izbește la volum e maniera verbală a autorului, dansul cuvintelor în pagină. Pleșu se află în posesia unui aparat lexical ai cărui fermenți pot digera orice temă asupra căreia se apleacă. Că vorbește de îngeri sau de critica plastică, de Noica sau de politica zilei, Pleșu are un suc al glandelor chilifere cu care, dinlăuntru unui vocabular propriu, poate macera orice subiect într-o manieră frapant de personală. La Pleșu există
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
nemțene Ion Creangă pentru a se întâlni cu electoratul. Un grup de săteni o așteaptă pe mijlocul drumului, scrie rtv.net. "Sărut mâna doamnă!", o întâmpină un cetățean. "Să fiți sănătos!", îi răspunde fostul ministru, în timp ce un alt localnic se apleacă, îi pupă mâna dreaptă, apoi o sărută pe obraji. Doamna Lenuța, arătați mai voinică la televizor... V-am vazut la bloc", îi spune unul dintre săteni. "Da?", întreabă zâmbind candidatul-vedetă. "Pe cuvântul meu, v-am văzut în casă nouă", insistă
Udrea, printre săteni: Doamna Lenuța, arătați mai voinică la televizor () [Corola-journal/Journalistic/41024_a_42349]
-
care privea în jos, iar aproape de bord era o liniște aproape sinistră. Și cantina de pe dig era închisă. Cu tropot ușor intră pe dig o căruță. Ce cal bătrân, slab și prăpădit! Iar căruțașul era și el ca și calul - aplecat în față de parcă ațipise, părând gata să se rostogolească în drum. Era mult spus căruță - mai degrabă o scândură cu patru bețe în colțuri, pusă pe niște roți vechi. Din partea cealaltă, se întorcea în liniște spre vapor un cuplu de
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
întâmpinarea lui. De la bord se auzi muzică. Păsările de mare se strânseseră stol și zburau agitate între vapor si debarcader. Bărci cu motor trăgeau odgoane de la prova și pupa vaporului. Oamenii de pe debarcader se împingeau unii într- alții și se aplecau peste balustradă. Se vedeau deja pasagerii de pe vapor. Erau și ei pe punte, ridicându- se în vârful picioarelor cât puteau de mult, cu câte un steag fluturând în mână sau cu un binoclu la ochi. Se zărea câte o față
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
șaizeciști - însă ajustată, din cauza contextului, la dogma „autonomiei esteticului” - își găsește, peste ani, complinirea. De altfel, nu-i greu de observat că (sigur, cu diferențele de rigoare) acești critici reînnoadă mai degrabă cu „bunicii” șaizeciști decât cu „părinții” optzeciști, mai aplecați spre fragmentarism și spre reabilitarea marginalului. Tinerii au în comun cu generația critică a anilor șaizeci ambiția de a reconstrui, după un cataclism social-politic considerabil, istoria literaturii române din rădăcini. După cum generația lui Manolescu- Simion simțea că poate repune pe
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]
-
a anunțat în Parlamentul de la Viena că Bucovina nu mai recunoaște Dubla Monarhie. Nu vreau să spun, desigur, că trebuie să abandonăm perspectiva consacrată spre a o îmbrățișa automat pe cea a memorialistului, dar cred că istoriografia trebuie să se aplece asupra acestei mărturii (posibil, și a altora), pentru a scoate Marea Unire din mitologia în care e învăluită, aducând-o pe teritoriul explicațiilor raționale. Mai ales că memoriile de față sugerează și cauzele revendică- rilor sovietice de mai târziu asupra
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
sufletelor. Reîncarnarea. Metempsihoza. - Mi-ai răspuns la întrebare, cel puțin în parte. Acum o să-mi încep povestea și îți promit că nu mai pun întrebări. S-a întins, arcuindu-și spatele ca o pisică, și-a încrucișat mâinile în poală, aplecându-se ușor înainte. - Ți-am spus că anumiți psihiatri îmi trimit cazurile pe care nu le pot rezolva. Unul dintre ei e englez, psihanalist. Are un cabinet în Manchester. S-a întâmplat cu opt ani în urmă. Pacientul lui, un
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
aștepți? Lasă că vine!» / Știam cum deschizi poarta,/îți cunoșteam pașii,/tată,/și-mi lumina viața/privirea ta/care nu semăna cu nimic pe lume,/dar era mereu ca aceea/când m-ai luat,/... /de la gară. “ („Ochii tatei”) „În obor, aplecat peste nicovală/ Cita/își bătea coasa. /L-a primenit Bunica/într-o cămașă albă/cu brâu împistrit,/i-a dat traista,/apă-n cârceag. Și-a plecat la cosit. Era Bunicul ca un sfânt,/deasupra ușii din Biserică,/pictat. Bunicul
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
Isuse, tu ești om cum sînt și eu Isuse, tu ești om cum sînt și eu, Și-ți plac femeile și ție Cruci de tămîie între sîni să ție În cinstea ta. Și-s aplecate greu De trupul alb spre-o veșnică rușine Ce uneori te năruie-n mînie Care se urcă pîn'la Dumnezeu. Isuse, tu ești om cum sînt și eu Și-ți plac coapsele lor cum iscusit te-mbie...
Emil Brumaru by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10070_a_11395]
-
îi șoptește ceva ce nu poate desluși. pe podul mirabeau e pustiu doar doi disperați care își închipuie că scriu sub pod aceeași priveliște un cloșard bărbos printre cartoane și zdrențe privește apa cu ochiul sticlos. ca un pescar m-aplec spre unda visătoare văd chipul nopții sau al morții oare al muzei lui françois d'antan sau masca de ceară a lui paul celan sub pod o pasăre de apă țipă sfâșietor nu-i corbul nici lăstunul orb e umbra
gheorghe mocuța by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Imaginative/10154_a_11479]